Vizualizare sursă pentru „Dumnezeu”

[[Fișier:Michelangelo,_Creation_of_Adam_06.jpg|thumb|''Dumnezeu'', detaliu din fresca [[Facerea lui Adam]] din [[Capela Sixtină]], de [[Michelangelo]] (cca. [[1512]]), un foarte cunoscut exemplu al [[Dumnezeu Tatăl în arta occidentală|reprezentării divinității în artă]].]]{{Dumnezeu}}{{Atributele lui Dumnezeu}}[[Fișier:Schnorr von Carolsfeld Bibel in Bildern 1860 002.png|thumb|Reprezentare artistică a Dumnezeului [[creștin]]. Gravură în lemn, ''Die Bibel in Bildern'' de [[Julius Schnorr von Carolsfeld]], [[1860]].]]
'''Dumnezeu''' este [[divinitate]]a supremă a celor trei religii [[monoteism|monoteiste]] [[avraam]]ice: [[iudaism]], [[creștinism]], [[islam]]. Prin extensie, este termenul sinonim cu acela de „divinitate, zeitate, zeu/zeiță”. În general se poate determina la care din cele două sensuri face referire un text, prin faptul că în prima sa accepțiune termenul este scris cu majusculă, iar în cealaltă cu literă mică. 

În primul sens, termenul „Dumnezeu” corespunde tetragramei ebraice [[YHWH]], ce este un [[acronim]]; transliterarea acestei tetragrame mai cunoaște și formele ''YHVH'', ''JHVH'' sau ''JHWH''. În lipsa altor precizări, în vorbirea curentă „Dumnezeu” desemnează Dumnezeul [[Iudaism|evreilor]], al [[Creștinism|creștinilor]] și al [[Islam|musulmanilor]].

== De la dumnezei la Dumnezeu ==
Multă vreme populația regatelor [[Regatul Iuda|Iuda]] și Israel l-au venerat pe YHWH (vocalizat ca Yahweh sau Yahwe), un zeu tribal propriu, în schimbul speratei protecții din partea acestuia, fără a nega însă existența divinităților țărilor vecine. Această practică se numește „monolatrie”, evreii având chiar perioade în care s-au rugat ocazional la aceste zeități. Astfel, [[Biblie|Biblia]] ne spune (1 Cronici 14:7) <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/cronici-1/14/ CRONICI 1 14 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref> că regele [[David (Israel)|David]] a avut un fiu numit „Baaliada” (sau „Beeliada”) , adică „Baal știe” (Baal fiind una dintre principalele zeități cananeene, alături de „El”) și că [[Saul]], și el, a avut un fiu numit Eșbaal (1 Cronici 8:33) <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana/ortodoxa/paralipomena-1/8/ PARALIPOMENA 1 8 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref>, adică „omul lui Baal”. Biblia (Ieșire 15:11) <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/exod/15/ EXOD 15 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref> îl citează pe Moise spunând: „Cine e ca Tine între dumnezei Doamne?”. Psalmul 86:8 <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana/ortodoxa/psalmi/86/ PSALMI 86 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref> reia și el ideea: „Nimeni nu e ca tine între dumnezei, Doamne”. În alți psalmi (e.g.,82:1) <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/psalmi/82/ PSALMI 82 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref> dumnezeul evreilor ni se spune că stă de vorbă într-o ''adunare de dumnezei'' („[. . .] El judecă ''în mijlocul dumnezeilor''.”) sau „''alți dumnezei se închină Lui''” (Psalm 97:7 - 9) <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana/ortodoxa/psalmi/97/ PSALMI 97 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Ortodoxa<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref>. Aceeași idee a „zeului nostru printre alți zei” este reluată și-n Exod (18:11) <ref>[http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/genesa/18/ GENESA 18 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu Diacritice<!-- Titlu generat de un robot -->]</ref> unde Ietro, socrul lui Moise, declară: „Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toți dumnezeii;” De unde concluzia că folosirea pentru YHWH a substantivului comun plural „dumnezei” („Elohim” pluralul de la „El”/„Eloha”), în afară de a sugera un plural de politețe indică și spre multitudinea de zei/divinități pe care acesta le-a înlocuit în cursul procesului de trecere a religiei evreiești spre monoteism. La [[babilon]]ieni, zeul [[Marduk]] întruchipează din ce în ce mai mulți zei (Lugal-Aki, Nirig, Nergal, Bel și Nebo). Acest fenomen de unificare a panteonului național are corespondență și în religia Egiptului, deși nici babilonienii, nici egiptenii nu au atins monoteismul iudaic. Există și alte destul de numeroase instanțe în care Biblia (Vechiul Testament) mai trădează politeismul<ref>Si aici atingem o bine-cunoscută problemă nerezolvată la finele lui (Facare) 6:13 : "hinnenf mashiftdm 'et hd'ares", "Eu îi voi pierde de pe pământ.", cu imposibilul dublu acuzativ. […] În v.11 se pare că se spune că ha'elohim (zeii, inclusiv Iahve?) au fost șocați de stricăciunea generală de pe pământ, iar în v.*12 aceștia s-au grăbit să meargă la șeful panteonului, binevoitorul Elohim (precum canaaneitul El) ca să-l informeze de decizia lor de a distruge pământul. Elohim a încercat să se opună, dar în zadar, căci majoritatea zeilor era împotriva lui. Redactorii au făcut eforturi pentru a camufla această ceartă din sfatul zeilor și s-o transforme într-o aprobare a potopului de către Elohim, și au făcut asta împrumutând cuvintele din v.11 pentru a nu devia prea mult de la prototipul consacrat. […] Trebuie să adaug că aceeași concluzie articulată aici a fost prevăzută și de Eerdmans în lucrarea Religia Israelului (p.131) : Această poveste n-a fost spusă întotdeauna de către evrei așa cum a fost ea transmisă de Facere. La începutul lui vi 9 :12 transpiră faptul că original Elohim era subiectul. Din cauza companiei dintre Elohim și Noe (la fel ca Enoh v 24) aceștia l-au avertizat de dezastrul care se pregătea. - "The Polytheistic Origins of the Biblical Flood Narrative", Samuel Shaviv, Vetus Testamentum, Vol. 54, Fasc. 4 (Oct., 2004), pp. 527-548, published by BRILL.</ref> autorilor ei, care însă ele nu sunt neapărat evidente în textele traduse cât e cazul în cel original ebraic. Un exemplu este Facere 6 unde versetele în ebraică trădează o insistentă dar puțin de imaginativă intervenție care comporta repetiții peste repetiții, solilocvii ad hoc și erori gramaticale insolubile și probabil inevitabile, totul pentru a camufla contextul politeist în care a fost gândit mitul potopului original, anume acela în care avea loc un conflict între diverse grupuri și ierarhii de zei, așa cum știm că se întâmplă în variantele mesopotamiene.<ref>Alttestamentliche  Studien  I, B. D. Eerdmans, (Giessen,  1908),  p. 29. - citat în 2004 la p. 540 de către Samuel Shaviv ("The Polytheistic Origins of the Biblical Flood Narrative", Samuel Shaviv, Vetus Testamentum, Vol. 54, Fasc. 4 (Oct., 2004), pp. 527-548, published by BRILL.) cu text în original (germană) în care apar și expresii redate în ebraica biblică.</ref> 

