Vizualizare sursă pentru „Limba sârbă”

{{trimite|Sârbă}}
{{Infocaseta Limbă
|culoare_familie = indo-europeană
|nume=sârbă
|numenativ=српски/srpski
|țări=[[Serbia]], [[Bosnia și Herțegovina]], [[Muntenegru]], [[România]], [[Ungaria]] <small>și altele</small>
|vorbitori=8–9 milioane<ref name="ethnologue">[https://www.ethnologue.com/language/srp Ethnologue] (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|loc=
|sistem de scriere=[[alfabetul chirilic|chirilic]] și [[alfabetul latin|latin]]
|tipologie=diversă, normal [[Topică#Topica gramaticală și tipologia lingvistică|SVO]]
<!--familii de limbi-->
|fam1=[[limbi indo-europene]]
|fam2=[[limbi balto-slave|balto-slave]]
|fam3=[[limbi slave|slave]]
|fam4=[[limbi slave de sud|slave de sud]]
|fam5=slave de sud occidentale
<!--Statut oficial-->
|națiune=[[Serbia]], [[Bosnia și Herțegovina]], [[Muntenegru]]
|agenție=[[Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe]]
<!--Coduri de clasificare-->
|iso1=sr
|iso2=(B) src, (T) srp
|sil=SRP
|text=Cвa људскa бићa рaђajу се слoбoднa и jeднaкa у дoстojaнству и прaвимa. Oнa су oбдарeнa рaзумoм и свeшћу и треба jeдни прeмa другимa да пoступajу у духу брaтствa.
|code=sr
|hartă_răspândire=[[Fișier:Map of Serbian language - official or recognized.PNG|thumb|290px|Statutul limbii sârbe
{{legend|#004DFF|Țări în care este [[limbă oficială]].}}
{{legend|#88C4FF|Țări în care este limbă minoritară recunoscută.}}]]}}

[[Fișier:Serbian language in municipalities in Croatia.jpg|thumb|290px|Zonele din Croația în care sârba este [[limbă regională sau minoritară|limbă minoritară]] recunoscută (cu verde închis)]]

'''Limba sârbă''' (în sârbă, cu [[alfabetul chirilic]] ''српски jeзик'', cu [[alfabetul latin]] ''srpski jezik'') este o [[limbă indo-europeană]] din ramura [[limbi slave|limbilor slave]], grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de [[sârbi]]. Din punctul de vedere al [[sociolingvistică|sociolingvisticii]], este în același timp una din variantele [[limbă ausbau, limbă abstand și limbă-acoperiș|limbii ''abstand'']] comune sârbilor, [[croați]]lor, [[bosniaci]]lor și [[muntenegreni]]lor, denumită tradițional prin termenul „[[limba sârbocroată]]” și, printr-un termen neutru, [[diasistemul slav de centru-sud]], dar și o [[limbă ausbau, limbă abstand și limbă-acoperiș|limbă ''ausbau'']] cu propriul său [[limbă standard|standard]]. Este [[limbă oficială]] în [[Serbia]], [[Bosnia și Herțegovina]] și [[Muntenegru]], fiind vorbită și de [[minoritate|minoritățile]] naționale sârbe din țările vecine cu [[Serbia]], precum și de un mare număr de [[emigrație|emigranți]] sârbi în [[Europa Occidentală]], [[America de Nord]] și [[Australia]].

== Distribuție geografică și statut ==

Numărul vorbitorilor de limba sârbă este de circa 8–9 milioane<ref name="ethnologue" />. Datele de mai jos reflectă numărul vorbitorilor de limba sârbă numai dacă acest lucru este precizat, deoarece majoritatea statisticilor se referă la persoanele de naționalitate sârbă sau care provin din Serbia. Nu se știe câți dintre aceștia vorbesc efectiv sârbește. În plus, în unele țări, statisticile nu disting sârba de sârbocroată.

Distribuția populației sârbe în lume este următoarea:

{| class="wikitable center" style="width:auto; margin: 1em auto 1em auto"
|+
! Țară || Număr de persoane || Statutul persoanelor || An
|-
| [[Serbia]] || 6.330.919 || cu limba maternă sârbă || [[2011]]<ref>Republički Zavod za Statistiku, [http://pod2.stat.gov.rs/ObjavljenePublikacije/Popis2011/Knjiga4_Veroispovest.pdf Вероисповест, матерњи језик и национална припадност] (Religie, limba maternă și apartenența naționalită), p.&nbsp;16 (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[Bosnia și Herțegovina]] || 1.187.703<ref>Cf. [https://web.archive.org/web/20180315193211/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/bk.html#People ''The World Factbook''], [[CIA]], 2018, unde data apare sub forma 30,8% din populația totală de 3.856.181 de locuitori în iulie 2017 (accesat la 4 februarie 2023).</ref> || cu limba maternă sârbă || [[2018]]
|-
| [[Muntenegru]] || 265.895 || cu limba maternă sârbă || 2011<ref>Zavod za Statistiku, [http://www.monstat.org/userfiles/file/popis2011/saopstenje/saopstenje%281%29.pdf ''Population of Montenegro by sex, type of settlement, etnicity, religion and mother tongue, per municipalities''] (Populația din Muntenegru după sex, tipul de localitate, naționalitate, religie și limba maternă, pe localități), p.&nbsp;6 (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[Germania]] || 155.306 || cetățeni sârbi înscriși în Registrul central al străinilor || 2011<ref>[https://docplayer.org/43378037-Auslaendische-bevoelkerung-nach-zensus-und-auslaenderzentralregister-azr.html Statistisches Bundesamt Deutschland], p.&nbsp;4 (accesat la 4 februarie 2023).</ref>
|-
| rowspan=2 | [[Croația]] || 186.633 || de naționalitate sârbă<ref name="croatia">{{hr icon}}, {{en icon}} Ljiljana Ostroški (coord.), ''[https://web.dzs.hr/Hrv_Eng/publication/2012/SI-1469.pdf Popis 2011. Popis stanovništva, kućanstava i stanova 2011. Stanovništvo prema državljanstvu, narodnosti, vjeri i materinskom jeziku]'' (Recensământul din 2011. Recensământul populației, gospodăriilor și locuințelor 2011. Populația după cetățenie, naționalitate, religie și limba maternă), Zagreb, Državni zavod za statistiku, 2013, ISSN 1332-0297, p.&nbsp;12 (accesat la 4 februarie 2023).</ref> || rowspan=2 | 2011
|-
| 52.879 || cu limba maternă sârbă<ref name="croatia"/>
|-
| [[Austria]] || 137.057 || născuți în Serbia || 2016<ref>[http://www.statistik.at/web_de/statistiken/menschen_und_gesellschaft/bevoelkerung/bevoelkerungsstruktur/bevoelkerung_nach_staatsangehoerigkeit_geburtsland/index.html Statistik Austria], Documentul ''Bevölkerung am 1.1.2015 nach detailliertem Geburtsland und Bundesland'' (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[Statele Unite ale Americii]] || 70.260 || vorbitoare de limba sârbă în familie || 2013<ref> [https://www.census.gov/data/tables/2013/demo/2009-2013-lang-tables.html U.S. Census Bureau], documentul ''Detailed Languages Spoken at Home and Ability to Speak English for the Population 5 Years and Over for United States: 2009-2013''. Alte 144.675 de persoane se declară vorbitoare de limba sârbocroată (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[Australia]] || 57.301 || vorbitoare de limba sârbă acasă  || [[2021]]<ref>{{en icon}} Australian Bureau of Statistics, [https://profile.id.com.au/australia/language ''Language Spoken at Home''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181226071838/https://profile.id.com.au/australia/language |date=2018-12-26 }} (Limbi vorbite acasă) (accesat la 4 februarie 2023).</ref>
|-
| [[Italia]] ||31.342 || cetățeni sârbi || 2022<ref>ISTAT, [http://dati.istat.it/Index.aspx?DataSetCode=DCIS_POPSTRCIT1 ''Stranieri residenti al 1° gennaio – Cittadinanza''] (Străini rezidenți la 1 ianuarie – Cetățenie) (accesat la 4 februarie 2023).</ref>
|-
| [[Canada]] || 58.470 || cu limba maternă sârbă || 2011<ref>Statistique Canada, [https://web.archive.org/web/20170227062219/http://www12.statcan.ca/census-recensement/2011/dp-pd/tbt-tt/Rp-fra.cfm?TABID=2&LANG=F&A=R&APATH=3&DETAIL=1&DIM=0&FL=A&FREE=0&GC=01&GL=-1&GID=906054&GK=1&GRP=1&O=D&PID=103251&PRID=0&PTYPE=101955&S=0&SHOWALL=0&SUB=0&Temporal=2011&THEME=90&VID=0&VNAMEE=&VNAMEF=&D1=0&D2=0&D3=0&D4=0&D5=0&D6=0 Langue maternelle détaillée] (Limba maternă detaliată). Alte 10.445 de persoane declară ca limbă maternă sârbocroata (accesat la 4 februarie 2023).</ref>
|-
| [[Slovenia]] || 38.964 || de naționalitate sârbă || [[2002]]<ref>[http://www.stat.si/popis2002/en/rezultati/rezultati_red.asp?ter=SLO&st=7 Statistični urad Republike Slovenije] (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[Republica Macedonia]] || 35.939 || de naționalitate sârbă || 2002<ref>[http://www.stat.gov.mk/pdf/kniga_13.pdf Државен завод за статистика], p.&nbsp;34 (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[România]] || 16.085 || cu limba maternă sârbă || 2011<ref> [http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/ Institutul Național de Statistică], Tab10. Populația stabilă după limba maternă – județe, municipii, orașe, comune (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|-
| [[Ungaria]] || 5.713 || vorbitoare de sârbă în familie, cu prietenii || 2011<ref>{{hu icon}} Csordás, Gábor, [http://www.ksh.hu/docs/hun/xftp/idoszaki/nepsz2011/nepsz_09_2011.pdf ''2011. Népszámlálás. 9. Nemzetiségi adatok''] (Recensământul din 2011. 9. Date despre naționalități), Budapesta, Központi Statisztikai Hivatal, 2014, p.&nbsp;34 (accesat la 4 februarie 2023).</ref>
|-
| [[Slovacia]] || 698 || de naționalitate sârbă || 2011<ref>[https://web.archive.org/web/20160303220807/http://census2011.statistics.sk/SR/TAB.%20115%20Obyvate%BEstvo%20pod%BEa%20pohlavia%20a%A0n%E1rodnosti.pdf Štatistický úrad Slovenskej Republiky] (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>
|}

Limba sârbă este oficială în Serbia, în Kosovo, în Bosnia și Herțegovina și în Muntenegru<ref>Corform articolului 13 din [http://www.comparativeconstitutionsproject.org/files/Montenegro_2007.pdf Constituția Muntenegrului] (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>, și are statut de [[limbă regională sau minoritară|limbă minoritară]] recunoscută, adică folosibilă oficial în condiții diferite de la țară la țară, în: Croația<ref>Cf. [http://narodne-novine.nn.hr/clanci/sluzbeni/2000_05_51_1128.html Legea privind folosirea limbilor și scrierilor minorităților naționale] (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>, Republica Macedonia, România<ref>Cf. [http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=27123 Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale] (accesat la 14 octombrie 2009).</ref>, Ungaria, Slovacia<ref>Cf. [https://web.archive.org/web/20070701014605/http://www.culture.gov.sk/uploads/pE/07/pE071V59b5_SZDqXyakQRQ/act_languageminorities.pdf Legea privind folosirea limbilor minorităților naționale] din 1999 (accesat la 5 septembrie 2018).</ref> și [[Republica Cehă]].

== Varietăți regionale ==

Limba sârbă standard se bazează pe dialectul '''štokavian''' (''štokavski'') din cadrul [[Diasistemul slav de centru-sud|diasistemului slav de centru-sud]], vorbit în cea mai mare parte a Serbiei, de către sârbii din Bosnia și Herțegovina, și din Muntenegru. Același dialect este vorbit și de croați în cea mai mare parte a Croației, de către bosniaci și de către muntenegreni<ref>Secțiune după Klajn 2005, pp.&nbsp;13–14, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>.

Unii lingviști<ref>De exemplu Kacziba 2006, p.&nbsp;21.</ref> consideră sârbesc și un dialect numit ''torlački'' „torlakian”, vorbit în Serbia de sud-est, apropiat de [[Limba bulgară|limbile bulgară]] și [[Limba macedoneană|macedoneană]], în principal prin pierderea [[Declinare|declinării]] [[substantiv]]elor și [[adjectiv]]elor.

Una din subîmpărțirile dialectului štokavian se face după felul în care a evoluat în diasistemului slav de centru-sud [[Sunet (fonetică)|sunetul]] din [[limba slavă veche]] ''ĕ'' transcris prin [[Literă|litera]] '''ѣ''' „iat”, în trei grupuri de [[grai]]uri:

* Grupul de [[grai]]uri '''ekaviene''' (''ekavski''), în care „iat” a devenit ''e'', de exemplu în cuvintele ''čovek'' „om” și ''reka'' „râu”. Se vorbesc în Serbia centrală, de est și de sud.
* Grupul de graiuri '''(i)jekaviene''' (''(i)jekavski''), în care „iat” a evoluat în ''je'', în unele cuvinte (''čovjek'') și în ''ije'', în alte cuvinte (''rijeka''). Se vorbesc în Serbia de vest, în regiunea [[Sandžak]] din Serbia, în Muntenegru și în Bosnia și Herțegovina.
* Grupul de graiuri '''ikaviene''' (''ikavski''), în care „iat” a evoluat în ''i'' (''čovik'', ''rika''), în câteva zone restrânse, limitrofe celor care prezintă același fenomen pe teritoriul limbii croate.

Varianta torlakiană este inclusă într-o împărțire a limbii sârbe în cinci grupuri de graiuri: din [[Vojvodina]]-[[Šumadija]], din [[Herțegovina]] de est, din [[Zeta]]-[[Lovćen]], din [[Kosovo]]-[[Resava]] și din [[Prizren]]-[[Timoc]]. Acesta din urmă este cel care corespunde cu varietatea torlakiană<ref>Kacziba 2006, p.&nbsp;21.</ref>.

Standardul admite pronunțarea ekaviană și (i)jekaviană, precum și transcrierea acestora, dar nu și pronunțarea ikaviană, și nici varianta torlakiană. Marea majoritate a mijloacelor de informare în masă folosește pronunțarea ekaviană.

== Istorie externă ==

[[Fișier:Miroslavs Gospel.jpg|thumb|<div style="text-align:center">''Evanghelia lui Miroslav'' ([[secolul al XII-lea]])</div>]]

Istoria limbii sârbe este strâns legată de începuturile și evoluția [[literatură|literaturii]] în această limbă<ref>Secțiune după [https://web.archive.org/web/20160303201655/http://serbica.u-bordeaux3.fr/index.php/revue/sous-la-loupe/164-revue/articles--critiques--essais/603-la-litterature-serbe-du-moyen-age-par-radmila-marinkovi Marinković 1994] și Krecimer 2005, pp.&nbsp;141–143.</ref>.

Primele documente ce se pot considera ca fiind în limba sârbă sunt scrise cu alfabetul chirilic și datează din secolele [[secolul al XI-lea|al XI-lea]] și [[secolul al XII-lea|al XII-lea]]. Cel mai important este ''Miroslavljevo jevanđelje'' (Evanghelia lui Miroslav<ref>[[Cneaz]] de [[Zahumlje]], fratele marelui jupan [[Stefan Nemanja]].</ref>). Atunci încep două procese simultane: pe de o parte, limba vorbită evoluează în modul ei firesc și se formează graiuri, pe de altă parte, cărturarii se străduiesc să standardizeze limba. De fapt, limba sârbă a cunoscut mai multe standardizări în cursul istoriei.

=== Primele standardizări ===

[[Fișier:Dusan-zak.jpg|thumb|right|<div style="text-align:center">''Pravila lui Dušan''</div>]]

Prima stadardizare are loc la începutul [[secolul al XIII-lea|secolului al XIII-lea]], sub domnia primului rege sârb, [[Stefan I Nemanjić]]. Este efectuată de fratele acestuia, Rastko Nemanjić, mai cunoscut ca [[Sfântul Sava]], întemeietorul [[Biserica Ortodoxă|bisericii ortodoxe]] sârbe autocefale, în jurul anului [[1220]]. În acea vreme, scrierea limbii sârbe începe să se îndepărteze de cea a [[limba slavonă|limbii slavone]], în sensul că se adaptează bine la schimbările fonetice ce au avut loc până atunci. Limba astfel rezultată se numește sârbo-slavă, iar scrierea sa, scriere din Raška<ref>Regiune din sud-vestul Serbiei, astăzi cunoscută mai mult sub numele de [[Sandžak]]. Aici a fost centrul Serbiei medievale.</ref>. Din punct de vedere [[lingvistică|lingvistic]], opera cea mai semnificativă a Sfântului Sava este ''Karejski tipik'' ([[Tipic]]ul din [[Karyes]]). ''Dušanov zakonik'' (Pravila lui [[Ștefan Dušan|Dušan]]), scrisă în anii [[1349]]-[[1354]], folosește aceeași limbă.

Următoarea reformă a limbii are loc după ce Serbia devine vasala [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]], sub domnia lui [[Stefan Lazarević]], în jurul anului [[1400]]. Este efectuată în școala condusă de cărturarul [[Bulgari|bulgar]] [[Constantin Kostenețchi|Constantin Filosoful]], în mânăstirea Manasija, așezată pe malul râului [[Resava]]. Reforma școlii de la Resava este arhaizantă și influențată de [[limba greacă]], apropiind standardul limbii sârbe de cel al limbii bulgare. În această variantă sunt scrise, de exemplu, ''Slovo Ljubve'' (Cuvântul iubirii) ([[1409]]) al lui Stefan Lazarević și ''Žitija despota Stefana Lazarevića'' (Viața despotului Stefan Lazarević) ([[1433]]), a lui Constantin Filosoful.

Între secolele [[secolul al XVII-lea|al XVII-lea]] și [[secolul al XVIII-lea|al XVIII-lea]], literatura sârbă decade foarte mult. Singurul vestigiu de seamă al culturii sârbe medievale supraviețuiește în mânăstirea [[Beočin]] din [[Bačka]]. A fost adus aici de călugării copiști de manuscrise de la mânăstirea [[Rača]], refugiați din calea cuceririi otomane. Reprezentatul cel mai de seamă al celor din Rača este [[Gavril Stefanović Venclović]] ([[1680]]-[[1749]]), caracterizat printr-un [[multilingvism|bilingvism]] aparte. El scrie cărțile religioase după normele școlii de la Resava, dar predicile în limba poporului.

Între [[1680]] și [[1690]], în urma privilegiilor acordate de împăratul [[Leopold I, Împărat Roman|Leopold I]], ca. 60-70.000 de sârbi s-au refugiat pe teritoriul [[Imperiul Austriac|Imperiului Austriac]], mai ales în [[Voivodina]] de astăzi și în [[Banat]], sub conducerea [[patriarhul Arsenie al III-lea|patriarhului Arsenije al III-lea Čarnojević]]. În contextul conviețuirii în Imperiul Austriac a existat un curent favorabil introducerii [[alfabetul latin|alfabetului latin]], folosit cu succes și de alte popoare sud-slave, în primul rând de [[croați]]. În școlile publice din Imperiul Austriac, învățarea scrierii latine era obligatorie. Aceste curente au fost privite de conducerea [[Biserica Ortodoxă Sârbă|Bisericii Ortodoxe Sârbe]] drept atacuri împotriva ființei religioase și naționale sârbești, de aceea [[cler]]ul sârb a cerut ajutorul [[țar]]ului [[Petru I al Rusiei]], care le-a trimis cărți și învățători. În credința greșită că varianta [[limba rusă|rusă]] a limbii slavone este mai veche decât varianta ei sârbă, preoțimea a adoptat-o pe prima. Aceasta este și astăzi [[limbă liturgică|limba liturgică]] a Bisericii Ortodoxe Sârbe. În această perioadă, [[limbă literară|limba literară]] laică este un amestec de elemente ale graiurilor din [[Voivodina]], ale variantei ruse a limbii slavone și ale limbii ruse literare laice.

=== Reforma lui Vuk Karadžić ===

[[Fișier:Vuk-1818.jpg|thumb|right|<div style="text-align:center">Vuk Karadžić, ''Dicționar sârbesc'', 1818</div>]]

În prima jumătate a [[secolul al XIX-lea|secolului al XIX-lea]], cărturarul [[Vuk Stefanović Karadžić]] întreprinde o reformă radicală a normelor limbii sârbe, cu ajutorul unor [[Filologie|filologi]] de seamă ai vremii, precum [[frații Grimm]], și al puterii austriece, reprezentată de lingvistul [[sloveni|sloven]] [[Jernej Kopitar]]. Prin lucrarea ''Dicționar sârbesc'' (publicată prima dată în [[1818]], dar mai larg răspândită abia prin ediția a II-a din [[1852]]), prin traducerea sa a [[Noul Testament|Noului Testament]] din [[1847]] și prin alte lucrări, el pune bazele limbii sârbe standard actuale. O fundamentează pe graiul din [[Herțegovina]] de est, care face parte din dialectul štokavian cu pronunțare (i)jekaviană, vorbit și în Serbia de sud-vest, regiunea natală a lui Karadžić.

Sub influența [[romantism]]ului din [[Europa Occidentală]], Karadžić recomandă ca model pentru limba literară pe cea a [[Folclor literar|folclorului literar]] și respinge normele de atunci influențate de limba rusă, care nu corespund cu [[gramatică|structura gramaticală]] și sistemul [[fonologie|fonologic]] ale limbii sârbe. În același timp, simplifică la maximum [[ortografie|ortografia]], pe baza [[Ortografie#Principiul fonologic|principiului fonologic]], numit și fonemic.