Dovezi arheologice vin să sprijine textul biblic, demonstrând că în perioada monarhică, sub [[Solomon]], evreii divinizau mai mulți dumnezei în afară de YHWH, precum [[Baal]], Așera (soția lui YHWH)<ref>{{en icon}}Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman (2001:242) ''The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts'', Free Press, New York.</ref><ref name=burriedsecrets/>, Milkon și Kemos. Panteonul evreiesc era ierarhic, în el intrând și kerubimi (sau heruvimi), inițial personificări ai norilor furtunii, ființe fantastice cu aripi de acvilă cunoscute și de către alte populații canaaneene <ref>{{en icon}}Judaism, Britannica online 2008, p. 166 din 213</ref>, serafimi (șerpi înaripați) etc.<ref>Charles Hainchelin, ''Originea Religiei'' (Les Origines de la Religion - Paris: Les Editions sociales, 1950) Editura de Stat pentru Literatură Politică, 1956, p. 122</ref>

== Etimologie ==
În limba română termenul este un împrumut de la [[păgânism]], el provenind din latinescul „Domine Deus”, mai exact din forma sa populară fără „i” („Domne Deus”), „veche invocație păgână adoptată și de creștini pentru unicul lor Dumnezeu”.<ref>''Istoria Bisericii Ortodoxe'', de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Ed. Institutului biblic și de Misiune a B.O.R., Buc. 1993, p. 73.</ref>

== Concepții despre Dumnezeu ==
{{extinde-secțiune}}
=== Concepția creștină ===
{{Articol principal|Dumnezeu în creștinism}}
În [[creștinism]], Dumnezeu, [[YHWH]], este văzut ca fiind creatorul Pământului și al Lumii. 

De obicei se consideră că are atributele de '''sfințenie''' (separat de păcat și incoruptibil), '''justețe''' (are dreptate în toate), '''suveranitate''' (are voință proprie), '''omnipotență''' (atotputernic), '''omniștiință''' (atotștiutor), '''omnibenevolență''' (atotiubitor) și '''ubicuitate''' (omniprezent).

[[Fișier:Allah-green.svg|200px|right|thumb|Primul din [[cele 99 de nume ale lui Allah]]]]

=== Concepția islamică ===
{{Articol principal|Alah}}
În [[Islam]], Dumnezeu poartă numele de [[Allah]]. Profetul [[Mahomed]], întemeietorul acestei religii, arată că Allah este același cu Dumnezeul biblic. De asemenea, Isus apare în revelațiile lui.

=== Concepția iudaică ===

[[Iudaism]]ul este cea mai veche religie abrahamică, având însă un număr mai redus de credincioși. [[Iudaism]]ul, centrat pe existența unui Dumnezeu revelat lui [[Moise]], a jucat un rol esențial în păstrarea [[Identitate națională|identității naționale]] a poporului evreu și formarea [[Israel|Statului Israel]].

[[Fișier:Ajrud.jpg|thumb|Imagine al unui fragment de oală ceramică găsit la [[Kuntillet Ajrud]] deasupra inscripției „Berakhti etkhem l’YHVH Shomron ul’Asherato”]]

==== Dumnezeii evreilor - mărturii arheologice ====
Înainte și în cursul perioadei monarhice, evreii au cunoscut fenomenul monolatriei. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui [[YHWH|Iahveh]], sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca [[Așerah]] și [[Baal]], și cei care țineau la a-l adora numai pe [[YHWH|Iahveh]].<ref>{{ro icon}}{{Biblechap2|1|Imparati|18}}, {{Biblechap|Ieremia|2}}; Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Goddesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998); Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001)</ref> Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui [[Iozia]], spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui [[YHWH|Iahveh]] este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice.<ref>{{en icon}}Steven L. McKenzie, Deuteronomistic History, The Anchor Bible Dictionary Vol. 2, Doubleday (1992), pp. 160-168; Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001) pp. 151-154</ref> Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în [[Israel]] și în jurul său în perioada monarhiei.<ref>{{en icon}}Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Goddesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998); Mark S. Smith, The Origins of Biblical Monotheism: Israel’s Polytheistic Background and the Ugaritic Texts, Oxford University Press (2001)</ref>

;Stâlp cultic
De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din [[Israel]]ul de Nord, lângă [[Tel Megiddo|Megiddo]]) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau registre. În registrul de jos, sau pe nivelul patru, se află o figură de femeie cu mâinile așezate pe capetele a doi lei care stau așezați la dreapta și la stânga ei. Figura de femeie poate fi interpretată drept zeiță, fie [[Așerah]], [[Astarte]], sau [[Anat]]. Al treilea registru are două figuri de sfinx aripi cu un loc liber între ele. Al doilea nivel conține un arbore sacru flancat de ambele părți de ibiși care stau pe picioarele lor din spate. Registrul de sus arată un patruped (o bovină sau un cal) cu un [[disc solar]] deasupra lui. Nu este cert dacă Taanach a fost fie sub control [[israel]]it fie sub control canaanit când a fost produs stâlpul, iar interpretările lui diferă <ref>{{en icon}} Patrick D. Miller, The Religion of Ancient Israel, Westminster John Knox Press (2000) pp. 43-45</ref>. Dacă patrupedul de pe nivelul de sus este luat drept bovină, el poate fi identificat fie cu [[YHWH|Iahveh]] fie cu [[Baal]]. Discul solar de deasupra patrupedului reprezintă fie zeul Soarelui fie cerul <ref>{{en icon}}Mark S. Smith, The Early History of God, Yahweh and Other Deities in Ancient Israel, Eerdmans (2002) p. 53; Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 175-176</ref>. Cei mai mulți autori sunt de acord că arborele sacru din al doilea registru trebuie identificat cu o [[așerah]], deși arborele stilizat este adesea văzut drept obiect de cult mai degrabă decât imagine a unei zeițe.<ref>{{en icon}} Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 175-176; Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Godesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998) pp. 207-237</ref> Figurile de tipul sfinxului înaripat de pe al doilea nivel au fost interpretate drept heruvimi iar spațiul dintre ele îl reprezintă pe invizibilul [[YHWH|Iahveh]] ca „stând pe tronul făcut din heruvimi” deși spațiul liber poate fi de asemenea interpretat ca permițând observatorilor să vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului.<ref>{{en icon}} Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 174-175</ref> Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al X-lea, stâlpul atestă politeismul din zonă.”<ref>{{en icon}} Mark S. Smith, The Early History of God, Yahweh and Other Deities in Ancient Israel, Eerdmans (2002) p. 53</ref>

;Combinație de iconografii și inscripții
Alt exemplu de politeism din [[Levant]]ul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la [[Kuntillet Ajrud]], în nordul deșertului [[Sinai]], care datează din secolul al VIII-lea î.e.n.<ref>{{en icon}} Ze’ev Meshel, Kuntillet ‘Ajrud: An Israelite Religious Center in Northern Sinai, Expedition, Summer 1978, pp. 50-55</ref> Printre multe alte artefacte se afla un mare vas de păstrat alimente care a atras multă atenție. Fața vasului conține iconografie arătând trei figuri antropomorfice și o inscripție care se referă la „[[YHWH|Yahweh]] … și a sa [[așerah]]”. Inscripțiile conduc la identificarea rapidă a două din figurile care stau în prim-plan ca reprezentându-l pe [[YHWH|Iahveh]] și soția lui, [[Așerah]], dar cercetări ulterioare le-au identificat drept figuri Bes.<ref>{{en icon}} John Day, Yahweh and the Gods and Goddesses of Canaan, Sheffield Academic Press (2002) pp. 50-51</ref> Câțiva cercetători, inclusiv William G. Dever <ref>{{en icon}} William G. Dever, Did God Have A Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel, Eerdmans Publishing (2005)</ref>, și Judith Hadley<ref>{{en icon}} Judith M. Hadley, The Cult of Asherah in Ancient Israel and Judah: Evidence for a Hebrew Goddess, Cambridge University Press (2000) pp. 122-136</ref> continuă să interpreteze inscripția într-un mod în care ea se referă la [[Așerah]] drept zeiță [[israel]]ită și soția lui [[YHWH|Iahveh]]. 

;Cercetări privind consoarta lui Dumnezeu
William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” [A avut Dumnezeu o soție?] care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din [[Israel]]ul antic, care susțin ipoteza sa că [[Așerah]] a funcționat drept zeiță și soție a lui [[YHWH|Iahveh]] în religia populară [[israel]]iană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plină de lacune iar cartea e plină de dezinformări.”<ref>{{en icon}}A Shmuel, Did God Really Have a Wife, The Biblical Archaeology Review, Vol. 32 (2006) pp. 62-66</ref> Opus interpretării „așerei” drept zeiță în inscripțiile din Kuntillet  ‘Ajrud, alți câțiva autori, inclusiv Mark S. Smith <ref>{{en icon}}Mark S. Smith, The Early History of God, Yahweh and Other Dieties in Ancient Israel, Eerdmans (2002), p. xxxii-xxxvi</ref>, John Day <ref>{{en icon}}John Day, Yahweh and the Gods and Goddesses of Canaan, Sheffield Academic Press (2002) pp. 50-52</ref>, și Andre Lemaire <ref>{{en icon}} Who or What Was Yahweh’s Asherah? André Lemaire, BAR 10:06, Nov/Dec 1984</ref>, văd [[așerah]] din aceste inscripții ca un obiect de cult, arbore stilizat sau loc de închinare prin care binecuvântările lui [[YHWH|Iahveh]] erau comunicate, mai degrabă decât o zeiță care ar putea funcționa drept soție.<ref>{{en icon}} Kuntillet ‘Ajrud, Mercer Bible Dictionary, Mercer University Press (1991) pp. 494-494</ref>: „Nici iconografia nici textele nu ne pot obliga să interpretăm relația dintre ‘[[YHWH|Yahweh]] ... și a sa [[așerah]]’ din Epoca Fierului IIB în sensul unei relații (determinată sexual) dintre două forțe care ar fi împerecheate și să ne oblige astfel să acceptăm că [[așerah]] ar avea statut de parteneră. ‘[[Așerah]] lui [[YHWH|Yahweh]]’ nu era egală în rang cu [[YHWH|Iahveh]] ci este mai degrabă o entitate mediatoare care aduce binecuvântările lui și este concepută mental sub forma unui arbore stilizat, care îi era astfel subordonat lui [[YHWH|Iahveh]].”<ref>{{en icon}}Othmar Keel, Christoph Uehlinger, Gods, Godesses, and Images of God in Ancient Israel, Fortress Press (1998) p. 237</ref> Pentru Mark S. Smith (vezi citarea imediat anterioară) însă, asimilarea zeiței Așera cu un obiect de cult, arbore stilizat sau loc de închinare în perioada monarhiei nu exclude deloc admiterea faptului că Așera fusese în mod demonstrabil o zeiță (evreiască) adorată în perioadele anterioare.<ref>"De aceea rămân parțial la opinia propusă în prima ediție a acestei cărți, anume că un simbol se referea înainte la o zeiță cu același nume, dar că în perioada inscripțiilor de la Kuntillet Ajrud acesta funcționa ca parte a repertoriului simbolic al lui Iahve, posibil cu mai vechi conotații asociate zeiței." - The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, Mark S. Smith, second edition, p. xxxv.</ref>, acesta nerespingând teza lui Dever, susținând doar că din punctul lui de vedere aceasta nu este suficient demonstrată.<ref>"În acest moment majoritatea comentatorilor crede că Așera a fost o zeiță în Israelul din timpul monarhiei (de ex. Ackerman, Binger, Day, Dever, Dijkstra, Edelman, Hadley, Handy, Keel și Uehlinger, Loretz, Merlo, Niehr, Olyan Petty, Wyatt, Xella, Zevit, ca și NJPS în Regi 15:13). Unii totuși nu cred asta (de ex. Cross, Frevel, Korpel, Tigay; conform formulării foarte prudente a lui Emerton, Așera ca ipostază a lui Iahve în opinia lui McCarter, poziției nuanțate a lui Miller conform căreia avem de-a face cu o divinizare secundară a simbolului). Prima ediție a "Istoriei Timpurii a lui Dumnezeu" concluziona că dovezile sunt insuficiente pentru a demonstra că Așera a fost o zeiță în Israelul din timpul monarhiei și se întreba dacă simbolul lui așera nu și-a pierdut asocierea originară cu zeița la acel moment. N-aș afirma categoric că nu exista o zeiță în Israelul din timpl monarhiei, doar subliniez că datele oferite de suporterii tezei existenței unei zeițe în Israelul din timpul monarhiei sunt mai problematice decât au sugerat aceștia." - "The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel", Mark S. Smith, second edition, p. xxxii.</ref>  
  