Reforma lui Karadžić este influențată și de opere literare croate. De altfel, activitatea sa se desfășoară în paralel cu standardizarea limbii croate, efectuată tot pe baza dialectului štokavian cu pronunțare (i)jekaviană. Mai mult decât atât, au loc și consultări directe între elaboratorii celor două standarde, de exemplu așa-numitul „Acord de la [[Viena]]”, semnat de șapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în [[1850]], la inițiativa lingvistului [[Sloveni|sloven]] [[Franc Miklošič]].

Mai târziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Serbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimină pronunțarea (i)jekaviană. În [[1868]], normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Serbia.

=== De la standardizare până în prezent ===

Începând cu această epocă, domeniul lingvistic și cel politic interferează până în ziua de azi, relația dintre limba sârbă și limba croată pendulând de la epocă la epocă între ideea unei limbi unice și cea a două limbi aparte, în funcție de evenimentele istorice prin care trec vorbitorii lor.

Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, sârbii folosesc din ce în ce mai mult și scrierea cu alfabetul latin al limbii croate. Filologul [[Đura Daničić]] începe să redacteze cu acest alfabet, ușor modificat, ''Rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika'' (Dicționarul limbii croate sau sârbe) al Academiei Iugoslave de Științe și Arte, înființată la [[Zagreb]] în [[1866]].

Apropierea dintre limba sârbă și limba croată se continuă după [[Primul Război Mondial]], de data aceasta în cadrul [[Regatul sârbilor, croaților și slovenilor|Regatului sârbilor, croaților și slovenilor]], devenit mai apoi [[Regatul Iugoslaviei]], create sub egida [[Serbia|Serbiei]], țară învingătoare în război. Autoritățile de la [[Belgrad]] susțin din ce în ce mai mult ideea limbii sârbocroate.

[[Fișier:Serbo croatian languages2006.png|thumb|290px|<div style="text-align:center">Răspândirea limbii sârbe (cu galben) pe teritoriul fostei Iugoslavii (2006)</div>]]

În [[Republica Socialistă Federativă Iugoslavia|Iugoslavia comunistă]] de după [[al Doilea Război Mondial]], promovarea limbii sârbocroate și încercările de a estompa diferențele dintre sârbă și croată devin componente ale politicii lingvistice oficiale, după cum reiese și din „Acordul de la [[Novi Sad]]” ([[1954]]), semnat de 25 de lingviști și scriitori, 18 sârbi și șapte croați, în care se stipulează că limba comună a sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniacilor este sârbocroata, care se poate numi și croatosârbă, cu două variante literare, sârbă și croată. Se decide totodată și redactarea unui dicționar unic.

În această perioadă, limba sârbă evoluează mai departe. Ca urmare a [[urbanizare|urbanizării]] se răspândește un așa-numit „stil belgrădean”, care se îndepărtează de limbajul astăzi devenit rustic al lui Karadžić.

După destrămarea Iugoslaviei, limbile sârbă și croată se îndepărtează din nou una de alta. În limba sârbă, aceasta se manifestă, de exemplu, prin reintrarea în limba literară a unor elemente ale limbii liturgice, iar constituția prevede că limba oficială a statului este limba sârbă scrisă cu alfabetul chirilic<ref>[http://www.parlament.gov.rs/upload/documents/Ustav_Srbije_pdf.pdf Constituția Republicii Serbia], art. 10 (accesat la 5 septembrie 2018).</ref>, dar și alfabetul latin rămâne de folosință curentă.

În [[1997]] s-a creat Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe care activează pentru înlocuirea standardului limbii sârbocroate, fără să practice purismul față de cuvintele croate, pe care le tratează ca [[împrumut (lingvistică)|împrumuturi]]<ref name="vitas_54">Vitas 2012, p.&nbsp;54.</ref>. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea cu cuvinte sârbești a împrumuturilor în număr tot mai mare din [[limba engleză]]<ref>Vitas 2012, p.&nbsp;55.</ref>.

== Fonetism și prozodie ==

Această secțiune tratează succint principalele aspecte [[fonologie|fonologice]], [[fonetică|fonetice]] și [[prozodie|prozodice]] ale limbii sârbe<ref>După Klajn 2005, pp.&nbsp;21–28, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>.

=== Vocale ===

Limba sârbă are cinci [[fonem]]e [[vocală|vocalice]]:

<div style="background:transparent; text-align:center;">
{| cellspacing="0px" cellpadding=0 style="text-align:center; background:transparent; margin: 1em auto 1em auto;"
|--------------------------------------------------------------------------
| 
|- style="text-align:center; font-size:90%"
! rowspan=2 valign="top" style="background:#F0FFF0;" | [[Deschidere vocalică|Deschidere]]
! colspan=5 style="background:#FFF0FF;" | [[Anterioritate vocalică|Anterioritate]]
|- style="text-align:center; font-size:smaller;"
| style="width:80px; background:#FFF0FF;" | '''[[Vocală anterioară|Anterioare]]'''
| style="width:80px; background:#FFF0FF;" | '''[[Vocală semianterioară|Semiant.]]'''
| style="width:80px; background:#FFF0FF;" | '''[[Vocală centrală|Centrale]]'''
| style="width:80px; background:#FFF0FF;" | '''[[Vocală semiposterioară|Semipost.]]'''
| style="width:80px; background:#FFF0FF;" | '''[[Vocală posterioară|Posterioare]]'''
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală închisă|Închise]]'''
| style="height:280px;" colspan=5 rowspan=7 | <div style="position:relative;">[[Image:Blank vowel trapezoid.svg|400px]]<div style="background:transparent; position:absolute; top:0px; left:0px;">
{| style="position:relative; width:400px; height:280px; text-align:center; background:transparent;"
|-
| style="width:400px; height:280px; text-align:center; background:transparent;" |

<!-- Vocale închise -->
<div style="position:absolute; left:2%; width:1.5em; top:2%; height:1.5em; font-size:120%;">
[[Vocală închisă anterioară nerotunjită|{{AFIdiag|i}}]]</div>
<div style="position:absolute; left:11%; width:1.5em; top:2%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:42%; width:1.5em; top:2%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:51%; width:1.5em; top:2%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:82%; width:1.5em; top:2%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:91%; width:1.5em; top:2%; height:1.5em; font-size:120%;">
[[Vocală închisă posterioară rotunjită|{{AFIdiag|u}}]]</div>

<!-- Vocale cvasiînchise -->
<div style="position:absolute; left:27%; width:1.5em; top:16%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:36%; width:1.5em; top:16%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:64%; width:1.5em; top:16%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:73%; width:1.5em; top:16%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<!-- Vocale semiînchise -->
<div style="position:absolute; left:15.5%; width:1.5em; top:30%; height:1.5em; font-size:120%;">
[[Vocală semiînchisă anterioară nerotunjită|{{AFIdiag|e}}]]</div>
<div style="position:absolute; left:24.5%; width:1.5em; top:30%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:48.5%; width:1.5em; top:30%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:57.5%; width:1.5em; top:30%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:82%; width:1.5em; top:30%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:91%; width:1.5em; top:30%; height:1.5em; font-size:120%;">
[[Vocală semiînchisă posterioară rotunjită|{{AFIdiag|o}}]]</div>

<!-- Vocale mijlocii -->
<div style="position:absolute; left:21.5%; width:1.5em; top:44%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:30.5%; width:1.5em; top:44%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:56.5%; width:1.5em; top:44%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:91%; width:1.5em; top:44%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<!-- Vocale semideschise -->
<div style="position:absolute; left:28.5%; width:1.5em; top:58%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:37.5%; width:1.5em; top:58%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:55.2%; width:1.5em; top:58%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:64.2%; width:1.5em; top:58%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:82%; width:1.5em; top:58%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:91%; width:1.5em; top:58%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<!-- Vocale cvasideschise -->
<div style="position:absolute; left:35.5%; width:1.5em; top:73%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:44.5%; width:1.5em; top:73%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:63%; width:1.5em; top:73%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<!-- Vocale deschise -->
<div style="position:absolute; left:42%; width:1.5em; top:87%; height:1.5em; font-size:120%;">
[[Vocală deschisă anterioară nerotunjită|{{AFIdiag|a}}]]</div>
<div style="position:absolute; left:51%; width:1.5em; top:87%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:62%; width:1.5em; top:87%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:71%; width:1.5em; top:87%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>

<div style="position:absolute; left:82%; width:1.5em; top:87%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
<div style="position:absolute; left:91%; width:1.5em; top:87%; height:1.5em; font-size:120%;"></div>
|}
</div></div>
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală cvasiînchisă|Cvasiînchise]]'''
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală semiînchisă|Semiînchise]]'''
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală mijlocie|Mijlocii]]'''
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală semideschisă|Semideschise]]'''
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală cvasideschisă|Cvasideschise]]'''
|-
| style="height:40px; font-size:smaller; text-align:right; background:#F0FFF0;" | '''[[Vocală deschisă|Deschise]]'''
|}
</div>

=== Consoane ===

[[Consoană|Consoanele]] limbii sârbe sunt în număr de 25:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! || [[Consoană bilabială|Bilabiale]] || [[Consoană labiodentală|Labiodentale]] || [[Consoană alveolară|Alveolare]] || [[Consoană retroflexă|Retroflexe]] || [[Consoană alveolopalatală|Alveolopalatale]] || [[Consoană palatală|Palatale]] || [[Consoană velară|Velare]]
|-||
| '''[[Consoană oclusivă|Oclusive]]''' || <div style="text-align:center">[[Consoană oclusivă bilabială surdă|p]]&nbsp;&nbsp; [[Consoană oclusivă bilabială sonoră|b]]<ref>În celulele în care sunt două consoane, cea din stânga este [[consoană surdă|surdă]], iar cea din dreapta – [[consoană sonoră|sonoră]].</ref></div> || || <div style="text-align:center">[[consoană oclusivă alveolară surdă|t]]&nbsp;&nbsp;[[consoană oclusivă alveolară sonoră|d]]</div> || || || || <div style="text-align:center">[[consoană oclusivă velară surdă|k]]&nbsp;&nbsp; [[consoană oclusivă velară sonoră|ɡ]]</div>
|-||
| '''[[Consoană africată|Africate]]''' || || || <div style="text-align:center">[[consoană africată alveolară surdă|t͡s]]</div> || <div style="text-align:center">[[:fr:Consonne affriquée rétroflexe sourde|t͡ʂ]]&nbsp;&nbsp;[[:fr:Consonne affriquée rétroflexe voisée|d͡ʐ]]</div> || <div style="text-align:center">[[Consoană africată alveolopalatală surdă|t͡ɕ]]&nbsp;&nbsp;[[Consoană africată alveolopalatală sonoră|d͡ʑ]]</div> || ||
|-||
| '''[[Consoană fricativă|Fricative]]''' || || <div style="text-align:center">[[consoană fricativă labiodentală surdă|f]]</div> || <div style="text-align:center">[[consoană fricativă alveolară surdă|s]]&nbsp;&nbsp;[[consoană fricativă alveolară sonoră|z]]</div> || <div style="text-align:center">[[consoană fricativă retroflexă surdă|ʂ]]&nbsp;&nbsp;[[consoană fricativă retroflexă sonoră|ʐ]]</div> || ||  || <div style="text-align:center">[[Consoană fricativă velară surdă|x]]</div>
|-
| '''[[Consoană sonantă|Sonantă]]'''|| || <div style="text-align:center"> [[Consoană sonantă labiodentală|ʋ]]</div> || || || || <div style="text-align:center"> [[Consoană sonantă palatală|j]]</div>||
|-
| '''[[Consoană vibrantă|Vibrantă]]''' || || || <div style="text-align:center">[[consoană vibrantă alveolară|r]]</div> || || || ||
|-||
| '''[[Consoană laterală|Laterale]]'''|| || || <div style="text-align:center">[[consoană sonantă laterală alveolară|l]]</div> || || || <div style="text-align:center">[[Consoană sonantă laterală palatală|ʎ]]</div> ||
|-||
| '''[[Consoană nazală|Nazale]]''' || <div style="text-align:center">[[consoană nazală bilabială|m]]</div> || || <div style="text-align:center">[[consoană nazală alveolară|n]]</div> || || || <div style="text-align:center">[[consoană nazală palatală|ɲ]]</div> ||
|}

Observații:
# '''R''' între două consoane sau la început de cuvânt, urmat de o consoană, poate constitui nucleul unei [[silabă|silabe]], ca o vocală, de exemplu în ''p'''r'''st'' „deget” și '''''r'''vanje'' „luptă”. La fel se comportă '''r''' în împrumuturile din [[limba franceză]] care în aceasta se termină în consoană + '''re''': ''žanr'' „gen”, ''masakr'' „masacru”.
# Consoana /n/ se realizează [[Consoană nazală velară|[ŋ]]] înaintea unei [[consoană velară|consoane velare]] sau [[consoană palatală|palatale]]: ''Anka'', ''tango''.

=== Corespondența scriere–pronunțare ===

{| class="wikitable center" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! Alfabetul chirilic || Transcriere în alfabet latin || Transcriere [[fonetică]] || Pronunțare aproximativ ca în
|-
| '''A, а''' || '''A, a''' || [a] || '''a'''c
|-
| '''Б, б''' || '''B, b''' || [b] || '''b'''un
|-
| '''В, в''' || '''V, v''' || [ʋ] || '''v'''oce
|-
| '''Г, г''' || '''G, g''' || [ɡ] || '''g'''ură
|-
| '''Д, д''' || '''D, d''' || [d] || '''d'''or
|-
| '''Ђ, ђ''' || '''Đ, đ''' || [d͡ʑ] || între '''g'''er și '''de'''al în [[graiul maramureșean]], muiat
|-
| '''E, е''' || '''E, e'''|| [e] || '''e'''lev
|-
| '''Ж, ж''' || '''Ž, ž''' || [ʐ] || '''j'''ar
|-
| '''З, з''' || '''Z, z''' || [z] || '''z'''are
|-
| '''И, и''' || '''I, i''' || [i] || '''i'''nel
|-
| '''J, ј''' || '''J, j''' || [j] || '''i'''ar
|-
| '''К, к ''' || '''K, k''' || [k] || '''k'''ilogram
|-
| '''Л, л''' || '''L, l''' || [l] || '''l'''oc
|-
| '''Љ, љ''' || '''Lj, lj''' || [ʎ] || '''le'''ac în graiul maramureșean, muiat
|-
| '''М, м''' || '''M, m''' || [m] || '''m'''al
|-
| '''Н, н''' || '''N, n''' || n || '''n'''or
|-
| '''Њ, њ ''' || '''Nj, nj''' || [ɲ] || '''ne'''am, în graiul maramureșean, muiat
|-
| '''O, о''' || '''O, o''' || [o] || '''o'''m
|-
| '''П, п''' || '''P, p''' || [p] || '''p'''as
|-
| '''Р, р''' || '''R, r''' || [r] || '''r'''ar
|-
| '''С, с''' || '''S, s''' || [s] || '''s'''ac
|-
| '''T, т''' || '''T, t''' || [t] || '''t'''urn
|-
| '''Ћ, ћ''' || '''Ć, ć''' || [t͡ɕ] || între '''c'''er și '''te'''acă în graiul maramureșean, muiat
|-
| '''У, у''' || '''U, u''' || [u] || '''u'''lei
|-
| '''Ф, ф''' || '''F, f''' || [f] || '''f'''ilm
|-
| '''X, x''' || '''H, h''' || [x] || te'''h'''nică
|-
| '''Ц, ц''' || '''C, c''' || [t͡s] || '''ț'''ine
|-
| '''Ч, ч''' || '''Č, č''' || [t͡ʂ] || '''c'''er''
|-
| '''Џ, џ''' || '''Dž, dž''' || [d͡ʐ] || '''g'''er
|-
| '''Ш, ш''' || '''Š, š''' || [ʂ] || '''ș'''ir
|}

Observații:

# Litera '''v''' nu transcrie perechea sonoră a consoanei labiodentale fricative /f/, ci consoana sonantă labiodentală /ʋ/, care este neutră din punctul de vederii al sonorității. Nu trece în [f] înaintea consoanelor surde (exemplu: ''ovca'' [oʋt͡sa] „oaie”), iar înaintea ei, consoanele pot fi surde sau sonore: ''tvoje'' „al tău” (neutru), ''dvoje'' „doi”.
# Limba sârbă se scrie în mod tradițional cu alfabetul chirilic adaptat astfel, încât fiecărui sunet să-i corespundă o singură literă. Acest alfabet este folosit în toate documentele oficiale din Serbia și [[Republika Srpska]]. Alfabetul latin cu semne [[diacritice]] transcrie unele sunete prin grupări de două litere. Acesta este majoritar în textele neoficiale și folosirea sa este în progres<ref name="vitas_54" />. Bunăoară, dintre ziarele cotidiane naționale, numai două sunt scrise cu alfabetul chirilic, cele mai multe fiind cu alfabetul latin<ref name="vitas_53">Vitas 2012, p.&nbsp;53.</ref>.
# Ortografia sârbă se bazează pe principiul fonemic, care merge până acolo, încât și numele proprii străine se transcriu așa cum se pronunță în limba sârbă, inclusiv în alfabetul latin. De exemplu „Shakespeare” se scrie ''Шекспир'' sau ''Šekspir''<ref name="vitas_53"/>. Există totuși unele excepții de la acest principiu (vezi secțiunea următoare).

=== Schimbări fonetice ===

==== Asimilarea consoanelor ====

Când două consoane, una surdă și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvânt a unei [[Desinență|desinențe]] sau a unui alt [[sufix]], ori prin formarea unui [[Compunere (lingvistică)|cuvânt compus]], prima consoană devine la fel cu cea următoare din punctul de vedere al sonorității ([[Asimilație (lingvistică)|asimilare]] regresivă). Astfel<ref name="jolic_403">Jolić 1972, p.&nbsp;403.</ref>:

{|align="center" border="0"
| [[consoană sonoră|consoanele sonore]] || '''''b''''', || '''''g''''', || '''''d''''', || '''''đ''''', || '''''z''''', || '''''ž''''', || '''''dž''''' || devin ||
|-
| [[consoană surdă|consoanele surde]] || '''''p''''', || '''''k''''', || '''''t''''', || '''''ć''''', || '''''s''''', || '''''š''''', || '''''č''''', || și invers. ||
|}

Exemple:
* consoană sonoră > consoană surdă: de la ''ro'''b''''' „rob” se formează, prin adăugarea sufixului ''-stvo'', [[substantiv]]ul ''ro'''p'''stvo'' „robie”;
* consoană surdă > consoană sonoră: ''s Bogom'' „cu Dumnezeu” > ''zbogom'' „adio”.

Există și asimilări care constau în schimbarea locului articulării consoanelor. De exemplu '''s''' trece în '''š''' înaintea consoanelor '''ć''', '''dž''', '''č''', '''đ''', '''lj''' și '''nj''': ''paziti'' „a fi atent” > ''pažljiv'' „atent”, ''nositi'' „a purta” > ''nošnja'' „port” (îmbrăcăminte). De asemenea, '''n''' trece în '''m''' înaintea lui '''b''': ''stan'' „locuință” > ''stambeni'' „locativ”.

Conform principiului fonemic al grafiei sârbe, asimilările sunt în general redate în scris, dar există și excepții. De exemplu, asimilările dintre consoane nu sunt redate în scris la sfârșit de cuvânt (''Šef bi'' {{IPA|['ʃeːv]}} ''bi voleo da radimo'' „Șefului i-ar plăcea să lucrăm”, ''Ostao je bez'' [bes] ''kaputa'' „A rămas fără palton”), între [[Afix|prefixele]] terminate în '''d''' și cuvintele începând cu '''s''' (''predsednik'' ['pretsednik] „președinte”), în cuvinte străine [[Derivare (lingvistică)|derivate]] relativ recent cu prefixe sârbe (''podtekst'' ['pottekst] „subtext”), în împrumuturi relativ recente: ''dragstor'' ['drakstor] „drugstore”.

==== Căderea consoanelor ====

Când, cu ocazia derivării, a [[Compunere (lingvistică)|compunerii]] sau a [[Flexiune|flexiunii]], se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple:
* între un prefix și un cuvânt: ''bez stida'' „fără rușine” > *''besstidan''<ref>[[Asterisc]]ul marchează aici un stadiu depășit în formarea cuvântului.</ref> > ''bestidan'' „nerușinat”;
* între elementele unui cuvânt compus: ''pet'' „cinci” + ''deset'' „zece” > *''peddeset'' > ''pedeset'' „cincizeci”;
* între un cuvânt și un sufix: ''Rus'' „rus” + ''-ski'' > *''russki'' > ''ruski'' „rusesc”, ''vest'' „veste” + ''-nik'' > ''vesnik'' „vestitor”;
* la adăugarea unei desinențe: ''otac'' „tată” + ''-a'' > *''otca'' > ''oca'' „al/a/ai/ale tatălui”.

Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente:
* cu prefix sârbesc: ''preddržavni'' ['predrʒavni] „prestatal”;
* cu prefix împrumutat: ''transsibirski'' ['transibirski] „transsiberian”;
* cu sufix sârbesc: ''azbest'' + ''-ni'' > ''azbestni'' ['azbesni] „din azbest”.

==== Palatalizări ====

Unele consoane aflate la sfârșitul formei de [[nominativ]] a unui substantiv sau la sfârșitul [[rădăcină (lingvistică)|rădăcinii]] unui [[verb]] se [[palatalizare|palatalizează]], adică își schimbă locul de articulare spre regiunea palatală a gurii, sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente:

* ''K'', ''g'' și ''h'' înaintea lui ''e'' devin [[consoană postalveolară|postalveolare]]<ref name="jolic_401">Jolić 1972, p.&nbsp;401.</ref>:
** ''k'' > ''č'' – ''vojni'''k''''' „soldat” > ''vojni'''č'''e!'' ([[caz]]ul [[vocativ]]) „soldatule!”
** ''g'' > ''ž'' – ''dru'''g''''' „tovarăș” > ''dru'''ž'''e!''
** ''h'' > ''š'' – ''du'''h''''' „suflet” > ''du'''š'''e!''

* Aceleași consoane devin [[consoană alveolară|alveolare]] înaintea lui ''i''<ref name="jolic_401" />:
** ''k'' > ''c'' – ''radni'''k''''' „muncitor” > ''radni'''c'''i'' „muncitori”
** ''g'' > ''z'' – ''sna'''g'''a'' „putere” > ''sna'''z'''i'' „puterii” (cazul [[dativ]])
** ''h'' > ''s'' – ''siroma'''h''''' „sărac” > ''siroma'''s'''i'' „săraci”

* [[Palatalizare]]a înaintea lui ''j'' se numește și iodizare sau înmuiere. Aceasta face ca<ref name="jolic_403" />:
** ''d'' și ''t'' să devină alveolo-palatale: ''d'' > ''đ'', ''t'' > ''ć''
** ''l'' și ''n'' palatale: ''l'' > ''lj'', ''n'' > ''nj''
** ''z'' și ''s'' postalveolare: ''z'' > ''ž'', ''s'' > ''š''

Câteva exemple de înmuiere: ''tvr'''d''''' „dur” > ''tvr'''đ'''i'' „mai dur”, ''lju'''t''''' „furios” > ''lju'''ć'''i'' „mai furios”, ''br'''z''''' „rapid” > ''br'''ž'''i'' „mai rapid”.

==== Alternanța ''l'' ~ ''o'' ====

În cursul istoriei limbii, în unele cazuri, [l] a evoluat în [o], dar la anumite forme gramaticale, acesta redevine [l].

Este, de exemplu, cazul substantivelor și adjectivelor terminate în ''-ao'' sau ''-eo'' (''posa'''o''''' „treabă”, ''vese'''o''''' „vesel”),  precum și al verbelor la [[participiu]] activ terminate în ''-o'' (''radi'''o''''' „muncit”). Acest ''o'' redevine ''l'' dacă nu mai este în poziție finală: ''pos'''l'''a'' „al/a/ai/ale trebii”, formele de [[Gen gramatical|feminin]] ''vese'''l'''a'' „veselă” și ''radi'''l'''a''.

Această alternanță are loc în unele cazuri și în interiorul cuvintelor, de exemplu în cele derivate cu sufixul de agent ''-lac'', la care '''l''' se păstrează numai la nominativ [[Număr (gramatică)|singular]] și la [[genitiv]] [[Număr (gramatică)|plural]], la restul formelor [[Caz (gramatică)|cazuale]] trecând în '''o''': ''nosilac'' „purtător”, ''nosilaca'' „al/a/ai/ale purtătorilor”, dar ''nosioca'' „al/a/ai/ale purtătorului”, ''nosioci'' „purtători” etc.

==== Alternanța ''a'' ~ ∅ (numită ''nepostojano'' a „''a'' labil”) ====

În general, între consoanele unor grupuri finale de cuvânt neobișnuite pentru limba sârbă, se intercalează vocala '''a''', de exemplu la nominativul singular al substantivelor și adjectivelor [[Gen gramatical|masculine]], care are desinența ∅, și care s-ar termina în asemenea consoane. Un astfel de cuvânt este ''borac'' „luptător”. În cursul flexiunii, '''a''' dispare la formele la care pronunțarea grupului de consoane este ușurată de o vocală ce o urmează. Astfel, genitivul și [[acuzativ]]ul singular al acestui cuvânt este ''borca'' „al/a/ai/ale luptătorului, pe luptător”.

'''A''' labil apare și între unele [[Prepoziție|prepoziții]] și cuvinte cu care ar forma un cuvânt fonetic ce ar începe cu un grup de consoane greu de pronunțat. Astfel, de exemplu, prepoziția ''s'' „cu” are forma ''sa'' înaintea unui cuvânt ca ''škola'': ''sa školom'' „cu școala”.

'''A''' mai apare și pentru a diferenția forme cazuale, anume nominativul singular al substantivelor feminine cu rădăcina terminată într-un grup de consoane, de genitivul lor plural (''sestra'' „soră” – ''sest'''a'''ra'' „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest '''a''' la nominativ singular (''bor'''a'''ca'' „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: ''student'' – ''studenta'' „al/a/ai/ale studentului” – ''studenata'' „al/a/ai/ale studenților”.

==== Vocale suplimentare finale de cuvânt ====

Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoană, cealaltă cu o vocală suplimentară:
* [[adverb]]e de timp: ''kad(a)'' „când”;
* [[Conjuncție|conjuncția]] ''nek(a)'' „să”;
* forma de genitiv singular masculin a adjectivelor, [[pronume]]lor și [[numeral]]elor: ''dobrog(a)'' „al/a/ai/ale bunului”, ''mog(a)'' (de la ''moj'' „meu”), ''svakog(a)'' „al/a/ai/ale fiecărui(a)”, ''jednog(a)'' „al/a/ai/ale unui(a)”;
* forma de dativ-[[Cazul locativ|locativ]] singular masculin a precedentelor:
:* '''e''' adăugat la varianta de desinență ''-om'': ''dobrom(e)'' „bunului”, ''o dobrom(e)'' „despre bunul”;
:* '''u''' la varianta de desinență ''-em'': ''vašem(u)'', de la ''vaš'' „al vostru”.

Vocala finală este facultativă în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și [[Adjectiv pronominal|adjective pronominale]]: ''Obraćam se dobrim ljudima, a ne '''lošima''''' „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, ''U jednim slučajevima uspeva, u '''drugima''' ne'' „În unele cazuri reușește, în altele nu”.

==== Disimilare vocalică ====

Desinența [[cazul instrumental|cazului instrumental]] singular al substantivelor masculine are două variante, ''-om'' și ''-em''. Varianta ''-om'' este prezentă după consoanele finale de rădăcină altele decât '''c''', '''z''', '''č''', '''dž''', '''š''', '''ž''', '''ć''', '''đ''', '''nj''', '''j''' și '''lj''', de exemplu în ''sa čovekom'' „cu omul”. Varianta ''-em'' este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcină menționate (de exemplu în ''bičem'' „cu biciul”, ''s mišem'' „cu mouse-ul”, ''spanaćem'' „cu spanac”, ''s kraljem'' „cu regele”), dar dacă înaintea consoanei finale este vocala '''e''', se produce în general [[Disimilație|disimilarea]] lui '''e''' din desinență, care trece în '''o''', în cuvinte ca ''mesecom'' „cu luna”, ''s Bečom'' „cu Viena” ''s koledžom'' „cu colegiul”, ''s muzejom'' „cu muzeul”.

=== Accentuarea ===

[[Accent]]ul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba sârbă un dublu caracter. Este de intensitate, adică nucleul silabei este rostit cu mai multă forță decât celelalte (ca în română), dar și tonic (numit și muzical), nucleul de silabă accentuată fiind pronunțat cu un [[Ton (lingvistică)|ton]] mai ridicat sau mai coborât decât celelalte.

Accentul poate fi de patru feluri, combinații între caracterul descendent sau ascendent și durata vocalei (lungă sau scurtă). Semnele convenționale pentru accente apar în exemplele de mai jos<ref>Jolić 1972, p.&nbsp;439.</ref>.

* lung descendent: ''p'''î'''vo'' „bere”;
* lung ascendent: ''p'''í'''sati'' „a scrie”;
* scurt descendent: ''v'''ȅ'''tar'' „vânt”;
* scurt ascendent: '''''ò'''tac'' „tată”.

În mod obișnuit, accentul se notează în scris numai în lucrările de lingvistică, în manuale și dicționare, precum și atunci când există risc de confuzie în cazul unor cuvinte care diferă numai prin caracterul sau locul accentului, de exemlu ''grâd'' „oraș” vs. ''grȁd'' „grindină”. Accentul poate diferenția și forme gramaticale ale aceluiași cuvânt: ''ȉmena'' „al/a/ai/ale numelui” vs. ''imèna'' „nume” (nominativ plural) vs. ''iménā'' „al/a/ai/ale numelor” (vezi și [[Limba sârbă#Declinarea adjectivelor|Declinarea adjectivelor]]).

Privitor la locul și caracterul accentului există următoarele reguli:
# În cuvintele polisilabice, accentul poate să cadă pe oricare silabă, în afară de ultima, regulă ce se aplică și cuvintelor străine. Astfel, cuvintele [[limba franceză|franceze]], care se accentuează pe ultima silabă, în limba sârbă au accentul pe penultima silabă: [[Marseille]] (transcris în sârbă ''Marsej'') se pronunță ['mar.sej].
# Cuvintele monosilabice pot avea numai accent descendent, scurt (''kȍnj'' „cal”) sau lung: ''znâm'' „(eu) știu”.
# În cazul cuvintelor polisilabice, accent descendent poate cădea numai pe prima silabă.

Și vocalele neaccentuate pot fi lungi sau scurte. Cele lungi se notează (nu în scrisul obișnuit) cu ¯ (''žèna'' „femeie” – ''žénā'' „al/a/ai/ale femeilor”). O silabă lungă neaccentuată se poate găsi numai după o silabă accentuată.

Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea [[cuvânt gramatical|cuvintelor gramaticale]] [[clitic]]e, care pot fi enclitice (plasate după un cuvânt cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt [[Particulă (gramatică)|particula]] [[Interogație|interogativă]] ''li'' (cu sensul aproximativ „oare”), [[pronume personal|pronumele personale]] forme scurte (de exemplu ''ga'' „îl”, ''mi'' „îmi”), [[pronume reflexiv|pronumele reflexiv]] ''se'', formele scurte ale [[verb auxiliar|verbelor auxiliare]], de exemplu cel al [[Viitor (gramatică)|viitorului]], ''ću'' „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvântul de [[Negație (gramatică)|negație]] ''ne''. Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor.

În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic:
* pe prepoziții înaintea pronumelui personal ''ja'' „eu” la cazul instrumental: ''sȁ mnom'' „cu mine”;
* pe cuvântul negativ, la formele verbale cu accent descendent pe prima silabă: ''dâm'' „dau” – ''nè dām'' „nu dau”.

== Gramatică ==

=== Morfologie ===

[[Morfologie (lingvistică)|Morfologia]] limbii sârbe se distinge de cea a [[limba română|limbii române]] prin mai multe caracteristici<ref>Secțiune după Klajn 2005, pp.&nbsp;45–170, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>. Din punctul de vedere al [[Tipologie lingvistică|tipologiei morfologice]], sârba este o [[limbă flexionară]], ca limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică [[Caz (gramatică)|cazurile]] substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și [[Persoană (gramatică)|persoanele]] verbelor se disting mai bine prin desinențe.

==== Substantivul ====

===== Genul și numărul substantivelor =====

Substantivele pot fi de [[gen gramatical|genul]] masculin, feminin sau neutru.

'''Masculinul''' este de regulă posibil de recunoscut după terminația consonantică la cazul nominativ, [[Număr (gramatică)|numărul]] singular: ''jele'''n''''' „cerb”. Tot masculine sunt și substantivele terminate în ''-ao'' și cele în ''-eo'', la care '''o''' a fost cândva '''l''' (vezi mai sus [[Limba sârbă#Alternanța l ~ o|Alternanța l ~ o]]): ''orao'' „vultur”, ''pepeo'' „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în ''-i'': ''jelen'''i''''' „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul ''-ov-'' (după consoană postalveolară, alveolo-palatală sau palatală ''-ev''-): ''stan'''ov'''i'' „locuințe”, ''orl'''ov'''i'' „vulturi”, ''muž'''ev'''i'' „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu ''-a'', ca femininele: [[prenume]] masculine (''Nikol'''a'''''), nume de profesii (''sudij'''a''''' „judecător”). Cu acestea, [[Acord (gramatică)|acordul]] se face la masculin.

'''Femininul''' se caracterizează în general prin terminația ''-a'' la nominativ singular (''ruk'''a''''' „mână”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoană: ''rados'''t''''' „bucurie”, ''stva'''r''''' „lucru”. Nominativul plural al celor în ''-a'' este cu desinența ''-e'' (''ruk'''e''''' „mâini”), iar al celor în consoană ''-i'': ''radost'''i''''' „bucurii”, ''stvar'''i''''' „lucruri”.

'''Neutrul''' este genul numelor de [[Animat și inanimat (lingvistică)|inanimate]] cu ''-o'' (în afara celor cu ''-ao'' și cu ''-eo'') și al celor cu ''-e'' la nominativ singular: ''kol'''o''''' „cerc”, ''polj'''e''''' „câmp”. Nominativul lor plural se termină cu ''-a'': ''kol'''a''''' „cercuri”, ''polj'''a''''' „câmpuri”.

În afară de singular și plural, limba sârbă mai păstrează unele vestigii ale numărului [[Dual (gramatică)|dual]]. Acesta este cerut de numeralele ''dva'' „doi”, ''dve'' „două”, ''tri'' „trei”, ''četiri'' „patru”, ''oba'' „amândoi” și ''obe'' „amândouă”. Cuvintele la acest număr au desinența ''-a'' la nominativ masculin și neutru (identică cu cea de genitiv singular) și ''-e'' la feminin (identică cu cea de nominativ plural). Exemple: ''dva '''metra''''' „doi metri”, ''obe '''mačke''''' „ambele pisici”.

===== Declinarea substantivelor =====

Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în trei sau patru clase de [[declinare]]<ref>De exemplu Jolić 1972 (pp.&nbsp;406–411) și Moldovan și Radan 1996 (p.&nbsp;29) consideră ca o clasă separată cea a unei părți din substantivele neutre, de aceea iau în seamă patru declinări, pe când Klajn 2005 (pp.&nbsp;50–68) le include pe toate cele neutre în clasa celor masculine.</ref>, după terminația de la nominativ singular. Declinarea I este cea a masculinelor (în afară de cele terminate în ''-a'') și a neutrelor. Declinarea a II-a cuprinde femininele și masculinele în ''-a''. Femininele în consoană aparțin declinării a III-a. Există și numeroase substantive cu declinare neregulată.

Iată declinarea a trei substantive regulate din primele două clase de declinare, care conțin numărul cel mai mare de substantive<ref>Jolić 1972, p.&nbsp;407 și p.&nbsp;409.</ref>:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! rowspan="3" | Caz || colspan="4" | Declinarea I || colspan="2" | Declinarea a II-a 
|-
! colspan="2" | Masculin || colspan="2" | Neutru || colspan="2" | Feminin
|-
! singular || plural || singular || plural || singular || plural
|-
| '''[[Cazul nominativ|Nominativ]]''' || ''jelen'' „cerb” || ''jelen'''i''''' || ''kol'''o''''' „cerc” || ''kol'''a''''' || ''žen'''a''''' „femeie” || ''žen'''e'''''
|-
| '''[[Cazul genitiv|Genitiv]]''' || ''jelen'''a''''' || ''jelēn'''ā''''' || ''kol'''a''''' || ''kol'''ā''''' || ''žen'''ē''''' || ''žén'''ā'''''
|-
| '''[[Cazul dativ|Dativ]]''' || ''jelen'''u''''' || ''jelen'''ima''''' || ''kol'''u''''' || ''kol'''ima''''' || ''žen'''i''''' || ''žen'''ama'''''
|-
| '''[[Cazul acuzativ|Acuzativ]]''' || ''jelen'''a''''' || ''jelen'''e''''' || ''kol'''o''''' || ''kol'''a''''' || ''žen'''u''''' || ''žen'''e'''''
|-
| '''[[Cazul vocativ|Vocativ]]''' || ''jelen'''e'''!'' || ''jelen'''i'''!'' || ''kol'''o'''!'' || ''kol'''a'''!'' || ''žen'''o'''!'' || ''žen'''e'''!''
|-
| '''[[Cazul instrumental|Instrumental]]''' || ''jelen'''om''''' || ''jelen'''ima''''' || ''kol'''om''''' || ''kol'''ima''''' || ''žen'''om''''' || ''žen'''ama'''''
|-
| '''[[Cazul locativ|Locativ]]''' || ''o jelen'''u''''' || ''o jelen'''ima''''' || ''o kol'''u''''' || ''o kol'''ima''''' || ''o žen'''i''''' || ''o žen'''ama'''''
|}

Observații:

# Acuzativul singular al substantivelor masculine [[Animat și inanimat (lingvistică)|animate]] este identic cu genitivul lor, în timp ce acuzativul singular al masculinelor inanimate și al neutrelor este la fel cu nominativul. De exemplu, în timp ce ''jelen'' „cerb” este la acuzativ singular ''jelen'''a''''', substantivul ''izvor'' „izvor” are la același caz forma ''izvor''<ref>Moldovan și Radan 1996, p.&nbsp;30.</ref>.
# Numele de plante și cele colective care denumesc animate, de exemplu ''narod'' „popor” și ''čopor'' „turmă”, se declină ca inanimatele.
# Desinența la genitiv plural este ''-a'' lung. Aceasta deosebește genitivul plural de cel singular la substantivele masculine și neutre, precum și genitivul plural de nominativul singular la cele feminine.
# Masculinele a căror rădăcină se termină cu o consoană postalveolară, alveolopalatală sau palatală, au la instrumental singular desinența ''-em'', iar la vocativ desinența ''-u'': ''nož'''em''''' „cu cuțitul”, ''prijatelj'''u'''!'' „prietene!”
# Unele masculine (de exemplu multe [[etnonim]]e) au la singular sufixul ''-in'' la care se adaugă desinențele, dar la plural nu îl au. Exemplu: ''Srbin'' „sârb” – ''Srbina'' „al/a/ai/ale sârbului” – ''Srbi'' „sârbi” – ''Srba'' „al/a/ai/ale sârbilor”.
# Printre neutrele terminate în ''-e'' sunt unele la care rădăcina are o prelungire dată de consoana ''-n-'' sau ''-t-''. Aceasta apare la plural la toate cazurile, iar la singular – la genitiv, dativ, instrumental și locativ. Exemple: ''ȉme'' „nume” (singular) – ''imè'''n'''a'' „nume” (plural), ''uže'' „funie” – ''uže'''t'''a'' „al/a/ai/ale funiei”. În limba actuală, pluralul substantivelor cu ''-t-'' se exprimă cu substantivul colectiv format de la ele, care sunt masculine, de exemplu de la ''uže'', ''užad'' „funii”.
# Genitivul plural al femininelor cu nominativul singular în ''-a'' și rădăcina terminată într-un grup de consoane este de regulă cu '''a''' labil între acestea (''pesma'' „cântec” – ''pesama'' „al/a/ai/ale cântecelor”), dar multe asemenea substantive, mai ales de origine străină, nu au '''a''' labil și au desinența ''-i'' la genitiv plural: ''molba'' „rugăminte” – ''molbi'' „al/a/ai/ale rugăminților”, ''bomba'' – ''bombi''.
# Numele de țări și regiuni terminate în ''-ska'', ''-čka'' sau ''-ška'' sunt adjective feminine la origine, de aceea dativ-locativul lor are aceeași formă ca la acestea: ''Francuska'' „Franța” – ''Francuskoj'' „Franței” – ''u Francuskoj'' „în Franța”.

Exemplu de declinarea a III-a:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! Caz || Singular || Plural
|-
| '''N.''' || ''reč'' „cuvânt” || ''reč'''i'''''
|-
| '''G.''' || ''reč'''i''''' || ''reč'''i'''''
|-
| '''D.''' || ''reč'''i''''' || ''reč'''ima'''''
|-
| '''A.''' || ''reč'' || ''reč'''i'''''
|-
| '''V.''' || ''reč'''i''''' || ''reč'''i'''''
|-
| '''I.''' || ''reč'''ju''''' sau ''reč'''i''''' || ''reč'''ima'''''
|-
| '''L.''' || ''reč'''i'''''|| ''reč'''ima'''''
|}

===== Folosirea cazurilor =====

* Cazul nominativ și cel vocativ se folosesc ca în română, primul fiind cel al [[Subiect (gramatică)|subiectului]] [[Propoziție gramaticală|propoziției]] și al substantivelor folosite în afara propozițiilor (de exemplu în titluri și inscripții), al doilea servind la abordarea unei persoane sau la adresarea către ea.
* Cazul genitiv fără prepoziție este în principal al [[atribut]]ului ce exprimă posesorul, iar cel cu diverse prepoziții – a diverse atribute, [[Complement|complemente]] [[Complement indirect|indirecte]] și [[Complement circumstanțial|circumstanțiale]].
* Cazul dativ fără prepoziție este al complementului indirect de atribuire (cel care răspunde la întrebarea „cui?”), dar exprimă și destinația unei deplasări, mai ales cu prepozițiile ''k(a)'' și ''prema'' „către”.
* Cazul acuzativ fără prepoziție este cel al [[complement direct|complementului direct]], iar cu prepoziții – al unor complemente indirecte și al [[complement circumstanțial de loc|complementului circumstanțial de loc]] al verbelor care exprimă deplasarea către acel loc: ''On ide u grad'' „El merge în oraș”.
* Cazul instrumental este în principal cel al complementului circumstanțial instrumental (fără prepoziție: ''nožem'' „cu cuțitul”) și al complementului circumstanțial sociativ (cu prepoziția ''s(a)'': '''''sa''' suprugom'' „cu soția”), iar cu alte prepoziții și fără prepoziție exprimă și alte feluri de complemente.
* Cazul locativ (totdeauna cu prepoziție) este cel al complementului circumstanțial de loc al unui verb care nu exprimă deplasarea spre acel loc: ''On živi u gradu'' „El locuiește în oraș”. Locativul mai este și cazul complementului indirect despre care se vorbește (''o jelenu'' „despre cerb”).