Arheologii și istoricii ne oferă o multitudine de căi de a organiza și interpreta informația iconografică și textuală disponibilă. William G. Dever distinge între „religia oficială/religia de stat/religia cărții” ale elitei și „religia populară” a maselor.<ref>{{en icon}} William G. Dever, Did God Have A Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel, Eerdmans Publishing (2005) p. 5</ref> Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”.<ref>{{en icon}}Rainer Albertz, History of Israelite Religion Vol. 1, Westminster Jonk Knox Press (1994) p. 19</ref> Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din [[Israel]]ul antic <ref>{{en icon}} Jacques Berlinerblau, Official Religion and Popular Religion in Pre-Exilic Ancient Israel. University of Cincinnati, Judaic Studies Program (2000)</ref>. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”,<ref>{{en icon}}William G. Dever, Did God Have A Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel, Eerdmans Publishing (2005) p. 7</ref> Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui [[YHWH|Iahveh]] din [[Israel]]ul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia [[Israel]]ului antic).<ref>Patrick D Miller, The Religion of Ancient Israel, Westminster John Knox Press (2000) pp. 46-62</ref>
{{Religie tradițională}}
; Interpretarea dovezilor arheologice
{{quote|Idolatria poporului lui [[Regatul Iuda|Iuda]] nu era o abatere de la un monoteism anterior al lor. Ea era de fapt felul în care poporul lui [[Regatul Iuda|Iuda]] se închina de sute de ani.<ref>{{en icon}} {{cite book |last1=Finkelstein|first1=Israel|last2=Silberman|first2=Neil Asher|title=The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.|edition=First Touchstone Edition 2002|year=2002|origyear=2001|publisher=Touchstone|location=New York|language=engleză|isbn=978-0-684-86913-1|page=234|chapter=9. The Transformation of Judah (c. 930-705 BCE) |chapterurl=https://books.google.com/books?id=lu6ywyJr0CMC&pg=PA234&lpg=PA234&dq=The+idolatry+of+the+people+of+Judah+was+not+a+departure+from+their+earlier+monotheism.+It+was,+instead,+the+way+the+people+of+Judah+had+worshiped+for+hundreds+of+years.#v=onepage |quote=The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshiped for hundreds of years.|ref=harv}}</ref>|Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman|The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts.}}

Conform [[ipoteza documentară|ipotezei documentare]], majoritatea celor patruzeci de referințe la [[Așerah]] din cadrul [[Vechiul Testament|Bibliei ebraice]] derivă de la redactorul istoriei deuteronomiste (cărțile lui Iosua, Samuel, Judecătorilor și Regilor), redactor numit D sau [[Deuteronomist]]ul, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: [[Deuteronomist]]ul judecă regii lui [[Israel]] și ai lui [[Regatul Iuda|Iuda]] conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând adorarea Așerei și a altor zeități. Despre regele [[Manase]], el afirmă de exemplu că a așezat un stâlp al Așerei în [[Templul din Ierusalim]], el fiind prin urmare cineva care  ''„a făcut ce era rău în ochii DOMNULUI”'' ({{Bibleref2|2|Imparati|21|7}}), în timp ce regele [[Ezechia]] „a distrus locurile înalte, a spart stâlpii și a spart [[Așerah]]” ({{Biblerefs2|2|Imparati|18|4}}), prin urmare fiind considerat drept cel mai virtuos rege al lui [[Regatul Iuda|Iuda]] dinaintea venirii reformatorului [[Iozia]], sub domnia căruia a fost scrisă istoria deuteronomistă.

[[Vechiul Testament|Biblia ebraică]] folosește termenul de ''[[așerah]]'' în două sensuri, drept obiect de cult și ca nume divin.<ref>{{en icon}} [http://books.google.com.au/books?id=yCkRz5pfxz0C&printsec=frontcover&dq=Dictionary+of+Deities+and+Demons&source=bl&ots=aFsxa0jZ1x&sig=VoCV10jG_KyMYQ1ZCrBsLPPR_As&hl=en&ei=w88QTKLWC9DXccfNtfQH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBQQ6AEwAA#v=onepage&q=Asherah&f=false K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, "Dictionary of deities and demons in the Bible", p.99]</ref> Ca obiect de cult ''[[așerah]]'' poate fi „făcut”, „doborât” și „ars”, iar {{Bibleref|Deuteronom|16|21}} interzice plantarea de copaci ca [[așerah]], sugerând că se referă la un copac stilizat sau trunchi cioplit.<ref>{{en icon}} [http://books.google.com.au/books?id=yCkRz5pfxz0C&printsec=frontcover&dq=Dictionary+of+Deities+and+Demons&source=bl&ots=aFsxa0jZ1x&sig=VoCV10jG_KyMYQ1ZCrBsLPPR_As&hl=en&ei=w88QTKLWC9DXccfNtfQH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBQQ6AEwAA#v=onepage&q=Asherah&f=false K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, „Dictionary of deities and demons in the Bible”, p.101]</ref> Alte versete se referă clar la o zeiță, cum ar fi de exemplu {{Bibleref2|2|Imparati|23|4-7}}, în care sunt făcute obiecte „pentru [[Baal]] și [[Așerah]]”.<ref>{{en icon}} [http://books.google.com.au/books?id=yCkRz5pfxz0C&printsec=frontcover&dq=Dictionary+of+Deities+and+Demons&source=bl&ots=aFsxa0jZ1x&sig=VoCV10jG_KyMYQ1ZCrBsLPPR_As&hl=en&ei=w88QTKLWC9DXccfNtfQH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBQQ6AEwAA#v=onepage&q=Asherah&f=false K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, „Dictionary of deities and demons in the Bible”, p.102]</ref> Referințele la [[așerah]] din {{Bibleref|Isaia|17|8}} și {{Biblerefs|Isaia|2|8}} sugerează că în gândirea antică nu se făcea distincție între obiect și zeiță.<ref>{{en icon}} [http://books.google.com.au/books?id=yCkRz5pfxz0C&printsec=frontcover&dq=Dictionary+of+Deities+and+Demons&source=bl&ots=aFsxa0jZ1x&sig=VoCV10jG_KyMYQ1ZCrBsLPPR_As&hl=en&ei=w88QTKLWC9DXccfNtfQH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBQQ6AEwAA#v=onepage&q=Asherah&f=false K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, „Dictionary of deities and demons in the Bible”, p.103]</ref> Inscripții invocând binecuvântări de la „[[YHWH|Iahveh]] și [[așerah]] a sa” au fost găsite în două situri de pe teritoriul anticului [[Regatul Iuda|Iuda]], iar una dintre ele include un desen al două figuri care pot să-l reprezinte pe [[YHWH|Iahveh]] și pe [[Așerah]] ca soție a lui [[YHWH|Iahveh]].<ref name="bare_url">{{en icon}} [http://books.google.com.au/books?id=yCkRz5pfxz0C&printsec=frontcover&dq=Dictionary+of+Deities+and+Demons&source=bl&ots=aFsxa0jZ1x&sig=VoCV10jG_KyMYQ1ZCrBsLPPR_As&hl=en&ei=w88QTKLWC9DXccfNtfQH&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBQQ6AEwAA#v=onepage&q=Asherah&f=false K. van der Toorn, Bob Becking, Pieter Willem van der Horst, "Dictionary of deities and demons in the Bible", p.104]</ref> Este posibil că [[Așerah]] era asociată cu regina principală din vechiul [[Regatul Iuda|Iuda]] și din [[Israel]], iar această asociere fermă cu cultul regilor ar putea lămuri dispariția completă a zeiței atunci când monarhia a dispărut.<ref name="bare_url" /> 