==== Adjectivul nepronominal ====

===== Categorii de adjective nepronominale =====

[[Adjectiv]]ele nepronominale pot fi:

* calificative propriu-zise<ref>În franceză, ''adjectifs qualificatifs proprement dits'', termen folosit de Dubois 2002, p.&nbsp;16. În sârbă sunt numite ''opisni pridevi'' de către Klajn 2005, p.&nbsp;258, iar în engleză, pentru limba sârbă, ''descriptive adjectives'' de către Browne și Alt 2004, p.&nbsp;58, traducerea în română a acestui termen fiind „adjective descriptive”.</ref>: ''dobar'' „bun”;
* calificative relaționale sau de relație<ref>În franceză, ''adjectifs qualificatifs de relation ou relationnels'', termen folosit de Dubois 2002, p.&nbsp;16. În sârbă sunt numite ''odnosni pridevi'' de către Klajn 2005, p.&nbsp;258, iar în engleză, pentru limba sârbă, ''relational adjectives'' de către Browne și Alt 2004, p.&nbsp;58, definite ca adjective care nu pot avea grade de comparație și nu pot îndeplini funcția de nume predicativ. Traducerea în română a acestui termen este „adjective relaționale”.</ref>: ''jutarnji'' „de dimineață”;
* posesive<ref>Termen folosit de Moldovan și Radan 1996, p.&nbsp;44. În engleză, pentru limba sârbă, numite ''possessive adjectives'' (Browne 2005, p.&nbsp;58). Nu se confundă cu adjectivele pronominale posesive.</ref>: ''čovekov'' „al omului”, ''babin'' „al bunicii”. Acestea sunt formate de la substantive, prin adăugarea sufixului ''-ov'' sau ''-ev'' la cele masculine, și ''-in'' la cele feminine.

===== Forma scurtă și forma lungă =====

Aproape toate adjectivele calificative propriu-zise au o formă scurtă și una lungă. Cea scurtă se caracterizează prin terminație consonantică la masculin nominativ singular, iar cea lungă se obține prin adăugarea lui ''-i'' la forma scurtă: ''bogat'' > ''bogat'''i''''' „bogat”. În cazul lor, forma scurtă este nedefinită, iar cea lungă – definită. Acesteia îi corespunde în română adjectivul substantivat, articulat cu [[articol hotărât]] sau cu [[articol demonstrativ]]. Exemple în [[Context (lingvistică)|context]]: ''Videsmo tu dva čoveka, jedan je bio '''siromašan''', a drugi – '''bogat'''; '''siromašni''' je ćutao, dok je '''bogati''' mnogo pričao'' „Văzurăm aici doi oameni, unul era sărac, iar celălalt – bogat; săracul (''sau'' cel sărac) tăcea, în timp ce bogatul (''sau'' cel bogat) vorbea mult”<ref>Jolić 1972, p.&nbsp;273.</ref>.

Adjectivele de apartenență au numai formă scurtă (''bratov'' „al/a/ai/ale fratelui”), iar cele terminate în ''-ski'', ''-nji'' și ''-ji'' – numai formă lungă. În această categorie intră adjectivele calificative de relație în general (''beogradski'' „belgrădean”), precum și adjectivele calificative propriu-zise la forma de comparativ și la cea de superlativ relativ (vezi secțiunea următoare). Adjectivele cu o singură formă sunt folosite și ca nedefinite, și ca definite.

===== Gradele de comparație =====

Gradul comparativ de superioritate se formează cu sufixe:

* ''-ji'', ''-ja'', ''-je'', care provoacă iodizarea consoanei finale a adjectivului:
:* pentru adjectivele monosilabice cu vocală lungă: ''mla'''d''''' „tânăr” > ''mla'''đi''''' „mai tânăr”;
:* pentru adjectivele bisilabice terminate la masculin în ''-ak'', ''-ek'' sau ''-ok'': ''kratak'' „scurt” > ''kra'''ći''''';
* ''-iji'', ''-ija'', ''-ije'':
:* pentru adjectivele monosilabice cu vocală scurtă: ''star'' „bătrân” > ''stari'''ji''''';
:* pentru adjectivele polisilabice: ''hrabar'' „curajos” > ''hrabri'''ji''''' „mai curajos”, ''jednostavan'' „simplu” > ''jednostavn'''iji''''' „mai simplu”.
* ''-ši'', ''-ša'', ''-še'', pentru trei adjective monosilabice: ''lep'' „frumos” > ''lepši'', ''lak'' „ușor” > ''lakši'', ''mek'' „moale” > ''mekši'''''<ref>Moldovan și Radan 1996, p.&nbsp;51.</ref>.

Adjective cu comparativul neregulat sunt:
* ''dobar – bolji'' „mai bun”;
* ''mali – manji'' „mai mic”;
* ''veliki – veći'' „mai mare”;
* ''zao – gori'' „mai rău”.

Comparația se poate construi în două feluri:
* cu prepoziția ''od'', care cere genitivul: ''Jagode su skuplje od '''malina''''' „Căpșunile sunt mai scumpe decât zmeura”;
* cu conjuncția ''nego'' + nominativul: ''Jagode su skuplje nego '''maline'''''.

Dacă cu ajutorul adjectivului se compară două complemente, este posibilă numai a doua contrucție: ''U samoposluzi jagode su skuplje nego na pijaci'' „La supermarket, căpșunile sunt mai scumpe decât la piață”.

Superlativul relativ de superioritate se obține din forma de comparativ, cu [[prefix]]ul ''naj-'': ''poznatiji'' „mai cunoscut” > '''''nâj'''poznàtiji'' „cel mai cunoscut”. Vocala prefixului este lungă și totdeauna accentuată, iar adjectivele mai lungi, ca acest exemplu, au accent și pe rădăcina formei de bază.

===== Declinarea adjectivelor =====

Adjectivele se declină astfel<ref>Exemplu din Jolić 1972, p.&nbsp;414.</ref>:

'''Forma lungă'''

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! rowspan=2 | Caz || colspan=2 | Masculin || colspan=2 | Neutru || colspan=2 | Feminin
|-
! singular || plural || singular || plural || singular || plural
|-
| <div style="text-align:center">'''N.'''</div> || ''zèlen'''ī''''' „cel verde” || ''zèlen'''ī''''' || ''zèlen'''ō''''' || ''zèlen'''ā''''' || ''zèlen'''ā''''' || ''zèlen'''ē'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''G.'''</div> || ''zèlen'''ōg(a)''''' || ''zèlen'''īh''''' || ''zèlen'''ōg(a)''''' || ''zèlen'''īh''''' || ''zèlen'''ē''''' || ''zèlen'''īh'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''D.'''</div> || ''zèlen'''ōm(e)''''' || ''zèlen'''īm(a)''''' || ''zèlen'''ōm(e)''''' || ''zèlen'''īm(a)''''' || ''zèlen'''ōj'''''|| ''zèlen'''īma'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''A.'''</div> || ''zèlen'''ōg(a)''''' (animat), ''zèlen'''ī''''' (inanimat) || ''zèlen'''ē''''' || ''zèlen'''ō''''' || ''zèlen'''ā''''' || ''zèlen'''ū''''' || ''zèlen'''ē'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''V.'''</div> || ''zèlen'''ī''''' || ''zèlen'''ī''''' || ''zèlen'''ō''''' || ''zèlen'''ā''''' || ''zèlen'''ā''''' || ''zèlen'''ē'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''I.'''</div> || ''zèlen'''īm''''' || ''zèlen'''īm(a)''''' || ''zèlen'''īm''''' || ''zèlen'''īm(a)''''' || ''zèlen'''ōm''''' || ''zèlen'''īm(a)'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''L.'''</div> || ''o zèlen'''ōm(e)''''' || ''o zèlen'''īm(a)''''' || ''o zèlen'''ōm(e)''''' || ''o zèlen'''īm(a)''''' || ''o zèlen'''ōj''''' || ''o zèlen'''īm(a)'''''
|}

'''Forma scurtă'''

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! rowspan=2 | Caz || colspan=2 | Masculin || colspan=2 | Neutru || colspan=2 | Feminin
|-
! singular || plural || singular || plural || singular || plural 
|-
| <div style="text-align:center">'''N.'''</div> || ''zèlen'' „verde” || ''zelèn'''ī''''' || ''zelèn'''o''''' || ''zelèn'''a''''' || ''zelèn'''a''''' || ''zelèn'''e'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''G.'''</div> || ''zelèn'''a''''' || ''zelèn'''īh''''' || ''zelèn'''a''''' || ''zelèn'''īh''''' || ''zelèn'''ē''''' || ''zelèn'''īh'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''D.'''</div> || ''zelèn'''u''''' || ''zelèn'''īm(a)''''' || ''zelèn'''u''''' || ''zelèn'''īm(a)''''' || ''zelèn'''ōj'''''|| ''zelèn'''īma'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''A.'''</div> || ''zelèn'''a''''' (animat), ''zèlen'' (inanimat) || ''zelèn'''e''''' || ''zelèn'''o''''' || ''zelèn'''ā''''' || ''zelèn'''u''''' || ''zelèn'''e'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''V.'''</div> || ''zèlen'''ī''''' || ''zelèn'''ī''''' || ''zelèn'''o''''' || ''zelèn'''ā''''' || ''zèlen'''ā''''' || ''zèlen'''ē'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''I.'''</div> || ''zelèn'''īm''''' || ''zelèn'''īm(a)''''' || ''zelèn'''īm''''' || ''zelèn'''īm(a)''''' || ''zelèn'''ōm''''' || ''zelèn'''īm(a)'''''
|-
| <div style="text-align:center">'''L.'''</div> || ''o zelèn'''u''''' || ''o zelèn'''īm(a)''''' || ''o zelèn'''u''''' || ''o zelèn'''īm(a)''''' || ''o zelèn'''ōj''''' || ''o zelèn'''īm(a)'''''
|}

Observații:

# La nominativ plural, forma scurtă diferă de cea lungă numai prin locul accentului: pe prima silabă la forma lungă, pe a doua silabă la forma scurtă.
# Ca în cazul substantivelor, și la adjective se folosește numărul dual după numeralele ''dva'' „doi”, ''dve'' „două”, ''tri'' „trei”, ''četiri'' „patru”, ''oba'' „amândoi” și ''obe'' „amândouă”: ''Došla su četiri '''nova''' učenika'' „Au venit patru elevi noi”.
# Adjectivele cu rădăcina terminată în consoană postalveolară, alveolopalatală sau palatală au, în locul variantelor de desinență ''-o'' (nominativ singular neutru), ''-og(a)'' (genitiv singular masculin și neutru), ''-om(e)'' (dativ și locativ singular masculin și neutru), variantele ''-e'', ''-eg(a)'', ''-em(u)'': ''vrućega'' „al/a/ai/ale celui fierbinte”, „pe cel fierbinte”, ''vrućemu'' „celui fierbinte”, ''o vrućemu'' „despre cel fierbinte”.
# Vocala suplimentară a desinenței se fololește la adjectivele substantivate (ca cel de la punctul 3).

==== Pronumele ====

===== Pronumele personale =====

Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! Caz || colspan=4 | Singular || colspan=3 | Plural || Pronumele reflexiv
|-
| <div style="text-align:center">'''N.'''</div> || ''ja'' „eu” || ''ti'' „tu” || ''on'' „el”, ''ono'' – neutru || ''ona'' „ea” || ''mi'' „noi” || ''vi'' „voi” || ''oni'' „ei”, ''ona'' – neutru, ''one'' „ele” || <div style="text-align:center">–</div>
|-
| <div style="text-align:center">'''G.'''</div> || ''mene, me'' || ''tebe, te'' || ''njega, ga'' || ''nje, je'' || ''nâs, nas'' || ''vâs, vas'' || ''njih, ih'' || ''sebe''
|-
| <div style="text-align:center">'''D.'''</div> || ''meni, mi'' || ''tebi, ti'' || ''njemu, mu'' || ''njoj, joj'' || ''nama, nam'' || ''vama, vam'' || ''njima, im'' || ''sebi''
|-
| <div style="text-align:center">'''A.'''</div> || ''mene, me'' || ''tebe, te'' || ''njega, ga'' || ''nju, je/ju'' || ''nâs, nas'' || ''vâs, vas'' || ''njih, ih'' || ''sebe, se''
|-
| <div style="text-align:center">'''V.'''</div> || <div style="text-align:center">–</div> || ''ti!'' || <div style="text-align:center">–</div> || <div style="text-align:center">–</div> || <div style="text-align:center">–</div> || ''vi!'' || <div style="text-align:center">–</div> || <div style="text-align:center">–</div>
|-
| <div style="text-align:center">'''I.'''</div>|| ''mnom(e)'' || ''tobom'' || ''njim'' || ''njom'' || ''nama'' || ''vama'' || ''njima'' || ''sobom''
|-
| <div style="text-align:center">'''L.'''</div> || ''o meni'' || ''o tebi'' || ''o njemu'' || ''o njoj'' || ''o nama'' || ''o vama'' || ''o njima'' || ''o sebi''
|}

Observații:

# La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvânt fonetic cu un cuvânt accentuat care le precede. Exemple: ''Dajem '''ti''' ovaj novac'' „Îți dau banii aceștia”, ''Ja '''ti''' dajem ovaj novac'' „Eu îți dau banii aceștia”.
# Formele accentuate se folosesc în următoarele cazuri:
:– după prepoziții și conjuncții: ''Od '''njih''' je stiglo mnogo pisama, ali ništa za '''mene''''' „De la ei au sosit multe scrisori, dar nimic pentru mine”;
:– atunci când persoana respectivă apare pentru prima oară în comunicare;
:– atunci când se insistă asupra persoanei: ''Ovaj novac dajem '''tebi''''' „Banii aceștia ți-i dau ție” (nu altcuiva);
:– pentru a constitui singure o propoziție în [[dialog]]uri: ''– Kome je upućeno ovo pismo? – '''Vama'''.'' „Cui îi este adresată scrisoarea asta? – Dumneavoastră.”
# Pronumele de politețe este ''Vi'' (scris de obicei cu inițială [[majusculă]])<ref>Moldovan și Radan 1996, p.&nbsp;55.</ref>.
# Cazul genitiv se folosește numai cu prepoziții care cer acest caz: ''On je došao posle mene'' „El a venit după mine”.
# Forma ''mnom'' se folosește numai cu prepoziție, iar accentul trece pe aceasta, pe când forma ''mnome'' se utilizează fără prepoziție.
# La genitiv, dativ și acuzativ, formele accentuate se deosebesc de cele neaccentuate și prin caracterul bisilabic al celor accentuate, cu excepția formelor ''nas'' și ''vas''. În scrisul obișnuit, caracterul accentuat sau neaccentuat al acestora poate reieși numai din context.
# La acuzativ feminin singular sunt două forme neaccentuate: ''je'', folosită în general (''On '''je''' vidi'' „El o vede”), și ''ju'', înaintea verbului auxiliar ''je'' (''On '''ju''' je video'' „El a văzut-o”) și după forma negată a acestuia: ''Nije '''ju''' video'' „Nu a văzut-o”.
# Pronumele ''sebe'' este reflexiv. Se referă totdeauna la subiectul propoziției, de orice gen, număr și persoană ar fi acesta: ''Ona govori za '''sebe''' i ja govorim za '''sebe'''. Zašto ti ne govoriš za '''sebe'''?'' „Ea vorbește pentru sine și eu vorbesc pentru mine. Tu de ce nu vorbești pentru tine?” Are formă scurtă numai la acuzativ. Aceasta se folosește la [[diateză (gramatică)|diateza reflexivă]] a verbelor: ''On ide da '''se''' šeta. Ja idem da '''se''' šetam s njim. Hoćes li da '''se''' šetaš sa nama?'' „El merge să se plimbe. Eu merg să mă plimb cu el. Vrei să te plimbi cu noi?”

===== Pronumele-adjective posesive =====

Formele [[Pronume posesiv|pronumelor posesive]] sunt:

* ''moj'' „(al) meu”, ''moja'' „(a) mea”, ''moje'' (neutru singular), ''moji'' „(ai) mei”, ''moje'' „(ale) mele”, ''moja'' (neutru plural)
* ''tvoj'' „(al) tău”, ''tvoja'' „(a) ta”, ''tvoje'' (neutru singular), ''tvoji'' „(ai) tăi”, ''tvoje'' „(ale) tale”, ''tvoja'' (neutru plural)
* ''njegov'' „(al) lui”, ''njegova'' „(a) lui”, ''njegovo'' (neutru singular), ''njegovi'' „(ai) lui”, ''njegove'' „(ale) lui”, ''njegova'' (neutru plural)
* ''nje(zi)n'' „al ei”, ''nje(zi)na'' „(a) ei”, ''nje(zi)no'' (neutru singular), ''nje(zi)ni'' „(ai) ei”, ''nje(zi)ne'' „(ale) ei”, ''nje(zi)na'' (neutru plural)
* ''naš'' „(al) nostru”, ''naša'' „(a) noastră”, ''naše'' (neutru singular), ''naši'' „(ai) noștri”, ''naše'' „(ale) noastre”, ''naša'' (neutru plural)
* ''vaš'' „(al) vostru”, ''vaša'' „(a) voastră”, ''vaše'' (neutru singular), ''vaši'' „(ai) voștri”, ''vaše'' „(ale) voastre”, ''vaša'' (neutru plural)
* ''njihov'' „(al) lor”, ''njihova'' „(a) lor”, ''njihovo'' (neutru singular), ''njihovi'' „(ai) lor”, ''njihove'' „(ale) lor”, ''njihova'' (neutru plural)
* ''svoj'', ''-a'', ''-e'', ''-i'', ''-e'', ''-a''.

Observații:

# Pronumele referitor la un posesor feminin are o formă mai scurtă ''njen, -a, -o, -i, -e, -a'', și una mai lungă, ''njezin, -a, -o, -i, -e, -a'', cea din urmă fiind mai rar folosită.
# Pronumele posesive sârbești sunt folosite cu aceeași formă și ca [[Adjectiv posesiv|adjective pronominale posesive]].
# Pronumele ''svoj'', ''-a'', ''-e'', ''-i'', ''-e'', ''-a'' determină (ca adjectiv) sau reprezintă (ca pronume) obiectul (obiectele) posedat(e) de subiect, indiferent de persoana, numărul și genul acestuia. De exemplu, propozițiile ''Direktor je u '''svojoj''' kancelariji'' și ''Direktor je u '''njegovoj''' kancelariji'' pot fi traduse ambele „Directorul este în biroul lui”, dar prima înseamnă și fără context că este în propriul său birou, iar a doua, tot și fără context, că este în biroul altui bărbat.
# Posesivele se declină în general ca adjectivele, având și acestea vocală suplimentară la genitiv-acuzativ și la dativ-locativ masculin/neutru singular, atunci când sunt folosite pronominal. În plus, ''moj'', ''tvoj'' și ''svoj'' au la aceste cazuri câte două variante, cele mai scurte fiind mai frecvente:
::* ''mojeg(a)'' sau ''mog(a)'', ''mojem(u)'' sau ''mom(e)'';
::* ''tvojeg(a)'' sau ''tvog(a)'', ''tvojem(u)'' sau ''tvom(e)'';
::* ''svojeg(a)'' sau ''svog(a)'', ''svojem(u)'' sau ''svom(e)''.

===== Pronumele-adjective demonstrative =====

[[Pronume demonstrativ|Pronumele-adjective demonstrative]] sârbe exprimă trei grade de depărtare :

* ''Ovaj'' „acest(a)”, ''ova'' „această (aceasta)”, ''ovo'' (neutru singular), ''ovi'' „acești(a)”, ''ove'' „aceste (acestea)”, ''ova'' (neutru plural) se referă la ceea ce este, de exemplu, la vorbitor: ''Daću ti '''ovaj''' članak da ga pročitaš'' „Îți voi da articolul acesta ca să-l citești”.
* ''Onaj'' „acel(a)”, ''ona'' „acea (aceea)”, ''ono'' (neutru singular), ''oni'' „acei(a)”, ''one'' „acele(a)”, ''ona'' (neutru plural) se referă la ceea ce este departe și de vorbitor, și de destinatarul comunicării: ''Šta je '''ono''' na krovu?'' „Ce e aceea pe acoperiș?”
* ''Taj'', ''ta'', ''to'', ''ti'', ''te'', ''ta'' exprimă depărtarea medie, referindu-se, de exemplu, la ceea ce este pe destinatar: ''Lepo ti stoji '''ta''' haljina'' „Îți stă bine rochia asta”. Acest pronume se folosește și pentru a se referi la ceva despre care a fost vorba mai înainte: ''Priča se da je izbio štrajk, ali ja o '''tome''' nisam obavešten'' „Se zice că a izbucnit o grevă, dar eu nu sunt informat despre aceasta”.

Folosit ca subiect al unui [[predicat nominal]] cu [[Verb copulativ|verbul copulativ]] ''biti'' „a fi”, pronumele demonstrativ nu se acordă cu [[Nume predicativ|numele predicativ]], ci se folosește la neutru singular: '''''Ovo''' je moj sin / moja ćerka'' „Acesta e fiul meu / Aceasta e fiica mea”, '''''To''' je bila nesreća'' „A fost o nenorocire”, '''''To''' su bili uspesi'' „Acestea au fost succese”.

Declinarea demonstrativelor este aceeași ca a adjectivelor, inclusiv existența formelor cu vocală suplimentară în cazul folosirii lor ca pronume: ''ovog(a)'' „al/a/ai/ale acestui(a)”<ref>Fenomen analog cu cel din română.</ref>, ''onom(e)'' „acelui(a)”, ''o onom(e)'' „despre acel(a)”, ''s tim(a)'' „cu acești(a)/acei(a) / aceste(a)/acele(a)”.

Pe lângă aceste pronume-adjective demonstrative, în sârbă mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română:
* ''ovakav, ovakva, ovakvo'': ''Želim '''ovakve''' rukave'' „Doresc mâneci ca acestea” (spune, de exemplu, un client unui croitor, arătând mânecile hainei pe care o poartă);
* ''takav, takva, takvo'': ''Želim '''takve''' rukave'' „Doresc mâneci ca acestea” (același, arătând haina din mâna croitorului);
* ''onakav, onakva, onakvo'': ''Želim '''onakve''' rukave'' „Doresc mâneci ca acelea” (arătând o haină care e mai departe de ambii interlocutori);
* ''ovoliki, -a, -o'': ''Riba je bila '''ovolika''''' „Peștele era atâta” (spune o persoană arătând cu mâinile lungimea unui pește);
* ''toliki, -a, -o'': ''Šta ćeš raditi s '''tolikim''' novcem?'' „Ce-ai să faci cu atâția bani?” (banii fiind la destinatarul comunicării);
* ''onoliki, -a, -o'': ''Šteta nije '''onolika''' kao pre dve godine'' „Paguba nu e așa de mare ca acum doi ani” (referire la o cantitate care a existat în trecut).

===== Pronumele și adjectivele interogative =====

Numai [[Pronume interogativ|pronume interogative]] sunt cele referitoare la identitatea unei persoane sau a unui inanimat, ''ko'' „cine”, respectiv ''šta'' „ce”, care se declină în felul următor:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
| '''Nominativ''' || ''ko'' || ''šta''
|-
| '''Genitiv''' || ''koga'' || ''čega''
|-
| '''Dativ''' || ''kome'' || ''čemu''
|-
| '''Acuzativ''' || ''koga'' || ''šta''
|-
| '''Instrumental''' || ''kim(e)'' || ''čim(e)''
|-
| '''Locativ''' || ''o kome'' || ''o čemu''
|}

Alte cuvinte interogative pot fi pronume sau adjective pronominale:
* ''koji'', ''-a'', ''-e'', ''-i'', ''-e'', ''-a'': '''''Koju''' košulju hoćeš?'' „Care cămașă o vrei?”, '''''Koju''' hoćeš?'' „Pe care o vrei?”;
* ''kakav'', ''kakva'', ''kakvo'', ''kakvi'', ''kakve'', ''kakva'': '''''Kakvu''' košulju hoćeš?'' „Ce (fel de) cămașă vrei?”, '''''Kakvu''' hoćeš?'' „De care vrei?”;
* ''čiji'', ''-a'', ''-e'', ''-i'', ''-e'', ''-a'': '''''Čije''' su ove naočare?'' „Ai cui sunt ochelarii ăștia?”;
* ''koliki, kolika, koliko, koliki, kolike, kolika'':
:– referitor la dimensiuni: '''''Kolika''' je tvoja soba?'' „Cât de mare este camera ta?”;
:– referitor la cantitate: ''Gledaj '''koliko''' je ljudi došlo'' „Uită-te câți oameni au venit”.

Declinarea acestora este aceeași ca a adjectivelor, inclusiv prezența vocalei suplimentare la genitiv, dativ și locativ masculin și neutru singular, în cazul folosirii pronominale. ''Koji'' are și forme reduse la aceste cazuri: ''kog(a)'', ''kom(e)''.

===== Pronumele și adjectivele relative =====

Următoarele cuvinte, pe lângă statutul de pronume-adjective interogative, îl au și pe cel de [[Pronume relativ|pronume-adjective relative]]:

* ''koji'', ''-a'', ''-e'', ''-i'', ''-e'', ''-a'': ''Imam muža '''koji''' me voli.'' „Am un soț care mă iubește.”
* ''kakav'', ''kakva'', ''kakvo'', ''kakvi'', ''kakve'', ''kakva'': ''To je pejzaž '''kakve''' je slikao Rubens'' „Acesta e un peisaj ca cele pe care le picta Rubens”;
* ''čiji'', ''-a'', ''-e'', ''-i'', ''-e'', ''-a'': ''Bio je tamo sto, '''čije''' su noge bile zabijene u zemlju.'' „Era acolo o masă ale cărei picioare erau înfipte în pământ.”

Numai pronume este cuvântul ''što'', care are următoarele folosiri:

1. Invariabil se poate utiliza în locul lui ''koji'': ''Gledaj ove ljude '''što''' / koji prolaze'' „Uite-i pe oamenii aceștia care trec”.

2. Declinat, are două forme de acuzativ, una identică cu cea de nominativ, ''što'', dacă nu este precedat de o prepoziție, și ''šta'' în cazul contrar. Poate avea ca [[Antecedent (lingvistică)|antecedent]]:
* o întreagă propoziție care îl precede:
:* pronumele la nominativ: ''Bolesnik je počeo da jede, '''što''' je dobar znak'' „Bolnavul a început să mănânce, ceea ce e semn bun”;
:* pronumele la acuzativ:
::– fără prepoziție: ''Otpustili su vratara, '''što''' ja ne odobravam'' „L-au concediat pe portar, ceea ce eu nu aprob”;
::– cu prepoziție: ''Ona tvrdi da je požar odmetnut, za '''šta''' nema dokaza'' „Ea afirmă că incendiul a fost provocat, lucru pentru care nu există dovezi”.
* un pronume demonstrativ neutru: ''Reći ću vam '''ono''' što znam'' „Vă voi spune ceea ce știu”, ''Nema '''toga''' o čemu se ne bi moglo razgovarati'' „Nu există nimic despre ce nu s-ar putea discuta”;
* [[Pronume nehotărât|pronumele nehotărât]] ''sve'' „tot”: ''Uzmite '''sve''' što želite'' „Luați tot ce doriți”.

===== Pronume și adjective nehotărâte =====

Majoritatea cuvintelor nehotărâte se obțin din pronume sau adjective pronominale interogative, la care se adaugă elementele prime ''ne-'', ''sva-'', ''ni-'' și ''i-'', formându-se următorul sistem<ref>Exemplele pot avea, în funcție de context, și alte traduceri decât cele date.</ref>:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+ 
! I || II || III || IV || V
|-
| ''nešto'' „ceva” || ''neko'' „cineva” || ''neki'' „vreun(ul)” || ''nekakav'' „(de) vreun (fel)” || ''nečiji'' „(al) cuiva”
|-
| ''svašta'' „de toate” || ''svako'' „fiecare” || ''svaki'' „fiecare” || ''svakakav'' „de tot felul” || ''svačiji'' „(al) fiecăruia”
|-
| ''ništa'' „nimic” || ''niko'' „nimeni” || ''nijedan'' „niciun(ul)” || ''nikakav'' „de niciun fel” || ''ničiji'' „(al) nimănui”
|-
| ''išta'' „(măcar) ceva” || ''iko'' „(măcar) cineva” || ''ijedan'' „(măcar) vreun(ul)” || ''ikakav'' „(măcar) (de) vreun (fel)” || ''ičiji'' „(măcar) (al) cuiva”
|}

Cuvintele din coloanele I și II sunt numai pronume, celelalte sunt pronume sau adjective pronominale<ref>Aici date numai la masculin singular.</ref>. Se declină ca și pronumele/adjectivele de la care provin.

Cuvintele formate cu ''ni-'' și cu ''i-'' prezintă particularitatea că aproape toate prepozițiile cu care se folosesc se intercalează între elementul prim și cuvântul de bază: ''ni iz čega'' „din nimic”, ''ni s kim'' „cu nimeni”.

Cuvintele formate cu ''ni-'' sunt negative și se folosesc cu verb negat (dublă negație): ''Ne vidim nikoga'' „Nu văd pe nimeni”, ''Ova zemlja nije ničija'' „Pământul acesta nu e al nimănui”.

Cuvintele formate cu ''i-'' includ ideea de cantitate redusă („măcar …”, „cât de cât”, „fie și numai unul”). Se folosesc în general în [[Propoziție interogativă|propoziții interogative]] și în [[Propoziție subordonată|subordonate]]: ''Jeste li išta našli?'' „Ați găsit (măcar) ceva?”, ''Ima li ikakvog rezultata?'' „Este vreun rezultat?”, ''Da je iko dolazio, ja bih to znao'' „Dacă ar fi venit cineva, aș ști”. Nu se pot folosi în aceeași propoziție cu o negație, dar pot apărea în [[frază]], în propoziție de după una negativă: ''Ne želim da iko pomisli da sam se uplašio'' „Nu doresc ca (măcar) cineva să creadă că m-am spreriat”.

Cuvintele nehotărâte formate cu ''ne-'' pot primi prefixul ''po-'' care exprimă faptul că este vorba de un număr mic de persoane sau lucruri, raritatea acestora: '''''Ponešto''' je tačno u ovom članku'' „Câte ceva e exact în articolul ăsta”, '''''Poneko''' se neće složiti sa mnom'' „Unii nu vor fi de acord cu mine”. Același înțeles îl are și sufixul ''-god'': ''što'''god''''' = ''ponešto'' „câte ceva”, ''ko'''god''''' = ''poneko'' „câte cineva, unii”.

Mai sunt și [[Locuțiune|locuțiuni]] nehotărâte formate cu pronume-adjective interogative, împreună cu anumite particule scrise separat, toate cu sensul dat în română de către „ori-”:
* Particula ''god'', postpusă, diferă ca sens de sufixul ''-god'': ''Ko '''god''' dođe, recite mu da nisam tu'' „Oricine ar veni, spuneți-i că nu sunt aici”.
* Particulele ''ma'' și ''makar'' sunt antepuse: '''''ma''' šta'' „oricine”, '''''makar''' koji'' „oricare”.
* Particula ''bilo'' poate fi antepusă sau postpusă: '''''bilo''' ko'' sau ''ko '''bilo''''' „oricine”.

==== Numeralul ====

===== Numeralele cardinale =====

Numeralele ''jedan'' „un(u)”, ''jedna'' „una, o”, ''jedno'' (neutru), ''dva'' „doi”, ''dve'' „două”, ''tri'' „trei” și ''četiri'' „patru”, inclusiv ca ultima [[cifră]] a unui [[număr]], se declină. Celelalte nume de cifre (''pet'' 5, ''šest'' 6, ''sedam'' 7, ''osam'' 8, ''devet'' 9) și ''deset'' 10 sunt invariabile.

''Jedan'' se declină ca adjectivele cu formă scurtă. La plural se folosește cu substantivele care au numai formă de plural: ''jedne makaze'' (feminin) „o foarfecă”, ''jedna vrata'' (neutru) „o ușă”.

Declinarea celorlalte nume de cifre este:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
| '''N.''' || ''dva'' || ''dve'' || ''tri'' || ''četiri''
|-
| '''G.''' || ''dvaju'' || ''dveju'' || ''triju'' || ''četiriju''
|-
| '''D.''' || ''dvama'' || ''dvema'' || ''trima'' || ''četirima''
|-
| '''A.''' || ''dva'' || ''dve'' || ''tri'' || ''četiri''
|-
| '''I.''' || ''dvama'' || ''dvema'' || ''trima'' || ''četirima''
|-
| '''L.''' || ''dvama'' || ''dvema'' || ''trima'' || ''četirima''
|}

Numeralele corespunzătoare numerelor de la 11 la 19 au fost la origine grupuri de cuvinte formate după formula nume de cifră + prepoziția ''na'' + ''deset'' 10, ceea ce a dat ''jedanaest'' 11, ''dvanaest'' 12 etc.<ref>Mod de formare slav care a fost [[calc (lingvistică)|calchiat]] în română.</ref>.

Numeralele corespunzătoare zecilor mai mari de 10 sunt cuvinte compuse, de exemplu ''dva'' „doi” + ''deset'' „zece” > ''dvadeset'' „douăzeci”. La unele, primul component a suferit [[Schimbare fonetică|schimbări fonetice]], de exemplu ''šest'' „șase” + ''deset'' > ''šezdeset'' „șaizeci”.

Numeralele corespunzătore sutelor au două variante. Una este un cuvânt compus cu numeralul ''sto'' „sută”. Acesta rămâne cu forma de bază în numerele de la 400 la 900: ''četiristo'', ''petsto'' etc., dar ia forma ''sta'' în ''dvesta'' 200 și ''trista'' 300. A doua variantă este din două cuvinte, cu substantivul feminin ''stotina'' derivat de la ''sto''. Conform regulilor construcției numeralului cu cuvântul din grupul pe care îl formează împreună (vezi secțiunea următoare), ''stotina'' este la nominativ dual în ''dve stotine'' 200, ''tri stotine'' 300 și ''četiri stotine'' 400, și la genitiv plural în celelalte nume de sute: ''pet stotina'' 500 etc.

Corespunzător lui 1000 este ''hiljada'', substantiv feminin, lui „milion” – ''milion'', substantiv masculin, iar lui „miliard” – ''milijarda'', substantiv feminin.

Particularitatea numeralelor ''stotina'', ''hiljada'' și ''milijarda'' este că atunci când constituie singure numărul, iau forma de acuzativ singular în locul tuturor formelor cazuale: ''Postoji '''stotinu''' razloga za to'' „Sunt o sută de motive pentru aceasta”, ''Reč je o '''hiljadu''' dolara'' „Este vorba de o mie de dolari”, '''''Milijardu''' ljudi gladuje'' „Un miliard de oameni flămânzesc”.

====== Construcții cu numeralele cardinale ======

'''Numeral + substantiv sau/și adjectiv'''

* Cantitatea zero se exprimă cu genitivul plural al substantivului sau adjectivului: ''nula / ništa listova'' (în traducere literală, „zero ziare”).
* ''Jedan'' „un”, ''jedna'' „o”, ''jedno'' (neutru) și numerele care se termină cu această cifră se acordă cu substantivul ca în orice grup atribut adjectival + substantiv: ''jedan metar'' „un metru”, ''dvadeset jedan metar'' „21 de metri”.
* ''Dva'' „doi”, ''dve'' „două”, ''tri'' „trei” și ''četiri'' „patru”, precum și numerele care se termină cu aceste cifre sunt urmate de substantiv/adjectiv la forma de nominativ dual, oricare ar fi funcția grupului în propoziție: ''dva metra'' „doi metri”, ''trideset tri metra'' „33 de metri”.
* Cu ''pet'' „cinci” și cifrele următoare, precum și cu numerele care se termină cu aceste cifre, substantivul/adjectivul se pune la genitiv plural: ''pet metara'' „cinci metri”, ''trideset osam metara'' „38 de metri”, ''trideset dobrih ljudi'' „30 de oameni buni”.

'''Numeral + pronume personal'''. În această construcție, pronumele personal este la genitiv cu toate numeralele, în afară de ''jedan'': ''nas tri'' „noi trei”, ''ih deset'' „ei zece”.

'''Subiect + predicat'''

Când [[predicat]]ul este la o formă verbală fără participiu, cu ''dva'', ''dve'', ''tri'' și ''četiri'', precum și numerele care se termină cu aceste cifre prezente în grupul subiectului, predicatul se pune la plural (''Dve knjige '''nedostaju''''' „Lipsesc două cărți”), dar cu cifrele de la 5 la 9 și numerele terminate cu aceste cifre sau cu 0, predicatul este la singular: ''Dvadeset pet knjiga '''nedostaje''''' „Lipsesc 25 de cărți”.

La formele verbale compuse cu participiul sunt două situații:
* Cu cifrele ''dva'', ''dve'', ''tri'' și ''četiri'', participiul are forma de nominativ dual, cu desinența ''-a'' dacă substantivul din grupul subiectului este masculin sau neutru, cu ''-e'' dacă este feminin: '''''Stigla''' su dvadeset četiri autobusa'' (participiu activ) „Au sosit 24 de autobuze”, ''Dve radnice su '''otpuštene''''' (participiu pasiv) „Două lucrătoare au fost concediate”.
* Cu celelalte cifre, participiul este la neutru singular, indiferent de genul subiectului: '''''Stiglo''' je pet autobusa'' „Au sosit cinci autobuze”, ''Dvadeset radnica je '''otpušteno''''' „20 de lucrătoare au fost concediate”.

===== Numeralele ordinale =====

Aceste numerale au desinențele specifice adjectivelor cu formă lungă, adăugate la numeralele cardinale. În ''peti'' „al cincilea”, ''šesti'' „al șaselea”, de la ''deveti'' „al nouălea” la ''dvadeseti'' „al douăzecilea” și în celelalte numerale corespunzătore zecilor (''trideseti'' „al treizecilea” etc.), cuvântul de bază nu suferă schimbări fonetice. La ''sedmi'' „al șaptelea” (< ''sedam''), ''osmi'' „al optulea” (< ''osam''), ''stoti'' „al o sutălea” (< ''sto''), ''hiljaditi'' „al o miilea” (< ''hiljada''), ''milioniti'' (< ''milion'') și ''milijarditi'' (< ''milijarda'') au loc mici schimbări (căderea lui '''a''', '''t''' de legătură etc.). La ''treći'' „al treilea” (< ''tri'') și ''četvrti'' „al patrulea” (< ''četiri'') sunt schimbări mai importante, iar corespunzător lui ''jedan'' și lui ''dva'' există cuvinte cu altă rădăcină: ''prvi'' „primul”, respectiv ''drugi'' „al doilea”. Ca ultima cifră a unui număr se folosesc aceleași forme ca ale cifrelor singure: ''dvadeset prvi'' „al douăzeci și unulea”, ''trideset drugi'' „al treizeci și doilea”.

===== Numeralele colective =====

Primele două astfel de numerale sunt ''dvoje'' „doi” și ''troje'' „trei”. Celelalte se formează cu sufixul ''-oro'': ''četvoro'' „patru”, ''petoro'' „cinci” etc. Se folosesc:
* cu substantivele colective: ''troje dece'' „trei copii”;
* pentru a desemna grupuri de persoane de sexe diferite: ''nas dvoje'' „noi doi” (de sexe diferite), ''osmoro učenika'' „opt elevi” (băieți și fete).

Cu aceste numerale, substantivul/adjectivul este la genitiv singular.

===== Substantive numerale =====

În această categorie intră trei feluri de substantive, derivate de la numeralele cardinale, ordinale, respectiv colective.

'''Numeralele aproximative''' se formează cu sufixul ''-ak'' de la numeralele cardinale corespunzătoare numerelor 10, 12, 15, zecilor și sutelor. Astfel sunt ''desetak'' „vreo zece”, ''dvanaestak'' „o duzină”, ''petnaestak'' „vreo cincisprezece”, ''dvadesetak'' „vreo douăzeci”, ''stotinak'' „vreo sută”, ''dvestotinak'' „vreo două sute” etc. Se construiesc cu substantivul/adjectivul la genitiv plural.

'''Numeralele fracționare''' sunt derivate de la cele ordinale cu sufixul ''-ina'': ''trećina'' „treime”, ''četvrtina'' „pătrime”, ''petina'' „cincime” etc. Lui „jumătate” îi corespunde ''polovina''.

'''Substantive formate cu sufixul ''-ica''''' de la numeralele colective sunt ''dvojica'', ''trojica'', ''četvorica'' etc. Se folosesc numai cu nume de persoane de sex masculin sau cu pronume care se referă la asemenea nume: ''nas '''dvojica''''' „noi doi” (bărbați), spre deosebire de ''nas dvoje'' „noi doi” (un bărbat și o femeie). Pot înlocui numeralele cardinale, dar față de majoritatea acestora, care sunt invariabile, cele cu ''-ica'' se declină ca orice substantiv de declinarea a II-a. Pronumele personale stau înaintea lor la cazul genitiv, iar substantivul/adjectivul după ele, la genitiv plural: ''Došao je s petoricom drugova'' „A venit cu cinci prieteni”.

===== Numele cifrelor =====

Fiecare cifră are un nume de genul feminin: ''jedinica'', ''dvojka'', ''trojka'', '' četvorka'', ''petica'' etc. Exemplu în propoziție: ''Dobio sam '''dvojku''' iz matematike'' „Am luat (un) doi la matematică”<ref>Jolić 1972, p.&nbsp;420.</ref>.

==== Verbul ====

===== Aspectele verbelor =====

Ca în limbile slave în general, verbul se caracterizează și în limba sârbă prin categoria [[aspect]]ului, exprimată sistematic din punct de vedere formal.

Un verb '''imperfectiv''' exprimă faptul că acțiunea<ref>Termenul „acțiune” este folosit în acest articol pentru simplificare. În realitate, un verb poate exprima și o întâmplare, o stare, existența, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, o transformare etc.</ref> era, este, va fi sau se dorește a fi în curs de desfășurare. Aproape toate verbele imperfective pot fi și '''iterative''', adică să exprime efectuarea repetată a acțiunii. Exemple:
* ''Učenici '''pišu''' zadatak'' „Elevii își scriu tema” – acțiune în curs de desfășurare în prezent;
* '''''Pio sam''' kavu i '''gledao''' prema moru'' „Beam cafea și priveam către mare” – în funcție de context, acțiuni în curs de desfășurare sau repetate în trecut;
* '''''Pisaću''' ti svakog dana'' „Îți voi scrie în fiecare zi” – acțiune care se va repeta în viitor;
* ''Hoću da '''gledam''' televiziju'' „Vreau să mă uit la televizor” – acțiune care se dorește a fi în curs de desfășurare sau repetată.

Un verb '''perfectiv''' exprimă faptul că acțiunea a fost sau va fi terminată. Există mai multe subcategorii de asemenea verbe:
* verbe momentane, de exemplu ''udariti'' „a lovi”, ''skočiti'' „a sări”;
* verbe incoative, care exprimă începutul unei acțiuni: ''zaspati'' „a adormi”, ''zapevati'' „a începe a cânta”;
* verbe completive, care exprimă ducerea până la capăt a acțiunii: ''pojesti'' „a mânca (complet)”, ''napuniti'' „a umple”, ''pročitati'' „a citi (până la capăt)”, ''izgoreti'' „a arde complet” ([[Tranzitivitate (gramatică)|intranzitiv]]);
* verbe intensive: ''zaigrati se'' „a (se) juca absorbit în joc, uitând de vreme”, ''uležati se'' „a sta culcat vreme îndelungată”;
* verbe sative, care exprimă ducerea acțiunii până la limita posibilă: ''najesti se'' „a se sătura”, ''naspavati se'' „a dormi pe săturate”, ''naigrati se'' „a se juca până la epuizare”.

În română, aceste aspecte se exprimă nesistematic la nivel gramatical, fiind implicite unor forme verbale temporale, numai la [[Trecut (gramatică)|trecut]]: timpului imperfect (aspectul imperfectiv/iterativ); timpurilor perfect compus și perfect simplu (aspectul perfectiv). Pot fi de asemenea implicite sensului lexical al unor verbe: „a sări” (momentan), „a adormi” (incoativ), „a umple” (completiv), „a se sătura” (sativ).

Un verb perfectiv se folosește doar în mod excepțional cu forma de [[Prezent (gramatică)|prezent]] în [[Propoziție gramaticală#Propoziție principală|propoziții principale]]. Prezentul verbelor perfective se folosește în [[Propoziție gramaticală#propoziții subordonate|propoziții subordonate]], referindu-se de fapt la viitor: ''Oni traže da '''pročitam''' knjigu'' „Ei cer să citesc cartea”, ''Ako '''pročitam''' knjigu, javiću vam'' „Dacă voi citi cartea, vă voi anunța”.