;Așerah
[[William G. Dever]] a sugerat că [[Așerah]] era adorată drept [[Împărăteasa cerului (antichitate)|împărăteasa cerului]] (evreii coceau mici prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei),<ref>{{en icon}} [[William G. Dever]], [[Did God Have a Wife?]] (Eerdmans, ISBN 0-8028-2852-3,2005) - a se vedea comentarii a acestui volum la [http://www.bookreviews.org/pdf/4910_6305.pdf Patrick D. Miller] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20071023103740/http://www.bookreviews.org/pdf/4910_6305.pdf|date=2007-10-23}} și [http://www.bookreviews.org/pdf/4910_5127.pdf Yairah Amit] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20071023103756/http://www.bookreviews.org/pdf/4910_5127.pdf|date=2007-10-23}}.</ref> dar [[John Day (cercetător al Vechiului Testament)|John Day]] afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că [[Așerah]] era «împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.”<ref>{{en icon}} Day, John ''Yahweh and the gods and goddesses of Canaan'' Continuum International Publishing Group - Sheffie (26 Dec 2002) ISBN 978-0-8264-6830-7, p.146</ref> 

Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele mai vechi timpuri până la exilul în Babilon.<ref>{{en icon}} Dever, William G. (2005), "Did God Have a Wife?: Archaeology and Folk Religion in Ancient Israel", (Eerdmans ISBN 0-8028-2852-3)</ref> Mai rare sunt inscripțiile care-l leagă pe [[YHVH|Iahveh]] de [[Așerah]], care au fost descoperite: un [[ostrakon]] din sec. al VIII-lea î.e.n. înscris cu „Berakhti etkhem l’[[YHVH]] Shomron ul’Asherato” (ebraică: בירכתי אתכם ליהוה שומרון ולאשרתו) a fost descoperit de arheologi [[israel]]ieni la [[Kuntillet Ajrud]] în cursul excavărilor din deșertul Sinai în 1975. Aceasta se traduce ca: „Te-am binecuvântat prin [[YHVH]] din Samaria și Așerah a Sa” (sau poate „... prin [[YHVH]] păzitorul nostrul și Așerah a Sa”, dacă „Shomron” ar trebui citit ca „shomrenu”). Altă inscripție, din Khirbet el-Kom (de lângă Hebron) scrie: „Binecuvântat fie Uriyahu de către [[Yahweh]] și de Așerah a Sa; el l-a salvat de dușmanii săi!”.<ref>{{en icon}} [[Israel Finkelstein]] și [[Neil Asher Silberman]], ''[[The Bible Unearthed]]: Archaeology's New Vision of Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts'', ISBN 0-684-86912-8</ref> Tilde Binger observă în studiul ei ''Asherah: Goddesses in Ugarit, Israel and the Old Testament'' (1997, p.&nbsp;141), că există mărturii că [[Așerah]] poate fi văzută ca fiind „o stelă de lemn neiconică sau o columnă de un anumit fel, un copac viu sau o statuie mai obișnuită.” O statuie de lemn cioplită din topor și plantată în solul casei era simbolul Așerei, iar uneori o statuie de lut fără picioare. Imaginile ei cultice („idolii”) au fost găsite de asemenea în păduri, sculptate în copaci vii, sau sub formă de stâlpi de lângă altar care erau plasați la marginea unor drumuri. Stâlpii Așerei sunt menționați în [[Cartea Exodului|Exod]], [[Deuteronom]], [[Cartea Judecătorilor]] și [[Cărțile Împăraților]], a doua [[Cartea Cronicilor|Carte a Cronicilor]] și cărțile [[Isaia]], [[Ieremia (carte)|Ieremia]] și [[Mica (carte)|Mica]]. Termenul apare adesea doar ca אשרה, ''[[Așerah]]''; acesta este tradus ca „arbori” în traducerea făcută la cererea regelui [[Iacob I al Angliei]] și ca „stâlpi” în o altă versiune engleză <ref>{{en icon}}New Revised Standard Version</ref>, deși în text nu apare niciun cuvânt care ar putea fi tradus ca „stâlpi”.