Unele verbe sunt cu aceeași formă imperfective sau perfective, de exemplu ''videti'' „a vedea”: ''Pred sobom '''je video''' beskrajnu ravnicu'' „Vedea înaintea sa o câmpie nesfârșită” (imperfectiv), ''Obradovao se kad me '''je video''''' „S-a bucurat când m-a văzut” (perfectiv). De acest fel sunt mai ales verbe de origine străină: ''organizovati'' „a organiza”, ''formirati'' „a forma” etc. În schimb, majoritatea verbelor formează perechi imperfectiv–perfectiv. Perechea perfectivă a unui verb imperfectiv, respectiv a perechii imperfective a unui verb perfectiv se realizează prin diverse mijloace.

Uneori se formează un verb perfectiv cu același sens lexical ca al perechii sale imperfective, prin:
* adăugarea sufixului ''-nu-'': ''dremati'' „a dormita” > ''drem'''nu'''ti'' „a ațipi”;
* adăugarea unor prefixe:
:* ''na-'': ''pisati'' „a scrie” > ''napisati'' „a scrie (ceva complet)”;
:* ''o-'': ''stariti'' > ''ostariti'' „a îmbătrâni”;
:* ''od-'': ''igrati'' „a (se) juca” > ''odigrati'' „a juca (până la capăt)” (de exemplu o partidă);
:* ''po-'': ''gledati'' „a privi” > ''pogledati'' „a privi, a arunca o privire”;
:* ''pro-'': ''čitati'' „a citi” > ''pročitati'' „a citi (ceva până la capăt)”;
:* ''sa-'': ''kriti'' > ''sakriti'' „a ascunde”;
:* ''u-'': ''pitati'' „a întreba” > ''upitati'' „a pune o întrebare”;
:* ''za-'': ''čuditi se'' > ''začuditi se'' „a se mira”.

Alteori, de la un verb imperfectiv se obține, prin adăugarea unui prefix, un verb perfectiv cu un sens mai mult sau mai puțin apropiat de cel al verbului imperfectiv:
* ''pisati'' „a scrie” > '''''do'''pisati'' „a adăuga în scris”, '''''pre'''pisati'' „a copia, a transcrie”;
* ''seći'' „a tăia” > '''''od'''seći'' „a îndepărta prin tăiere”.

Verbe imperfective de la perfective se obțin în general prin:
* schimbarea terminației infinitivului ''-ati'', ''-iti'' sau ''-eti'' cu ''-avati'', ''-ivati'', respectiv ''-evati'': ''obećati'' > ''obeć'''avati''''' „a promite”, ''prepisati'' > ''prepis'''ivati''''' „a copia, a transcrie”, ''uspeti'' > ''usp'''evati''''' „a reuși”;
* adăugarea silabei ''-ja-'' înaintea sufixului de infinitiv: ''ustati'' > ''usta'''ja'''ti'' „a se scula”;
* introducerea vocalei ''i'' în rădăcina verbului: ''ubrati'' > ''ub'''i'''rati'' „a culege”;
* schimbarea în rădăcină a vocalei ''o'' în ''a'', care duce și la schimbarea vocalei dinaintea sufixului de infinitiv: ''stvoriti'' > ''stv'''a'''rati'' „a crea”.

Unele perechi imperfectiv–perfectiv se formează de la rădăcini diferite, prefixul/prefixele fiind acel(e)ași la ambele aspecte<ref>Primele trei exemple din Moldovan și Radan 1996, p.&nbsp;71, ultimul din Jolić 1972, p.&nbsp;438.</ref>:
* ''dolaziti'' – ''doći'' „a veni”;
* ''nalaziti'' – ''naći'' „a găsi”;
* ''nadolaziti'' – ''nadoći'' „a crește, a se umfla” (cu două prefixe);
* ''izlaziti'' – ''izaći'' „a ieși”.

===== Conjugarea =====

Numărul claselor de conjugare sârbești este controversat. De exemplu, Moldovan și Radan 1996 ia în seamă șapte<ref>Moldovan și Radan 1996, pp.&nbsp;80–90.</ref>, iar Jolić 1972 – opt<ref>Jolić 1972, pp.&nbsp;422–431.</ref>. În plus, la unele conjugări sunt și subclase, uneori foarte diferite între ele, de aceea unii lingviști, precum Ivan Klajn, consideră că nu se poate vorbi de clase de conjugare în sensul celor stabilite de exemplu pentru [[limbi romanice|limbile romanice]]. Acesta împarte verbele regulate, după terminația infinitivului și a persoanei I singular a indicativului prezent, în 29 de tipuri de conjugare.

Exemplu de verb regulat la [[mod verbal|modurile]] și [[timp (gramatică)|timpurile]] cele mai folosite<ref>Jolić 1972, p.&nbsp;423.</ref>:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! Mod || Timp || Formă
|-
| colspan=2 | '''Infinitiv''' || ''tres'''ti''''' „a scutura”
|-
| rowspan=18 | '''Indicativ''' || rowspan=6 | '''prezent''' || ''trese'''m''''' „scutur”
|-
| ''trese'''š'''''
|-
| ''trese''
|-
| ''trese'''mo'''''
|-
| ''trese'''te'''''
|-
| ''tres'''u'''''
|-
| rowspan=6 | '''perfect''' || ''tresa'''o''''', ''tres'''la''''', ''tres'''lo sam''''' „scuturam”<ref>Verbul ''tresti'' fiind de aspect imperfectiv, perfectul său compus corespunde în română cu indicativul imperfect. Forma sârbească corespunzătoare perfectului compus românesc ar fi perfectul verbului ''potresti'', perechea perfectivă a lui ''tresti''.</ref>
|-
| ''tresa'''o, -la, -lo si'''''
|-
| ''tresa'''o, -la, -lo je'''''
|-
| ''tres'''li, -le, -la smo'''''
|-
| ''tres'''li, -le, -la ste'''''
|-
| ''tres'''li, -le, -la su'''''
|-
| rowspan=6 | '''viitor I''' || ''treš'''ću''''' „voi scutura”
|-
| ''treš'''ćeš'''''
|-
| ''treš'''će'''''
|-
| ''treš'''ćemo'''''
|-
| ''treš'''ćete'''''
|-
| ''treš'''će'''''
|-
| rowspan=6 colspan=2 | '''[[Condițional]]''' || ''tresa'''o, -la, -lo bih''''' „aș scutura / aș fi scuturat”
|-
|  ''tresa'''o, -la, -lo bi'''''
|-
|  ''tresa'''o, -la, -lo bi'''''
|-
|  ''tres'''li, -le, -la bismo'''''
|-
|  ''tres'''li, -le, -la biste'''''
|-
|  ''tres'''li, -le, -la bi'''''
|-
| rowspan=5 colspan=2 | '''[[Imperativ]]'''|| ''tres'''i'''!'' „scutură!”
|-
| '''''neka''' tres'''e'''!''
|-
| ''tres'''imo'''!''
|-
| ''tres'''ite'''!''
|-
| '''''neka''' tres'''u'''!''
|-
| rowspan=2 | '''[[Gerunziu]]''' || '''prezent''' || ''tresu'''ći''''' „scuturând”
|-
| '''trecut''' || ''potresa'''vši''''' sau ''potresa'''v'''''<ref>Aici se dă perechea perfectivă a lui ''tresti'', deoarece de regulă numai verbele perfective au gerunziu trecut.</ref>
|-
| rowspan=2 | '''[[Participiu]]''' || '''activ''' || ''tresa'''o, -la, -lo, -li, -le, -la'''''
|-
| '''pasiv''' || ''tres'''en''''', ''tres'''ena''''', ''tres'''eno''''', ''tres'''eni''''', ''tres'''ene''''', ''tres'''ena''''' „scuturat, -tă, -ți, -te”
|}

Observații referitoare la formele verbale:

:1. Verbul auxiliar ''biti'' „a fi” este neregulat. La indicativ prezent, aspectul perfectiv, are forma ''budem'' etc., iar perechea sa imperfectivă are la același mod și timp, cu o rădăcină aparte, forma ''jesam'' etc.<ref>Klajn 2005, p.&nbsp;148. Alți lingviști, de exemplu Jolić 1972 (p.&nbsp;432) și Moldovan și Radan 1996 (pp.&nbsp;102–103), consideră că este vorba de două verbe diferite.</ref>.
:2. Verbul auxiliar al perfectului este ''biti'' la forma de indicativ prezent, aspectul imperfectiv, ''jesam'', care are și forme scurte, neaccentuate, cele care apar mai sus.
:3. La perfect, persoana a III-a singular a verbelor cu pronume reflexiv, auxiliarul ''je'' se omite aproape totdeauna: ''On '''se rodio''' 1797. godine'' „El s-a născut în anul 1797”.
:4. La condițional, verbul auxiliar ''biti'' este la [[aorist]] (vezi mai jos Forme mai puțin folosite).
:5. La formele compuse cu auxiliarul ''biti'' (perfect și condițional), participiul activ se acordă în gen și număr cu subiectul.
:6. Viitorul I se formează în general cu forma scurtă a verbului ''hteti'' „a vrea” la prezent, adăugată la infinitivul fără terminația ''-ti'' a verbului cu sens lexical. (''Peva'''ćeš''''' „Vei cânta”), dar în prezența unui subiect exprimat printr-un cuvânt aparte, auxiliarul se detașează de verb, care ia în acest caz forma de infinitiv, și auxiliarul se plasează înaintea acesteia: ''Ti '''ćeš''' pevati'' „Tu vei cânta”.
:7. La formele compuse, verbul cu sens lexical se poate omite pentru a se evita repetarea sa, mai ales în dialoguri. Exemple:
::– la perfect: ''Ja nisam ništa pio te noći, ali moji drugovi '''jesu''''' „Eu n-am băut nimic în noaptea aceea, dar prietenii mei au băut”;
::– la viitor: ''– Hoćeš li raditi sutra? – '''Neću'''.'' „Ai să lucrezi mâine? – N-am să lucrez”;
::– la condițional: ''– Biste li hteli malo torte? – Hvala, ne '''bih'''.'' „– Ați dori un pic de tort? – Mulțumesc, nu doresc”.
:8. Ordinul și interdicția referitoare la persoana a III-a se exprimă cu conjuncția ''nek(a)'' + forma de indicativ prezent: '''''Neka''' uđe taj gospodin'' „Să intre domnul acela”.

Particularități de folosire a formelor verbale:

# Precedat de conjuncția ''da'', forma de perfect poate fi folosită în locul celei de imperativ, exprimând un ordin sau o interdicție mai energică decât aceasta: ''Smesta da '''si došao'''!'' „Să vii imediat!”, ''Da '''se nisi makao'''!'' „Să nu te miști!”
# [[Conjunctiv]]ului prezent românesc îi corespunde indicativul prezent precedat de conjuncția ''da'': ''Hoću '''da pevaš''''' „Vreau să cânți”.
# O folosire specială a formei de condițional, fără înțelesul său de bază, este pentru exprimarea unei acțiuni repetate în trecut: ''Što '''bi zaradio''', to '''bi''' odmah i '''potrošio'''…'' „Ce câștiga, îndată și cheltuia…”.
# Participiul activ se folosește în principal ca element component al unor forme compuse: perfect, condițional etc. Mai rar poate fi folosit și fără verb auxiliar, de exemplu în urări (''Dobro nam došli!'' „Bine ați venit!”) sau în blesteme: ''Đavo te odneo!'' „Lua-te-ar dracu'!”
# Participiul pasiv este cel care se folosește și cu valoare de adjectiv. În domeniul verbului se utilizează la exprimarea [[diateză (gramatică)|diatezei pasive]]. Particularitatea acesteia în limba sârbă este că verbul ''biti'' „a fi” este folosit numai la prezent. Are valoare de prezent dacă exprimă o stare sau o însușire (''Vrata su otvorena'' „Poarta e deschisă”) și de trecut dacă exprimă o acțiune: ''Škola je otvorena 1932. godine'' „Școala a fost deschisă în anul 1932”.
# Gerunziu prezent pot avea numai verbele imperfective, iar gerunziu trecut – de regulă numai verbele perfective. Cel prezent exprimă o acțiune sau o stare a subiectului simultană cu cea exprimată de predicat ('''''Sedeći''' na terasi, mogla je sve da vidi'' „Șezând pe terasă, putea vedea totul”), iar cel trecut – o acțiune sau o stare anterioară celei exprimate de predicat: ''Zauzeli su prvo mesto na tabeli '''pobedivši''' sve protivnike'' „Au ocupat locul întâi în clasament învingându-i pe toți adversarii”.

Forme mai puțin folosite:

* '''Aoristul''' [''tresoh'' „(eu) scuturai”], corespunzător [[Perfect simplu|perfectului simplu]] din  limba română, este folosit în [[narațiune]]a literară pentru exprimarea acțiunilor trecute terminate, ca în română. În limba vorbită, cu aceeași valoare se folosește perfectul compus al verbelor perfective.
* '''[[Timp (gramatică)#Trecutul|Imperfect]]ul''' (''tresijah'' „scuturam”) este folosit numai în limba literară și în unele enunțuri fixe, precum ''Gde to '''beše'''?'' „Unde era asta?”. În locul imperfectului se folosește perfectul compus al verbelor imperfective.
* '''[[Timp (gramatică)#Trecutul|Mai mult ca perfect]]ul''' se formează în două feluri: din perfectul compus al verbului ''biti'' „a fi” + participiul activ sau din imperfectul verbului ''biti'' + participiul activ: ''Već '''je bio ostario''' / '''bejaše ostario''' a oči ga nisu služile kao ranije'' „Îmbătrânise deja și ochii nu-l mai slujeau ca mai demult”. Exprimă anterioritatea unei acțiuni față de altă acțiune din trecut, dar este învechit, fiind înlocuit în limba actuală de perfect. A doua formă este și mai învechită decât prima.
* '''Viitorul II''' se formează din prezentul imperfectiv al verbului ''biti'' „a fi” + participiul activ: ''budem tresao''. Se folosește numai în propoziții subordonate. Cel al verbelor imperfective exprimă o acțiune simultană cu altă acțiune viitoare, exprimată la viitorul I: ''Spremiću stan dok ti '''budeš spavao''''' „Voi deretica în locuință în timp ce tu vei dormi”. Cel al verbelor perfective exprimă o acțiune viitoare anterioară altei acțiuni viitoare (''Uzmi ono što '''budeš našao''''' „Ia ce vei găsi”), cu excepția folosirii sale pentru predicatul propoziției introduse prin [[Locuțiune conjuncțională|locuțiunea conjuncțională]] ''pre nego što'', când exprimă o acțiune viitoare posterioară altei acțiuni viitoare: ''Pre nego što '''budem pošla''', javiću vam se'' „Înainte de a pleca, vă voi anunța”. În majoritatea cazurilor, viitorul II se poate înlocui cu prezentul verbului de același aspect.
* '''Condiționalul''' are și un timp '''trecut''', rar folosit în limba actuală, format din condiționalul verbului ''biti'' și participiul activ al verbului cu sens lexical. Valoarea sa este redată tot de condiționalul prezentat mai sus. Trecutul se distinge de prezent prin context. De exemplu, în loc de '''''Bio bih došao''' da ste me zvali'' se spune '''''Došao bih''' da ste me zvali'' „Aș fi venit dacă m-ați fi chemat”.

===== Forma negativă =====

În general, verbul este negat cu particula ''ne'' plasată înaintea sa: '''''ne''' tresem'' „nu scutur”, ''ne bih tresao'' „n-aș scutura”.

La forma de gerunziu și cea de participiu pasiv, negația formează un singur cuvânt cu verbul: '''''ne'''tresući'' „nescuturând”, '''''ne'''tresen'' „nescuturat”.

La indicativul prezent al verbelor ''imati'' „a avea”, ''hteti'' „a vrea” și ''biti'' „a fi”, negația înlocuiește prima silabă a verbului, cu ''biti'' negația având varianta ''ni-''. Exemple: ''imam'' – ''nemam'' „nu am”, ''hoću'' – ''neću'' „nu vreau”, ''jesam'' – ''nisam'' „(eu) nu sunt”.

La viitor, forma negativă, auxiliarul se detașează de verb: ''pevaću'' – ''neću pevati'' „nu voi cânta”.

Imperativul negativ se poate forma în trei feluri:
* Cel mai adesea se folosesc, atât cu verbe imperfective, cât și cu perfective, două construcții cu [[Verb defectiv|verbul defectiv]] ''nemoj'', analog cu ''don't'' din [[limba engleză]]:
:* urmat de infinitivul verbului negat: ''Nemoj / Nemojmo / Nemojte tresti!'' „Nu scutura!”, „Să nu scuturăm!”, „Nu scuturați”;
:* urmat de conjuncția ''da'' + indicativul prezent al verbului negat: ''Nemoj da treseš! / Nemojmo da tresemo! / Nemojte da tresete!'';
* Construcția ''ne'' + forma pozitivă a imperativului se folosește de regulă cu verbe imperfective: ''Ne tresi! / Ne tresimo! / Ne tresite!''

==== Adverbul ====

Ca în limba română, și în sârbă există [[adverb]]e primare, precum ''sad(a)'' „acum” și ''tamo'' „acolo”, dar majoritatea provin din alte [[Parte de vorbire|părți de vorbire]], în primul rând din adjective:
* Cel mai adesea se folosește și ca adverb forma de nominativ singular neutru a unor adjective cu formă scurtă: '''''brz''' avion'' „avion rapid” > ''Avion '''brzo''' leti'' „Avionul zboară repede”. La fel devine adverb și forma de participiu pasiv a unor verbe: ''preteran, -a, -o'' „exagerat, -ă” – '''''preterano''' glasan'' „exagerat de sonor”.
* Poate deveni adverb și forma de nominativ singular masculin a unor adjective cu formă lungă terminate în ''-skī'', prin scurtarea lui ''ī'': ''lavovskī'' „de leu” – ''Borio se '''lavovski''''' „S-a luptat ca un leu”.

Unele adverbe pot fi grupate în sisteme. Asfel sunt cele de loc care exprimă trei grade de depărtare, ca și pronumele demonstrative:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! Întrebare || Locul apropiat de vorbitor || Locul apropiat de destinatar || Loc depărtat de vorbitor și de destinatar
|-
| ''gde?'' „unde?” || ''ovde'' „aici” || ''tu'' „aici/acolo” || ''(onde), tamo'' „acolo”
|-
| ''(kamo?)'', ''kud(a)?'' „încotro?” || ''ovamo'' „încoace” || ''tamo'' „încoace/încolo” || ''onamo'' „încolo”
|-
| ''kud(a)?'' „pe unde?” || ''ovuda'' „pe aici” || ''tuda'' „pe aici/acolo” || ''onuda'' „pe acolo”
|}

În limba mai veche acest sistem era mai coerent, fiind folosite cuvintele din paranteze acolo unde apar două cuvinte. În limba actuală ''kud(a)?'' se folosește cu două sensuri („pe unde?” și „încotro?”), la fel și ''tamo'' („încoace/încolo” aproape de destinatar și „acolo” departe de vorbitor și de destinatar).

Există tot un sistem triplu de adverbe de mod și de cantitate:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
| ''kako?'' „cum?” || ''ovako'' „așa” (ca aproape de vorbitor) || ''tako'' „așa” (ca aproape de destinatar) || ''onako'' „așa” (ca departe de vorbitor și de destinatar)
|-
| ''koliko?'' „cât?” || ''ovoliko'' „atât” (cât este aproape de vorbitor) || ''toliko'' „atât” (cât este aproape de destinatar) || ''onoliko'' „atât” (cât este departe de vorbitor și de destinatar)
|}

Formele ''tako'' și ''toliko'' se folosesc și când nu este precizată relația cu locul: ''Kako je želeo, '''tako''' mu se i dogodilo'' „Cum a vrut, așa i s-a și întâmplat”, ''Primera ima '''toliko''', da ih je teško nabrojati'' „Sunt atâtea exemple, încât sunt greu de enumerat”.

Unele adverbe de loc, de timp și de mod nehotărâte se constituie cu aceleași elemente prime de formare ca pronumele nehotărâte corespunzătoare:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
! ''gde?'' „unde?” || ''kud(a)?'' „încotro?” || ''kad(a)?'' „când?” || ''kako?'' „cum?”
|-
| ''negde'' „undeva” || ''nekud(a)'' „încotrova” || ''nekad(a)'' „cândva” || ''nekako'' „cumva”
|-
| ''(svagde)'', ''svud(a)'' „peste tot, oriunde” || ''(svukuda)'', ''svud(a)'' „oriîncotro” || ''(svagda)'', ''uvek'' „oricând” || ''svakako'' „oricum”
|-
| ''nigde'' „niciunde” || ''nikud(a)'' „niciunde” || ''nikad(a)'' „nicicând” || ''nikako'' „nicicum”
|-
| ''igde'' „(vre)undeva” || ''ikuda(a)'' „(vre)undeva” || ''ikad(a)'' „cândva, vreodată” || ''ikako'' „în vreun fel”
|}

Și dintre acestea, unele adverbe (cele din paranteze) sunt învechite, fiind înlocuite cu altele. Astfel, ''svud(a)'' „oriîncotro” are și sensul „oriunde”, iar „oricând” se exprimă cu ''uvek'', care înseamnă și „totdeauna, mereu”.

Adverbele formate cu ''i-'' se folosesc în propoziții interogative și în subordonate condiționale: ''Jesi li ga '''igde''' video?'' „L-ai văzut undeva?”, ''Da sam '''ikako''' mogao, došao bih'' „Dacă aș fi putut în vreun fel, aș fi venit”.

Adverbe compuse se formează în general dintr-o prepoziție și un adverb sau un cuvânt altă parte de vorbire:
* ''za'' „pentru” + adverbul ''malo'' „puțin” > ''zamalo'' „aproape, cât pe ce”;
* ''s'' „de pe” + substantivul ''mesto'' „loc” > ''smesta'' „imediat, pe loc”;
* ''na'' „pe” + adjectivul ''veliko'' „mare” > ''naveliko'' „în masă, în stil mare”.

În unele adverbe astfel formate cu adverbe de loc, acestea își schimbă forma: ''do'' „până la” + ''gde'' „unde” > ''dokle'' „până când, până unde”, ''od'' „de la” + ''ovde'' „aici” > ''odavde'' „de aici” etc.

Adverbele de mod, de cantitate și unele de timp și de loc au grade de comparație. Comparativul de superioritate are forma comparativului adjectivelor corespunzătoare la nominativ neutru singular, iar superlativul relativ de superioritate se formează cu același prefix. Exemplu: ''brzo'' „repede” > ''brže'' „mai repede” > ''najbrže'' „cel mai repede”. Câteva adverbe au drept comparativ alt cuvânt: ''dobro'' „bine” – ''bolje'' „mai bine”, ''mnogo'' „mult” – ''više'' „mai mult”, ''malo'' „puțin” – ''manje'' „mai puțin”, ''loše'' „rău” – ''gore'' „mai rău”.

==== Prepoziția ====

Pot fi deosebite cuvinte care se folosesc exclusiv ca prepoziții (''bez'' „fără”, ''k(a)'' „spre”, ''na'' „pe” etc.) și altele care au ca funcție secundară cea de prepoziție. Acestea pot fi:
* adverbe, de exemplu ''posle'': '''''Posle''' smo otišli na večeru'' „După aceea am mers la cină” – ''Naći ćemo se '''posle''' časa'' „Ne vom întâlni după un moment”;
* substantive la nominativ singular: ''mesto'' „loc” – ''Uradiću to '''mesto''' tebe'' „Voi face asta în locul tău”;
* substantive la instrumental singular: ''pomoć'' „ajutor” – ''Krug se crta '''pomoću''' šestara'' „Cercul se desenează cu ajutorul compasului”.

Sunt și prepoziții compuse din:
* două prepoziții: ''iz'' „din” + ''među'' „între” > ''između'' „dintre”;
* prepoziție și substantiv: ''na'' „la” + ''kraj'' „capăt” > ''nakraj'' „la capătul”.

Prepoziția se folosește înaintea unui [[sintagmă|grup nominal]] pentru a forma un [[atribut substantival]] sau [[Atribut pronominal|pronominal]], ori un complement. Elementele nominale ale acestuia trebuie să fie la un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz:
* cu '''genitivul''': ''bez'' „fără”; ''blizu'' „în apropierea”; ''do'' „până la”; ''duž'' „de-a lungul, în lungul”; ''ispod'' „sub, de sub”; ''ispred'' „în fața, din fața”; ''iz'' „din, de la”; ''iza'' „dincolo de, în spatele”; ''između'' „între, dintre, printre”; ''iznad'' „deasupra, de deasupra”; ''kod'' „la, lângă”; ''pored'' „alături de”; ''posle'' „după” (în timp); ''pre'' „înainte de” (în timp); ''protiv'' „împotriva”; ''radi'' „în scopul”; ''umesto'' „în locul”; ''usred'' „în mijlocul”; ''zbog'' „din cauza”;
* cu '''dativul''': ''k(a)'' „spre”;
* cu '''acuzativul''': ''kroz'' „prin, printre, peste”; ''niz(a)'' „în josul”; ''uz(a)'' „lângă, aproape de, în apropiere de, în preajma, în susul, în contra, cu, alături de”;
* cu '''locativul''': ''pri'' „cu ocazia”, „în momentul”, „(de) pe lângă”.

Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natura verbului regent:

{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto"
|+
!Prepoziție || Caz || Condiții de folosire || Exemplu
|-
| rowspan=2 | ''među''|| acuzativ || cu verb care exprimă deplasarea spre un loc || ''ići '''među''' ljude'' „a merge între oameni”
|-
| instrumental || 	cu verb care nu exprimă deplasarea sau deplasarea spre un loc || ''biti '''među''' ljudima'' „a fi între oameni”
|-
| rowspan=2 | ''na''|| acuzativ || cu verb care exprimă deplasarea spre un loc || ''postaviti '''na''' sto'' „a pune pe masă”
|-
| locativ || 	cu verb care nu exprimă deplasarea sau deplasarea spre un loc || ''biti na stolu'' „a fi pe masă”
|-
| rowspan=2 | ''nad(a)'' || acuzativ || cu verb care exprimă deplasarea spre un loc || ''uzdigati se '''nad''' more'' „a se ridica deasupra mării”
|-
| instrumental || 	cu verb care nu exprimă deplasarea sau deplasarea spre un loc || ''nalaziti se '''nad''' morem'' „a se găsi deasupra mării”
|-
| rowspan=2 | ''o''|| acuzativ ||  || ''obesiti '''o''' nešto'' „a agăța de ceva”
|-
| locativ ||  || ''govoriti '''o''' nečemu'' „a vorbi despre ceva”
|-
| rowspan=2 | ''pod(a)''|| acuzativ || cu verb care exprimă deplasarea spre un loc || ''padati '''pod''' stolicu'' „a cădea sub scaun”
|-
| instrumental || 	cu verb care nu exprimă deplasarea sau deplasarea spre un loc || ''ležati '''pod''' stolicom'' „a sta culcat sub scaun”
|-
| rowspan=2 | ''pred(a)'' || acuzativ || cu verb care exprimă mișcarea || ''pozoviti '''pred''' kralja'' „a chema în fața regelui”
|-
| instrumental || 	cu verb care nu exprimă deplasarea sau deplasarea spre un loc || ''govoriti '''pred''' kraljem'' „a vorbi în fața regelui”
|-
| rowspan=2 | ''s(a)''|| genitiv ||  || ''skočiti '''sa''' stola'' „a sări de pe masă”
|-
| instrumental || cu substantive animate || '''''s''' mužem'' „cu soțul”
|-
| rowspan=3 | ''u'' || genitiv || || '''''u''' Branka Ćopića'' „la Branko Ćopić” (în opera lui)
|-
| acuzativ || cu verb care exprimă deplasarea spre un loc || ''ići '''u''' selo'' „a merge în sat”
|-
| locativ || 	cu verb care nu exprimă deplasarea sau deplasarea spre un loc || ''živeti '''u''' selu'' „a trăi în sat”
|-
| rowspan=3 | ''za''|| acuzativ ||  ||'''''za''' profesora'' „pentru profesor”
|-
| instrumental ||  || '''''za''' profesorom'' „în spatele / în urma profesorului”
|-
| genitiv ||  || '''''za''' života'' „tot timpul vieții”
|}

Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță '''a''' ~ ∅. Vocala '''a''' este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoană ca cea cu care se termină prepoziția, cu o consoană de același tip sau cu un grup de consoane: ''s majkom'' „cu mama”, dar ''s'''a''' sestrom'' „cu sora”; ''pred tobom'' „în fața ta”, dar ''pred'''a''' mnom'' „în fața mea”.

==== Conjuncția ====

Pe lângă conjuncții primare (''i'' „și”, ''ili'' „sau”, ''ako'' „dacă” etc.), există și unele care sunt adverbe la origine, de exemplu ''kad(a)'' „când”: '''''Kad''' se vraćaš?'' (adverb) „Când te întorci?” vs. ''Razgovaraćemo '''kad''' se budem vratio'' (conjuncție) „Vom sta de vorbă când mă voi fi întors”.

Locuțiuni conjuncționale sunt ''kao da'' „ca și cum”, ''zato što'' „pentru că”, ''zbog toga što'' „din cauză că” etc.

Particularități de folosire:
* Conjuncția ''a'' corespunde în general celei românești „iar” (''Mališan recituje '''a''' njegova sestra peva'' „Micuțul recită, iar sora lui cântă”), dar se folosește cu sensul lui ''i'' „și” dacă propoziția care o urmează conține ''i'' cu sensul „de asemenea” sau conjuncția ''ni'' „nici”: ''Juče je padala kiša '''a''' i danas će'' „Ieri a plouat și și astăzi va ploua”, ''Juče nije padala kiša '''a''' ni danas neće'' „Ieri n-a plouat și nici astăzi nu va ploua”.
* Locuțiunea ''a da'' are sensul „fără (ca) să”: ''Prešao je granicu '''a da''' mu nisu tražili pasoš'' „A trecut granița fără să i se ceară pașaportul”.
* Conjuncția ''pa'' are sensul apropiat de „și”, folosindu-se la:
:* exprimarea succesiunii: ''Operi prednje '''pa''' zadnje staklo'' „Spală parbrizul și apoi luneta”;
:* exprimarea consecinței: ''Radili su '''pa''' se umorili'' „Au lucrat și au obosit”;
:* enumerare: ''Najbliži Suncu je Merkur, '''pa''' Venera, '''pa''' Zemlja…'' „Cele mai aproape de Soare sunt Mercur, apoi Venus, apoi Pământul…”
* Conjuncțiile ''što'' și, mai rar, ''da'' pot fi corelate cu pronumele demonstrativ ''to'', care face parte din propoziția principală și le stă imediat înainte: '''''To što''' voli da crta ne znači da će biti slikar'' „Faptul că-i place să deseneze nu înseamnă că va fi pictor” (literal „Aceea că…”), ''Nije bilo reči o '''tome da''' se kandidati sami sebe predlažu'' „Nu a fost vorba să se propună candidații pe ei înșiși” (lit. „… despre aceea ca…”).
* Conjuncțiile ''kao'' și ''nego'' singure sunt urmate de părți de propoziție. Propoziții leagă locuțiunile formate de ele cu ''što'' și cu ''da'':
::''Zaposlio se '''kao''' prodavac'' „S-a angajat ca vânzător” vs. ''Došao sam '''kao što''' sam obećao'' „Am venit așa cum am promis”;
::''Imaš više sreće '''nego''' pameti'' „Ai mai mult noroc decât minte” vs. ''Platio si više '''nego što''' je trebalo'' „Ai plătit mai mult decât trebuia”, ''Bolje je da se vratimo '''nego da''' uzalud čekamo'' „E mai bine să ne întoarcem, decât să așteptăm în zadar”.

==== Particula ====

Particula este considerată în gramaticile sârbești o parte de vorbire aparte<ref>Secțiune după Moldovan și Radan 1996, pp.&nbsp;130–131, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>. Este definită ca un cuvânt invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în gramaticile limbii române le corespund adverbe.

Sensul particulelor depinde în general de împrejurările concrete ale comunicării. De exemplu, cuvântul ''samo'' poate servi la:
* atragerea atenției: '''''Samo''' da znaš šta sam juče video!'' „De-ai ști ce-am văzut ieri!”
* amenințare: '''''Samo''' da mi dođi kasno!'' „Numai să-mi vii târziu!”
* exprimarea dorinței: '''''Samo''' da mi se on vrati!'' „Numai de s-ar întoarce la mine!”

Particulele cele mai frecvente:
* particule de precizare: ''baš'' „tocmai”, ''i'' „și”, ''upravo'' „tocmai”, ''taman'' „chiar, tocmai”. Exemplu în propoziție: '''''Baš''' meni se to moralo desiti!'' „Tocmai mie a trebuit să mi se întâmple!”;
* particule modale: ''besumnje'' „fără îndoială”, ''dakako'' „sigur”, ''jedva'' „abia”, ''možda'' „poate”, ''naprotiv'' „dimpotrivă”, ''nipošto'' „nicidecum”, ''sigurno'' „sigur”, ''uistinu'' „într-adevăr”, ''umalo'' „aproape”, ''valjda'' „poate”, ''verovatno'' „probabil”, ''zaista'' „într-adevăr”. În propoziții: ''– Hoćeš li sutra doći? – '''Dakako''' da ću doći'' „– Vii mâine? – Sigur că vin”; ''Ceo dan učiš, '''sigurno''' si umoran'' „Înveți toată ziua, sigur ești obosit”; '''''Umalo''' da zaboravim pasoš'' „Era să-mi uit pașaportul”;
* particule prezentative: ''evo'', ''eto'', ''eno'' „iată, uite”. Exprimă trei grade de depărtare, ca [[Limba sârbă#Pronumele-adjective demonstrative|pronumele-adjective demonstrative]]: '''''Evo''' me, stigao sam'' „Iată-mă, am sosit”; ''– Gde su mi naočari? – '''Eto''' ih kraj tebe'' „– Unde-mi sunt ochelarii? – Uite-i lângă tine”; '''''Eno''' starica pred vratima'' „Iată bătrâna în fața porții”.
* particule interogative<ref>Klajn 2005, pp.&nbsp;169–170.</ref>:
:* Particulele ''li'' și ''da li'' exprimă interogația totală, prima plasată după predicat, a doua la începutul propoziției: ''Mogu '''li''' da uđem?'' sau '''''Da li''' mogu da uđem?'' „Pot să intru?”
:* Particula ''li'' se folosește și după cuvinte interogative în interogația parțială, întărind-o: ''Gde '''li''' sam ostavio ključeve?'' „Unde oare am lăsat cheile?”
:* Particula ''zar'' exprimă:
::– mirare: '''''Zar''' je već podne?'' „Ce, e deja amiază?”;
::– așteptarea unui răspuns negativ, când întrebarea este la forma pozitivă: '''''Zar''' želiš da nastradaš?'' „Ce, vrei să te prăpădești?”;
::– așteptarea unui răspuns pozitiv, când întrebarea este negativă: '''''Zar''' nisam lep?'' „Nu sunt frumos?”
* particule exclamative: ''a'', ''ala'', ''ama'', ''da'', ''ma'', ''ta''. În propoziții: '''''Ala''' smo se lepo proveli!'' „Ce bine am petrecut!”, '''''Ama''' čoveče, slušaj me!'' „Omule, ascultă-mă!”<ref name="klajn_171">Klajn 2005, p.&nbsp;171.</ref>, '''''Da''' si mi zdrav!'' „Să fii sănătos!”, '''''Ma''' nemoj!'' „Ce vorbești?!”<ref name="klajn_171" />, '''''Ta''' vi se šalite!'' „Dumneata glumești!”<ref name="klajn_171" />;
* particule afirmative: ''da'' „da”, ''dabome'' „bineînțeles”, ''dakako'' „sigur”. În propoziție: '''''Da''', doćiću'' „Da, voi veni”;
* particule negative: ''ne'' „nu”, ''ni'' „nici”. În propoziții: ''Dolazi on, ali '''ne''' tako često'' „Vine el, dar nu prea des”, '''''Ni''' ja tu ništa ne mogu učiniti'' „Nici eu nu pot face nimic”;
* particule restrictive: ''bar'' „măcar”, ''jedino'' „numai”, ''samo'' „numai”. În propoziție: '''''Samo''' ti možeš da mi pomogneš'' „Numai tu poți să mă ajuți”;
* particule imperative: ''neka'', ''već''. În propoziții: '''''Neka''' dođe on!'' „Să vină el!”, ''Prestani '''već''' s tim plakanjem!'' „Termină odată cu plânsul!”

Unele particule pot constitui propoziții într-un dialog. În această categorie de particule sunt incluse și unele grupuri de cuvinte: ''Kako da ne!'', ''Nego šta!'', ''Nego kako!'' (toate trei având sensul „Cum să nu!”)

=== Sintaxă ===

Această secțiune prezintă principalele caracterictici ale [[Sintaxă|sintaxei]] limbii sârbe în comparație cu cele ale românei, privitor la tipurile de propoziții, [[Parte de propoziție|părțile de propoziție]], [[Topică|topica]] în aceasta și câteva propoziții subordonate<ref>Secțiune după Klajn 2005, pp.&nbsp;223–263, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>.

==== Propoziția ====

===== Tipurile de propoziție independentă =====

'''Propoziția interogativă''' se obține din propoziție enunțiativă cu două construcții prin care se realizează o întrebare totală:
# Locul subiectului și al predicatului se inversează, în care caz, după predicat, la formele verbale simple sau după verbul auxiliar la formele compuse se plasează obligatoriu particula ''li''. Verbul auxiliar se folosește la forma sa accentuată: ''Spavaju '''li''' deca?'' „Dorm copiii?”, ''Jesam '''li''' dobro uradio?'' „Am făcut bine?”, ''Hoće '''li''' brzo ozdraviti?'' „Se va vindeca repede?”
# Înaintea propoziției enunțiative se plasează particula ''da li'': '''''Da li''' deca spavaju?'', '''''Da li''' sam dobro uradio?'', '''''Da li''' će brzo ozdraviti?'' Dacă predicatul are un complement exprimat prin pronume personal de formă neaccentuată, acesta urmează imediat după particulă: '''''Da li''' ga poznaješ?'' „Îl cunoști?”

'''Propoziția negativă''' se obține prin negarea predicatului cu particula negativă ''ne'' antepusă. Aceasta formează un singur cuvânt cu verbele ''imati'' „a avea”, ''biti'' „a fi” și ''hteti'' „a vrea” la indicativ prezent (vezi mai sus secțiunea [[Limba sârbă#Forma negativă|Forma negativă]]). La formele verbale compuse, verbul auxiliar neaccentuat urmează imediat după ''ne''. Exemple: ''Lift '''ne''' radi'' „Liftul nu funcționează”, '''''Ne''' biste dugo čekali'' „Nu ați aștepta mult”.

'''Propoziția interogativ-negativă''' se construiește de preferință cu particula ''li'': ''Ne biste '''li''' hteli malo torte?'' „Nu ați dori un pic de tort?”, ''Nismo '''li''' se već negde videli?'' „Oare nu ne-am mai văzut noi undeva?”

La interogativ-negativ se mai folosește și particula ''zar'', care exprimă faptul că un răspuns negativ la întrebare i s-ar părea neverosimil vorbitorului. Exemple: ''Zar deca ne spavaju?'' „Chiar / Vrei să spui că nu dorm copiii?”, ''Zar juče nije padao sneg?'' „Ce! N-a nins ieri?”

'''Propoziția exclamativă''' se poate realiza nu numai prin [[intonație]], ci și cu ajutorul unor particule specifice (vezi exemple în secțiunea [[Limba sârbă#Particula|Particula]]).

===== Părți de propoziție =====

'''Subiectul''' gramatical exprimat prin substantiv sau pronume este la nominativ. Există și subiect numit „logic”, care este la alt caz:
* genitiv, predicatul fiind verbul ''biti'' „a fi” sau ''imati'' „a avea” cu sens existențial: ''Biće '''velikih iznenađenja''''' „Vor fi surprize mari”, ''Ima '''hrane''' za sve'' „Este mâncare pentru toți”;
* dativ, predicatul fiind un verb folosit impersonal, care exprimă o senzație subiectivă: '''''Vojnicima''' je hladno'' „Soldaților le este frig”, '''''Detetu''' se spava'' „Copilului îi este somn” (lit. „Copilului se doarme”);
* acuzativ, exprimat prin pronume, predicatul fiind verbul ''biti'' sau altul, care exprimă un simțământ subiectiv, de obicei negativ: ''Sve '''nas''' je strah'' „Tuturor ne este frică”, ''Sram neka '''ih''' bude!'' „Să le fie rușine!”

'''Predicatul''' se acordă de regulă cu subiectul în persoană, număr și gen. În această ultimă categorie se acordă nu numai participiul pasiv (folosit la diateza pasivă), ci și cel activ folosit la timpurile compuse cu acesta: ''Ptice su '''letele''''' „Păsările zburau”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la nominativ singular neutru, și predicatul nominal cu verbul copulativ ''biti'': '''''Ovo''' je moja ćerka'' „Aceasta e fiica mea”.

'''Numele predicativ''' al predicatului nominal cu verbul copulativ ''biti'' este de regulă la nominativ (''Moj brat je '''inženjer''''' „Fratele meu e inginer”), iar uneori la genitiv cu sau fără prepoziție: ''Narukvica je '''od srebra''''' „Brățara e din argint”, ''Deda je uvek bio '''dobre volje''''' „Bunicul era totdeauna binevoitor”. Când se exprimă prin adjectiv, acesta trebuie să fie nedefinit, adică de formă scurtă, dacă are asemenea formă: ''Vaš predlog je '''zanimljiv''''' „Propunerea dv. e interesantă”.

Cu alte verbe numite copulative decât ''biti'' se folosește o parte de vorbire numită '''''predikativna dopuna''''' sau '''''predikativ''''' care este cel mai adesea la nominativ (''Zovem se '''Marija''''' „Mă numesc Marija”), dar poate fi și la alte cazuri:
* acuzativ cu sau fără prepoziție: ''Smatraju me '''za grešnicu''''' „(Ei) mă consideră o păcătoasă”, ''Poslednja odluka predstavlja '''izmenu''' propisa'' „Ultima hotărâre reprezintă schimbarea regulamentului”;
* instrumental: ''Odgovor mi se čini '''ispravnom''''' „Răspunsul mi se pare corect”.

'''Complementul direct''' este de regulă la acuzativ fără prepoziție, dar este la genitiv în următoarele cazuri:
* când se subînțelege o cantitate nedeterminată a ceea ce numește complementul (genitiv numit „partitiv”): ''Kupiću '''hleba''' i '''vina''''' „Voi cumpăra pâine și vin”, ''Imate li '''vremena'''?'' „Aveți timp?”;
* cu verbul regent la negativ: ''Ne vidim '''načina''' da se to uradi'' „Nu văd niciun mod să se facă aceasta”.

'''Complementul indirect''' poate fi la orice caz, în afară de nominativ și vocativ:
* genitiv:
:* fără prepoziție: ''Više '''ga''' se ne plašim'' „Nu mă mai tem de el”;
:* cu prepoziție: ''Sve zavisi '''od rezultata''''' „Totul depinde de rezultat”;
* dativ: ''Verujte '''stručnjaku''''' „Aveți încredere în specialist”;
* acuzativ cu prepoziție: ''Nisam mislio '''na vas''''' „Nu m-am gândit la voi”;
* instrumental:
:* fără prepoziție: ''Vladao je '''ogromnim carstvom''''' „Stăpânea o împărăție uriașă”;
:* cu prepoziție: ''Nemojte žaliti '''za prošlošću''''' „Să nu vă pară rău după trecut”;
* locativ: '''''O čemu''' govoriš?'' „Despre ce vorbești?”