Într-un documentar al [[BBC]] dr. Francesca Stavrakopoulou, fostă lector principal la [[Universitatea din Exeter]], actualmente profesor universitar deplin, specializată în studii biblice ebraice declara: „Majoritatea cercetătorilor biblici din întreaga lume acceptă acum drept convingătoare dovezile că Dumnezeu a avut o soție.”<ref name=burriedsecrets>Bible's Buried Secrets, Did God have A Wife, BBC, 2011. Citat: „The majority of biblical scholars throughout the world now accept it as compelling evidence that God once had a consort.”</ref> Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia [[canaan]]ită, prof. dr. Herbert Niehr de la [[Universitatea din Tübingen]] declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada [[Macabei]]lor (secolul al II-lea î.e.n.).<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/programmes/b00zw3fl |title=BBC Two - Bible's Buried Secrets, Did God Have a Wife? |publisher=BBC |date=21 December 2011|accessdate=4 July 2012|quote=Between the 10th century and the beginning of their exile in 586 there was polytheism as normal religion all throughout Israel; only afterwards things begin to change and very slowly they begin to change. I would say it is only correct for the last centuries, maybe only from the period of the Maccabees, that means the second century BC, so in the time of Jesus of Nazareth it is true, but for the time before it, it is not true.}}</ref><ref name="Toynbee1961">Nu e o opinie prea nouă, cf. {{cite book|first=Arnold|last=Toynbee|authorlink=Arnold Joseph Toynbee|author2=Royal Institute of International Affairs|title=A Study of History|volume=12|url=https://books.google.com/books?id=h98IAQAAIAAJ|year=1961|publisher=Oxford University Press, H. Milford|page=425}} și Hermann Gunkel în 1901, conform {{cite book|first=William John|last=Lyons|title=Canon and Exegesis: Canonical Praxis and the Sodom Narrative|url=https://books.google.com/books?id=bVqvAwAAQBAJ&pg=PA140|date=1 July 2002|publisher=A&C Black|isbn=978-0-567-40343-8|page=140|quote=Because of his view of the history of religions as an evolutionary process, the latter is his preferred option. Polytheism is seen as older than monotheism and so as the more likely background for the original version of the legend, the visit of three gods to test an individual who proves through his hospitality his worthiness to be given the gift of a son.}}</ref> Un curs de la [[Universitatea Yale]] și alte lucrări confirmă acest lucru.<ref name="Barton 2012 p. 56">{{cite book | last=Barton | first=John | title=The Theology of the Book of Amos | publisher=Cambridge University Press | series=Old Testament Theology | year=2012 | isbn=978-1-107-37715-8 | url=https://books.google.nl/books?id=xD8hAwAAQBAJ&pg=PA56 | access-date=5 September 2023 | page=56 | quote=There can be little doubt that polytheism was the normal religion of Israel in practice. [...] On popular religion in Israel see Francesca Stavrakopoulou , “‘Popular’ Religion and ‘Official’ Religion: Practice, Perception, Portrayal,” in Religious Diversity in Ancient Israel and Judah (eds. F. Stavrakopoulou and J. Barton ; London: T & T Clark, 2010), 37–58. This essay problematizes the distinction between popular and official religion, a distinction that was not necessarily obvious at the time to everyone, even though the Old Testament gives the impression that it was.}}</ref><ref name="Oxford2020MJ">{{cite book |title=The Oxford Handbook of the Historical Books of the Hebrew Bible |last=Winn Leith |first=Mary Joan |publisher=Oxford University Press |year=2020 |isbn=978-0-19-026116-0 |pages=148 |editor-last=Kelle |editor-first=Brad E. |chapter=New Perspectives on the Return from Exile and Persian-Period Yehud |editor-last2=Strawn |editor-first2=Brent A. |chapter-url=https://www.google.es/books/edition/The_Oxford_Handbook_of_the_Historical_Bo/7y4DEAAAQBAJ?hl=es&pg=PA148|quote=New data from archaeological surveys, excavations, and, sadly, from looted artifacts purchased on the antiquities market have advanced knowledge of the Persian period in its local and international aspects (Stern 2001; Grabbe 2004; Betlyon 2005; Pearce and Wunsch 2014; Lemaire 2015). Archaeological discoveries since the 1970s have demonstrated that preexilic Israelite religion was not yet monotheistic and that strictly monotheistic Yahwism gained adherents in the Persian period (Gnuse 1997; Smith 2002; Albertz and Becking 2003). Not surprisingly then, the last few decades have witnessed reassessments of old certainties and new questions about the history, religion, and culture of the people who worshiped Yhwh in the sixth through late fourth centuries BCE.}}</ref><ref name="Edelman 1995 p. 19">{{cite book | last=Edelman | first=Diana V. | title=The Triumph of Elohim: From Yahwisms to Judaisms | publisher=Kok Pharos | series=Contributions to biblical exegesis and theology | year=1995 | isbn=978-90-390-0124-0 | url=https://books.google.nl/books?id=bua2dMa9fJ4C&pg=PA19 | access-date=1 September 2022 | page=19}}</ref><ref name="Gnuse 2016 p. 5">{{cite book | last=Gnuse | first=Robert Karl | title=Trajectories of Justice: What the Bible Says about Slaves, Women, and Homosexuality | publisher=Lutterworth Press | year=2016 | isbn=978-0-7188-4456-1 | url=https://books.google.nl/books?id=gdTYDwAAQBAJ&pg=PA5 | access-date=1 September 2022 | page=5}}</ref><ref name="Carraway 2013 p. 66">{{cite book | last=Carraway | first=George | title=Christ is God Over All: Romans 9:5 in the context of Romans 9-11 | publisher=Bloomsbury Publishing | series=The Library of New Testament Studies | year=2013 | isbn=978-0-567-26701-6 | url=https://books.google.nl/books?id=je7UAAAAQBAJ&pg=PA66 | access-date=1 September 2022 | page=66 | quote=Second, it was probably not until the exile that monotheism proper was clearly formulated.}}</ref><ref name="Center for Online Judaic Studies 2008">{{cite web | first=Christine | last=Hayes | title=Moses and the Beginning of Yahwism: (Genesis 37- Exodus 4), Christine Hayes, Open Yale Courses (Transcription), 2006. | website=Center for Online Judaic Studies | date=3 July 2008 |url=http://cojs.org/moses_and_the_beginning_of_yahwism-_-genesis_37-_exodus_4-_christine_hayes-_open_yale_courses_-transcription-_2006/ | access-date=17 August 2022 | quote=Only later would a Yahweh-only party polemicize against and seek to suppress certain… what came to be seen as undesirable elements of Israelite-Judean religion, and these elements would be labeled Canaanite, as a part of a process of Israelite differentiation. But what appears in the Bible as a battle between Israelites, pure Yahwists, and Canaanites, pure polytheists, is indeed better understood as a civil war between Yahweh-only Israelites, and Israelites who are participating in the cult of their ancestors.}}</ref>{{sfn|Finkelstein|Silberman|2002|p=234|ps=: The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshiped for hundreds of years.}}{{sfn|Sommer|2009|p=145 | ps = It is a commonplace of modern biblical scholarship that Israelite religion prior to the Babylonian exile was basically polytheistic. [...] Many scholars argue that ancient Israelites worshipped a plethora of gods and goddesses [...].}} William Foxwell Albright, liderul unei generații trecute de arheologi biblici, nu a fost, totuși, un literalist biblic, ''Iahve și zeii din Canaan'', de exemplu, susținând opinia că religia israeliților a evoluat de la un politeism originar la un monoteism care l-a văzut pe Dumnezeu acționând în istorie - o viziune pe deplin conformă cu opiniile principale din ultimele două secole de critică biblică dinaintea lui.<ref name="Sanders 2003 p. ">{{cite journal | last=Sanders | first=Seth | title=Review of Mark S. Smith, The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, Foreword by Patrick D. Miller | journal=The Journal of Hebrew Scriptures | publisher=University of Alberta Libraries | volume=4 | date=31 December 2003 | issn=1203-1542 | doi=10.5508/jhs5866 | url=https://archive.wikiwix.com/cache/index2.php?url=http://www.arts.ualberta.ca/JHS/reviews/review119.htm#federation=archive.wikiwix.com&tab=url}}</ref>

== Argumente pro și contra existenței lui Dumnezeu ==
{{Articol principal|Existența lui Dumnezeu}}
Existența sau inexistența lui Dumnezeu, în special al Dumnezeului creștin și iudaic, este un subiect imens al literaturii filosofice. După ce în antichitate și în evul mediu numeroși filosofi și teologi au urmărit cu preponderență demonstrarea existenței lui, în zilele noastre accentul se pune pe demonstrarea inexistenței.

* [[Platon]] și [[Aristotel]] demonstrau existența unei [[cauze primare]] de la care provin toate celelalte cauze ([[argumentul cosmologic]]);
* Sf. Anselm de Canterbury propune [[argumentul ontologic]] în favoarea existenței, reluat mai apoi de [[Descartes]] și criticat de [[Kant]] (existența nu e un predicat) <ref>{{en icon}} [http://www.philosophyofreligion.info/theistic-proofs/the-ontological-argument/st-anselms-ontological-argument/existence-is-not-a-predicate/ Existence is not a predicate] Philosophyofreligion.info.</ref>;
* Filosoful englez [[William Paley]] propune [[Ceasornicarul orb#Titlul|analogia ceasornicarului]], care în esență constă în a arăta că, așa cum un ceasornic, un mecanism suficient de complex, are un creator, așa și omul, un mecanism cu mult mai complex, trebuie să aibă un Creator;
* [[Spinoza]] demonstra existența lui Dumnezeu pe bază de definiții și axiome;<ref>{{en icon}}[[Spinoza]], [http://www.gutenberg.org/files/3800/3800-8.txt The Ethics] Part I (Definitions, Axioms, Prop. XI).</ref> Spinoza nu era [[teism|teist]] ci [[panteism|panteist]] după unii sau panenteist după alții<ref name="Gilead 2021 pp. 2041–2051">{{cite journal | last=Gilead | first=Amihud | title=Why Spinoza was Not a Panentheist | journal=Philosophia | volume=49 | issue=5 | date=2021 | issn=0048-3893 | doi=10.1007/s11406-021-00378-8 | pages=2041–2051}}</ref><ref>{{en icon}} Vezi definiția panteismului în Michael Levine, [http://plato.stanford.edu/entries/pantheism/ "Pantheism"] ''The Stanford Encyclopedia of Philosophy'' (2007 Edition), Edward N. Zalta (ed.).</ref>: pentru el Dumnezeu este Natura<ref>[[Spinoza]] ''op. cit.'' Prop. IV. Cf. ''ibidem'' Preface.</ref>; <!--Natura nu e nici zeu, nici Dumnezeu, în sensul religiilor abrahamice urmărite aici. A se vedea pagina de discuții.-->
* Promotorii religiei arată rolul jucat de aceasta în crearea unui sistem convergent, dacă nu unitar, de valori comportamentale (sau [[morală|morale]]), care au influențat apoi creșterea economică <ref>{{cite book | last = Weber | first = Max | title = [[Etica protestantă și spiritul capitalismului]]| publisher =  Humanitas| year= 2007| location = București| url =  | isbn =978-9735003906}}</ref>;
* Lipsa [[dovadă|dovezilor]] pentru [[existență|existența]] [[zeu|zeilor]]/[[supranatural]]ului e principalul [[argument]] al ateilor. [[Bertrand Russell]], celebrul [[filosof]], matematician și logician ateu, a fost întrebat ce ar spune dacă ar ajunge în fața lui Dumnezeu după [[moarte]], iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El. Replica lui Russell a fost sarcastică dar sinceră: „N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost suficiente dovezi.”;
*  [[Teoria evoluției|Evoluționismul]] contrazice direct cartea Genezei <ref>[http://www.bibliaromana.com/Biblia/geneza.htm Biblia Romana: Geneza]</ref>. În primul capitol al Genezei, se arată că Dumnezeu a făcut:
# „pomi roditori, care să facă rod după soiul lor” (Geneza 1:11),
# „iarbă cu sămânță după soiul ei” (Geneza 1:12),
# „peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile lor;... orice pasăre înaripată după soiul ei” (Geneza 1:21),
# „viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor” (Geneza 1:24),
# „fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după soiul lor” (Geneza 1:25).
Formularea „a făcut...după soiul lor” implică o creare ''simultană'' a ''tuturor'' acestor forme de viață de către Dumnezeu, ceea ce contrazice dovezile materiale privind ''evoluția'' acestora, independent de voința lui.
* [[Big Bang]]-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic<ref name="Howson2011">{{cite book|last=Howson|first=Colin|title=Objecting to God|date=28 July 2011|publisher=Cambridge University Press|isbn=9781139498562|page=92|quote=Nor is the agreement conincidental, according to a substantial constituency of religious apologists, who regard the inflationary Big Bang model as direct evidence for God. John Lennox, a mathematician at the University of Oxford, tells us that 'even if the non-believers don't like it, the Big Bang fits in exactly with the Christan narrative of creation'. ... William Lane Craig is another who claims that the Biblical account is corroborated by Big Bang cosmology. Lane Craig also claims that there is a prior ''proof'' that there is a God who created this universe.}}</ref>, idee susținută de creștinism începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism.<ref>{{Cite book|last=May|first=Gerhard|title=Creatio ex nihilo|trans-title=Creation from nothing|url=https://books.google.com/books?id=LoS05gQUDhEC|accessdate=2009-11-23|year=2004|publisher= Continuum International|isbn=978-0-567-08356-2|page= xii|quote= If we look into the early Christian sources, it becomes apparent that the thesis of ''creatio ex nihilo'' in its full and proper sense, as an ontological statement, only appeared when it was intended, in opposition to the idea of world-formation from unoriginate matter, to give expression to the omnipotence, freedom and uniqueness of God.}}</ref>
* [[Problema răului]] (tema [[teodicee|teodiceii]])<ref>{{en icon}}G.W. Leibniz, [http://www.class.uidaho.edu/mickelsen/texts/Leibniz%20-%20Theodicy.htm Theodicy].</ref> pune la îndoială existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii <ref>{{fr icon}}Hans Jonas, [http://lipsor.cnam.fr/servlet/com.univ.utils.LectureFichierJoint?CODE=1263387393521&LANGUE=0 Le concept de Dieu après Auschwitz]{{Legătură nefuncțională|date=septembrie 2021 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>. [[Fișier:Europe belief in god.svg|thumb|250px|left|Procentajul populației din țările europene care la sondajul Eurobarometer din 2005 au răspuns că „au credință că există Dumnezeu”.]]
* Filosoful german [[Karl Marx]] opinează că religia ar fi „opiu pentru mase”, în sensul că acestea din urmă ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca și sedarea cu opiu), de religie și promotorii acesteia, împotriva declanșării revoluției proletare și a făuririi unei societăți mai bune.
* În special în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, atunci când clerul—servitorii lui Dumnezeu—comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește, aceasta reprezintă o atingere directă a conceptului de Dumnezeu <ref>Este ceea ce în mod ironic se indică prin [[zicală|zicala românească]] „fă ce zice popa, nu ce face el”</ref>.
* Pastorul protestant olandez {{ill|en|Klaas Hendrikse}}, care este ateu,<ref name=kuitert/> a argumentat într-o carte controversată că inexistența lui Dumnezeu nu ne poate împiedica să credem în Dumnezeu. După el, existente sunt obiectele materiale, iar Dumnezeu nu este un obiect material, ci un proces, o trăire care are loc prin și între credincioși.<ref name=kuitert>{{nl icon}}{{cite book|last1=Hendrikse|first1=Klaas|last2=Kuitert|first2=Harry|title=Geloven in een God die niet bestaat. Manifest van een atheïstische dominee|url=http://www.bol.com/nl/p/nederlandse-boeken/geloven-in-een-god-die-niet-bestaat/1001004005469250/index.html|year=2007|publisher=Nieuw Amsterdam Uitgevers|language=olandeză|isbn=978-90-468-0308-0|chapter=Voorwoord|pages=7–8|access-date=2010-08-20|archive-date=2010-09-30|archive-url=https://web.archive.org/web/20100930173551/http://www.bol.com/nl/p/nederlandse-boeken/geloven-in-een-god-die-niet-bestaat/1001004005469250/index.html|dead-url=yes}}</ref>

== Distribuția credinței în Dumnezeu ==

{{Articol principal|Lista populațiilor după religie}}
Aproximativ 54% din populația lumii s-a identificat ca aparținând uneia din cele trei religii [[abraham]]ice tradiționale (33% creștini, 21% musulmani, 0.22% evrei). Alte [[religii avraamice]] includ [[Credința Bahá'í]], [[Samaritanism]]ul, [[Mișcarea Rastafari]], [[Yazidi]]smul și [[Biserica unificării]]. Din restul de 46%, 6% sunt budiști, 13% hinduși, 6% religii tradiționale chineze, 6% cu diferite alte religii și 16% nereligioși (atei, agnostici, sau persoane care au răspuns cu „fără religie” în cadrul studiilor efectuate). Majoritatea acestor religii implică credința într-un zeu sau în mai mulți zei <ref>{{en icon}}http://www.adherents.com/Religions_By_Adherents.html {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100129202506/http://www.adherents.com/Religions_By_Adherents.html |date=2010-01-29 }}</ref>. 

Pe continentul european, credința în Dumnezeu este cea mai răspândită în țările [[ortodox]]e ([[România]], [[Grecia]]), [[musulman]]e ([[Turcia]]) sau [[catolic|romano-catolice]] ([[Polonia]], [[Portugalia]]) <ref>{{en icon}} National Geographic Family Reference Atlas of the World. Third Edition, pagina 50-51, National Geographic Society, Washington, 2010</ref>.

==Procesul contra lui Dumnezeu==
Pe [[14 septembrie]] [[2007]], [[Ernie Chambers]] a depus un dosar la tribunalul din [[Districtul Douglas, Nebraska|districtul Douglas]] prin care l-a dat în judecată pe [[Dumnezeu]] pentru că provoacă ''„inundații teribile, cutremure cumplite, uragane înfricoșătoare, tornade terifiante, boli pestilențiale, foamete grozavă, secete devastatoare, războaie de exterminare, malformații congenitale și altele asemenea”'' <ref>[[Alejandro Bullon]] - ''Lumea încotro?'', Editura Viață și Sănătate, [[București]], 2008, pagina 6</ref><ref>MSNBC (2007-09-17). "State Senator Ernie Chambers Sues God". Retrieved 2007-09-17</ref>.

==Note==
<references/>

== Bibliografie ==

* {{cite book
|last      = Sommer
|first     = Benjamin D. 	
|title     = The Bodies of God and the World of Ancient Israel	
|publisher = Cambridge University Press	
|year      = 2009	
|url       = https://books.google.com/books?id=IEYhAwAAQBAJ&pg=PA145	
|isbn      = 978-1139477789	
|ref=harv}}

== Vezi și ==
* [[Ateism]]
* [[Dumnezeu în Budism]]
* [[Dumnezeu în creștinism]]
* [[Dumnezeu în credința Bahá'í]]
* [[Dumnezeu în hinduism]]
* [[Dumnezeu în islam]]
* [[Dumnezeu în iudaism]]
* [[Dumnezeu în sikhism]]
* [[Dumnezeu Tatăl în artă]]
* [[Listă de zei după zona geografică]]

==Legături externe== 	 
{{commonscat|God}}
{{wikicitat}}
* [http://www.cercetatiscripturile.org www.cercetatiscripturile.org] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070401150918/http://www.cercetatiscripturile.org/ |date=2007-04-01 }} - Portal Biblic
* [http://www.descopera.ro/cultura/4588035-dumnezeu-a-fost-inventat Dumnezeu a fost inventat!], 23 iunie 2009, Cecilia Stroe, ''Descoperă''
* [http://www.descopera.ro/stiinta/4697963-cine-este-adevaratul-dumnezeu-al-universului-nostru Cine este adevaratul Dumnezeu al Universului nostru?], 28 iulie 2009, Alexandru Safta, ''Descoperă''
* [http://www.descopera.ro/stiinta/7987122-casca-prin-care-il-vedem-pe-dumnezeu Casca prin care Îl vedem pe Dumnezeu], 16 februarie 2011, Alexandru Safta, ''Descoperă''
* [http://ziarullumina.ro/documentar/numele-lui-dumnezeu-vechiul-testament Numele lui Dumnezeu în Vechiul Testament] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140407070837/http://ziarullumina.ro/documentar/numele-lui-dumnezeu-vechiul-testament |date=2014-04-07 }}, 13 aprilie 2013, Marius Nedelcu, ''Ziarul Lumina''
* [http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/dumnezeu-romanii-si-diavolul-153844.html Dumnezeu, romanii si diavolul] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140223191406/http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/dumnezeu-romanii-si-diavolul-153844.html |date=2014-02-23 }}, 14 mai 2009, Adrian Bucurescu, ''România liberă''
{{Filozofia religiei}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Allah]]
[[Categorie:Dumnezeu]]
[[Categorie:Dumnezeu în creștinism]]
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Zei singurari]]
[[Categorie:Zei creatori]]
[[Categorie:Zeități]]