În privința '''complementului circumstanțial de loc''' exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea – cu verbe care nu exprimă deplasarea spre un loc (vezi mai sus [[Limba sârbă#Prepoziția|Prepoziția]]).

'''[[Complement de agent|Complementul de agent]]''' este doar uneori folosit în limba sârbă, dacă agentul este un inanimat. Cazul său este instrumentalul: ''Grad je pogođen '''zemljotresom''''' „Orașul a fost lovit de cutremur”.

Adjectivele care pot avea complement își au [[Regim (gramatică)|regimul]] lor, adică cer un anumit caz. De exemplu, ''željan'' „doritor” cere genitivul fără prepoziție (''željan '''promena''''' „doritor de schimbări”), ''umoran'' „obosit” – genitivul cu prepoziția ''od'' (''umoran '''od napora''''' „obosit de efort”), ''siguran'' „sigur” – acuzativul cu prepoziția ''u'' (''siguran '''u sebe''''' „sigur de sine”), adjectivele la comparativ – genitivul cu prepoziția ''od'': ''skuplji '''od zlata''''' „mai scump decât aurul” etc.

'''Atributul substantival sau pronominal''' al substantivelor care denumesc acțiuni prezintă următoarele caracteristici:
* Dacă substantivul provine de la un verb intranzitiv, atributul său este la același caz ca și complementul exprimat prin substantiv sau pronume al verbului respectiv: ''izviniti se čitaocima'' „a se scuza față de cititori” – ''izvinjenje čitaocima'' „scuză față de cititori”, ''pasti s krova'' „a cădea de pe acoperiș” – ''pad s krova'' „cădere de pe acoperiș”.
* Dacă substantivul provine de la un [[Tranzitivitate (gramatică)|(tranzitiv]] (care are complementul direct la acuzativ fără prepoziție), atributul este în general la genitiv fără prepoziție (''uvoziti '''hranu''''' „a importa alimente” – ''uvoz hrane'' „import de alimente”), iar uneori la un caz cu prepoziție: ''želeti promene'' „a dori schimbări” – ''želja '''za promenama''''' „dorința de schimbări”.

'''Elementul predicativ suplimentar''' exprimat prin adjectiv poate fi numai la forma scurtă, dacă are asemenea formă: ''Otac se '''iscrplen''' srušio na ležaj'' „Tata s-a prăbușit epuizat pe pat” (adjectiv cu formă scurtă), ''Naši su '''prvi''' stigli na cilj, a vaši '''poslednji''''' „Ai noștri au ajuns primii la linia de sosire, ai voștri ultimii” (adjective cu formă lungă, deoarece nu au formă scurtă).

Partea de propoziție numită '''''apozitiv''''' este considerată de Ivan Klajn de tranziție între elementul predicativ suplimentar și partea de propoziție numită ''apozicija''. ''Apozitiv''-ul este separat de restul propoziției prin pauze și prin intonație (în scris prin [[Virgulă|virgule]]). Exemple: '''''Vlažna''' od kiše, zemlja se ugibala pod nogama'' „Ud de ploaie, pământul se afunda sub picioare”, ''Moj kolega, '''iznenađen''', nije stigao da reaguje'' „Colegul meu, surprins, n-a ajuns să reacționeze”.

'''''Apozicija''''' „apoziția” Klajn o înțelege exprimată numai prin substantiv neseparat prin pauze și prin intonație. Se acordă în general în gen, număr și caz cu substantivul pe lângă care stă (''doktor Simić'' „doctor Simić” – ''s doktorom Simićem'' „cu doctorul Simić”), dar în unele cazuri rămâne invariabilă:
* numele de familie ale persoanelor de sex feminin, spre deosebire de alte limbi slave, precum [[limba rusă|rusa]]: ''doktorka Simić'' „doctorița Simić” – ''s doktorkom Simić'' „cu doctorița Simić”;
* unele denumiri, acestea scriindu-se cu [[ghilimele]]: ''u hotelu „Union”'' „la hotelul Union”;
* denumirile geografice mai puțin cunoscute: ''na reci Orinoko'' „pe fluviul Orinoco” (vs. ''na reci Dunavu'' „pe fluviul Dunărea”, cu apoziția acordată).

===== Topica în propoziție =====

Topica depinde de rolul [[Semantică|semantic]], de [[temă și remă|temă]]  sau de [[temă și remă|remă]], care i se dă uneia sau alteia din părțile propoziției și/sau de intenția vorbitorului de a scoate sau nu în evidență o parte sau alta.

Deși în limba sârbă topica este destul de liberă, ea rămâne o limbă SVO, adică topica este subiect + predicat + complement direct sau indirect, în următoarele condiții:
# Și subiectul și complementul sunt cunoscute de interlocutori, deci nu se pune problema rolurilor de temă și de remă.
# Propoziția este enunțiativă pozitivă.
# Subiectul este exprimat printr-un cuvânt aparte.
# Predicatul constă dintr-un singur cuvânt și este exprimat prin verb.
# În propoziție există un singur complement direct sau indirect, exprimat prin substantiv sau pronume.
# Propoziția este neutră, adică nu este scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție.
# Din punct de vedere prozodic, toate trei părțile de propoziție sunt accentuate.

Exemplu: ''Dečaci vole košarku'' „Băieților le place baschetul” (lit. „Băieții iubesc baschetul”).

Aceeași este topica dacă, rămânând îndeplinite condițiile 2-7, de exemplu propoziția de mai sus răspunde la întrebarea ''Šta rade dečaci?'' „Ce fac băieții?”, adică în răspuns, subiectul este tema, iar predicatul + complementul rema. De regulă tema precede rema.

În alte situații, topica poate fi diferită.

'''Locul predicatului scos în evidență'''

Pentru a-l scoate în evidență în propoziția de mai sus, predicatul poate fi pus la sfârșit: ''Košarku dečaci '''vole''''' lit. „Baschetul băieții îl iubesc” (bunăoară față de un sport pe care îl fac fără să le placă). Cu același scop, dar cu alt înțeles, predicatul poate fi pe locul întâi: '''''Vole''' dečaci košarku'' lit. „Iubesc băieții baschetul” (pentru a-i replica cuiva care susține contrariul).

'''Locul subiectului'''

Pentru a scoate în evidență subiectul opunându-l altui subiect eventual, acesta se plasează la sfârșitul propoziției: ''Košarku vole '''dečaci''''' lit. „Baschetul îl iubesc băieții” (bunăoară față de fete, cărora nu le place).

Subiectul ajunge după predicat dacă este remă, chiar nefiind scos în evidență: ''Zvala te je '''neka žena''''' „Te-a chemat o femeie” (răspuns la o posibilă întrebare „Cine m-a chemat?”). Este de asemenea după predicat în propozițiile incidente de după un citat: ''– Jeste li žedni? – upita '''domaćica''''' „– Vă este sete? – întreabă gazda”.

'''Locul complementelor'''

Complementul direct apare înaintea predicatului dacă este temă: '''''Papire''' će pokupiti čistačica'' „Hârtiile le va aduna femeia de serviciu” (răspuns la o posibilă întrebare „Ce va fi cu hârtiile?”).

Dacă predicatul are și complement direct, și complement indirect, de obicei cel care are grupul mai scurt îl precede pe celălalt: ''Šaljem '''rukopis''' uredniku književne revije „Stvarnost”'' „Trimit manuscrisul redactorului revistei literare ''Stvarnost''”, ''Šaljem '''uredniku''' rukopis mog neobjavljenog romana'' „Trimit redactorului manuscrisul romanului meu nepublicat”.

Complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal fără prepoziție poate sta după sau înaintea predicatului, fie că este scos în evidență (formă accentuată) sau nu (formă neaccentuată). Exemple:
:''Ne vidim '''ga''''' „Nu-l văd”;
:''Ne vidim '''njega''''' „Nu-l văd pe el”;
:''Ja '''ga''' ne vidim'' „Eu nu-l văd”;
:''Ja '''njega''' ne vidim'' „Eu pe el nu-l văd”.

Acest tip de complemente poate sta pe primul loc în propoziție, în formă accentuată, astfel fiind scos în evidență: '''''Meni''' su ništa rekli'' „Mie nu mi-au spus nimic”.

Complementul exprimat prin adverb stă de regulă înaintea verbului sau a adjectivului căruia i se subordonează: ''On '''mnogo''' zarađuje'' „El câștigă mult”, ''Emisija je '''vrlo''' zanimljiva'' „Emisiunea e foarte interesantă”. În propoziție negativă, se plasează mai frecvent după verb (''On ne zarađuje '''mnogo''''' „El nu câștigă mult”), dar poate sta și înaintea sa: ''On '''mnogo''' ne zarađuje''. În propoziție interogativă cu particula ''li'', stă obligatoriu după verb (''Zarađuje li on '''mnogo'''?'' „Câștigă el mult?”), dar în cea cu ''da li'' rămâne înaintea verbului: ''Da li on '''mnogo''' zarađuje?''

Complementul circumstanțial exprimat prin substantiv sau grup nominal stă după verb dacă nu este scos în evidență (''Viđamo se '''svakog dana''''' „Ne vedem în fiecare zi”), și înaintea verbului în cazul contrar: '''''Svakog dana''' se viđamo'' „În fiecare zi ne vedem”.

'''Locul adjectivelor pronominale'''

Adjectivele pronominale stau de regulă înaintea substantivului din grupul nominal. Numai adjectivul posesiv stă după substantiv, dacă acesta este la vocativ: ''Slušaj, prijatelju '''moj'''!'' „Ascultă, prietene (al meu)!” Dacă substantivul este determinat de mai multe adjective pronominale, cel mai aproape de substantiv stă adjectivul posesiv, înaintea acestuia – adjectivul demonstrativ, interogativ sau nehotărât, iar înaintea acestora – adjectivul ''sav'' „tot” sau ''ceo'' „întreg, tot”. Exemple: ''ovo tvoje delo'' „treaba asta a ta”, ''O kakvoj mojoj grešci govoriš?'' „Despre care greșeală a mea vorbești?”, ''ceo taj njihov program'' „tot programul ăsta al lor”.

'''Locul atributelor'''

[[Atribut#Atributul adjectival|Atributul adjectival]] stă în general înaintea substantivului determinat ('''''žuti''' cvet'' „floare galbenă”), dar poate sta după acesta dacă are complement: ''od starosti '''žuta''' knjiga'' sau ''knjiga '''žuta''' od starosti'' „carte galbenă de bătrânețe”<ref>Browne și Alt 2004, p.&nbsp;63.</ref>. Stă obligatoriu după numele personalităților istorice: ''Katarina '''Velika''''' „Ecaterina cea Mare”. Un substantiv poate avea mai multe atribute adjectivale, toate plasate înaintea sa. În acest grup, adjectivul nedefinit îl precede pe cel definit, adjectivul calificativ propriu-zis pe cel relațional, iar adjectivul cu un înțeles mai restrâns pe cel cu un înțeles mai larg: ''moderan italijanski školski brod'' „navă-școală italiană modernă”, ''poznata beogradska operska pevačica'' „o cunoscută cântăreață de operă din Belgrad”.

Atributul adjectival exprimat prin numeral ordinal stă de obicei înaintea substantivului, ca orice atribut adjectival (''peti razred'' „clasa a cincea”), dar cu numele de [[monarh]]i se plasează după acesta: ''Petar '''Prvi''''' „Petru I”. Dacă substantivul mai are un atribut adjectival, numeralul stă înaintea acestuia: '''''treći''' svetski rat'' „al treilea război mondial”.

Atributul adjectival al numelui predicativ stă după verbul copulativ dacă nu este scos în evidență: ''Kinezi su '''čudni''' ljudi'' „Chinezii sunt oameni ciudați”. Pentru a fi scos în evidență, se plasează la începutul propoziției: '''''Čudni''' su ljudi ti Kinezi'' „Ciudați oameni mai sunt și chinezii ăștia.

Atributul substantival stă după substantivul determinat: ''čovek '''proverenog ukusa''''' „un om cu bun gust dovedit”.

'''Locul cliticelor'''

'''Encliticele''' (pronumele, verbele auxiliare neaccentuate și particula interogativă ''li'') nu pot sta la începutul propoziției.

Verbele auxiliare și pronumele personale complemente neaccentuate pot avea mai multe poziții.

Exemple cu un pronume:
* după grupul subiectului: ''Ova neostvarena čežnja '''mu''' pruža inspiraciju za nove pokušaje'' „Această aspirație nerealizată îi dă inspirație pentru noi încercări”;
* după primul cuvânt al grupului subiectului: ''Ova '''mu''' neostvarena čežnja pruža inspiraciju za nove pokušaje'';
* după predicat: ''Ova neostvarena čežnja pruža '''mu''' inspiraciju za nove pokušaje''.

Exemple cu un verb auxiliar:
* după primul complement circumstanțial: ''Zbog nepažnje '''je''' u vašim vozilima često dolazilo do požara'' „Din cauza neatenției, în vehiculele voastre s-a ajuns deseori la incendiu”;
* după primul cuvânt din grupul celui de-al doilea complement circumstanțial: ''Zbog nepažnje, u vašim '''je''' vozilima često dolazilo do požara'';
* după grupul celui de-al doilea complement circumstanțial: ''Zbog nepažnje, u vašim vozilima '''je''' često dolazilo do požara'';
* după al treilea complement circumstanțial: ''Zbog nepažnje, u vašim vozilima često '''je''' dolazilo do požara''.

În afară de imposibilitatea de a sta la începutul propoziției, locul encliticului mai are și alte limitări:
* Nu poate fi mai departe în propoziție decât imediat după predicat.
* Nu poate urma după o pauză.
* Dacă în propoziție există un pronume relativ sau un cuvânt interogativ, encliticul urmează imediat după acesta. Exemple:
::''Srušili su spomenik koji '''je''' puna dva veka bio simbol ovog grada'' „Au doborât un monument care fusese timp de două secole simbolul acestui oraș”;
::''Ko '''će''' pod ovim uslovima želeti da putuje?'' „Cine va dori să călătorească în aceste condiții?”;
::''Hoću da znam zašto '''me''' niko nije obavestio šta se događa'' „Vreau să știu de ce nu m-a informat nimeni despre ce se întâmplă”.
* Encliticele stau după conjuncțiile care introduc propoziții, în afară de ''i'' „și”, ''a'' „iar” și ''ni'' „nici”: ''Raspisali smo konkurs, ali '''se''' niko nije javio'' „Am anunțat concurs, dar nu s-a prezentat nimeni”.

Într-o propoziție pot fi și două, trei, sau patru enclitice care stau unul după altul. Când sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particula ''li'', un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: ''Ne znam da '''li sam joj se''' dopao'' „Nu știu dacă i-am plăcut”.

Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli:
# Particula ''li'' precede celelalte enclitice: ''Gde '''li''' su moje naočare?'' „Unde-mi sunt ochelarii?”
# Encliticele verbe auxiliare, în afară de ''je'', stau înaintea celor pronominale: ''Da li '''sam''' ih ja upoznao?'' „Am făcut eu oare cunoștință cu ei?”
# Auxiliarul ''je'' și pronumele reflexiv ''se'' care îl înlocuiește stau după encliticele pronume: ''Videla me '''je''''' „(Ea) m-a văzut”, ''Predstava im '''se''' dopala'' „Spectacolul le-a plăcut”.
# Ordinea encliticelor pronume între ele este:
::– cel în dativ + cel în genitiv: ''Ima kolača, daću '''ti ih''' malo'' „Este prăjitură; îți dau un pic”;
::– cel în dativ + cel în acuzativ: ''To su Markove knjige, on '''ti ih''' poklanja'' „Astea sunt cărțile lui Marko; ți le face cadou”;
::– cel în genitiv + cel în acuzativ: ''Ne želim to imanje, davno sam '''ga se''' odrekao'' „Nu doresc averea asta; am renunțat demult la ea”.

'''Procliticele''' pot fi pe primul loc în propoziție:
* prepoziție: '''''Na''' stolu ima knjiga'' „Pe masă este o carte”<ref>Browne, 2004, p.&nbsp;61.</ref>;
* conjuncție: '''''Da''' Slavko uzima kruške'' „Slavko să ia pere”<ref>Browne, 2004, p.&nbsp;67.</ref>;
* particulă: '''''Da''' nisi bolesna?'' „Oare nu ești bolnavă?”<ref>Moldovan și Radan 1996, 130. o.</ref>.

==== Propoziții subordonate ====

'''[[Propoziție completivă directă|Propoziția completivă directă]]''' care constituie o întrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: ''Da li ima deterdženta?'' „Este detergent?” – ''Pitaću prodavca '''da li''' ima deterdženta'' „O să-l întreb pe vânzător dacă este detergent”.

Înaintea '''[[Propoziție completivă indirectă|propoziției completive indirecte]]''' al cărei verb regent cere complement cu prepoziție, se folosește pronumele demonstrativ ''to'': ''Nije bilo reči '''o tome''' da se fakultet seli u Beograd'' „Nu a fost vorba ca (lit. „despre aceea ca”) facultatea să se mute la Belgrad”, ''Pomirila se '''s tim''' da neće naći muža'' „S-a împăcat cu gândul (lit. „…cu aceea…”) că nu-și va găsi soț”.

Pronumele relativ care introduce '''[[Propoziție atributivă|propoziția atributivă]]''' se acordă în gen și număr cu antecedentul său din propoziția sa regentă, dar nu și în caz, care depinde de funcția pe care o are în atributivă. Exemple:
:''Evo čoveka '''koji''' će nam pomoći'' „Iată-l pe omul care ne va ajuta”;
:''Evo čoveka '''o kome''' smo govorili'' „Iată-l pe omul despre care am vorbit”.

În legătură cu '''[[Propoziție circumstanțială de mod|propoziția circumstanțială de mod]]''' este de menționat că:
* Propozițiile introduse prin locuțiunile conjuncționale ''kao što'' „așa cum” și ''kao da'' „ca și cum” diferă prin caracterul acțiunii exprimate de predicatul lor, dar nu și prin forma verbală a acestuia:
::''Vrata treba montirati kao što '''je označeno''' na crtežu'' „Ușa trebuie montată așa cum este indicat pe desen” – acțiune reală, predicatul la indicativ vs.
::''Opominje me da pada kiša, kao da ja to ne '''znam''''' „Mă avertizează că plouă, ca și cum eu n-aș ști” – acțiune nereală, dar predicatul tot la indicativ.
* Relația proporțională dintre acțiunile din propoziția regentă și cea subordonată se poate exprima prin:
::– cuvinte corespunzătoare corelate între ele în cele două propoziții și introducerea subordonatei prin conjuncția ''što'': ''Što ih više opominješ, deca te sve manje slušaju'' „Cu cât îi mustri mai mult, cu atât copiii te ascultă mai puțin”;
::– ''što'' corelat cu ''to'' din propoziția regentă: ''Što je metal topliji, to je mekši'' „Cu cât e metalul mai cald, cu atât e mai moale”;
::– ''ukoliko'' corelat cu ''utoliko'': ''Ukoliko je metal topliji, utoliko je mekši''.

'''[[Propoziție circumstanțială de scop|Propoziția circumstanțială de scop]]''' se construiește în următoarele feluri:
* cu conjuncția ''da'' și predicatul la indicativ prezent: ''Odvezi kola mehaničaru '''da''' ih '''pogleda''''' „Du mașina la mecanic, să se uite la ea”;
* cu conjuncția ''da'' și predicatul la condițional: '''''Da bi''' situacija '''bila''' jasnija, poslužićemo se crtežom'' „Ca situația să fie mai clară, ne vom servi de un desen”;
* cu conjuncția ''kako'' și predicatul la condițional: ''Ostao sam u hotelu '''kako bih dovršio''' pismo'' „Am rămas la hotel ca să termin scrisoarea”;
* predicatul la condițional forma negativă, dar fără sens negativ, și particula ''li'': ''On zapali šibicu '''ne bi li''' malo '''ogrejao''' promrzle prste'' „Aprinde un chibrit cu speranța să-și încălzească puțin degetele înghețate”.

Privitor la '''[[Propoziție circumstanțială concesivă|propoziția circumstanțială concesivă]]''' este de menționat construcția cu conjuncția ''makar'', în care predicatul este la participiul activ: ''Neću popustiti makar '''poginuo''''' „De-ar fi să mor, și tot n-am să cedez”, ''Makar (i) ništa ne '''našli''', dobro je da ispitamo teren'' „Chiar dacă nu găsim nimic, e bine să cercetăm terenul”.

'''[[Propoziție circumstanțială condițională|Propoziția circumstanțială condițională]]''' care exprimă o posibilitate prezentă sau viitoare, cu conjuncția ''ako'' „dacă”, are o structură asemănătoare cu cea din română: '''''Ako''' lampica svetli, mašina je ispravna'' „Dacă luminează indicatorul, mașina e în regulă”. Cu aceeași structură, conjuncția poate fi ''ukoliko'' „dacă, în măsura în care”: '''''Ukoliko''' se lampica ugasi, zovite me'' „Dacă se stinge indicatorul, chemați-mă”. Altă structură pentru a exprima același tip de condiție este cu particula ''li'': ''Ugasi '''li''' se lampica, zovite me''.

Pentru exprimarea unei condiții din prezent sau din viitor de care depinde realizarea unei acțiuni, există construcția analogă cu cea din română cu predicatul din subordonată și cel din regentă la condițional. Conjuncția poate fi ''kad(a)'', ''ako'' sau ''ukoliko'': ''Kad / Ako / Ukoliko bi bilo kiše do kraja meseca, usevi bi se mogli spasti'' „Dacă ar ploua până la sfârșitul lunii, semănăturile ar putea fi salvate”. Dacă condiția este irealizabilă, se folosește conjuncția ''kad(a)'' și predicatul la condițional sau conjuncția ''da'' și predicatul la indicativ prezent: ''Kad bih bio / Da sam deset godina mlađi, predložio bih joj brak'' „Dacă aș fi mai tânăr cu zece ani, aș cere-o în căsătorie”.

Condiția nerealizată în trecut se exprimă cu conjuncția ''da'' și predicatul la perfect: '''''Da sam odgovorio''' i na deseto pitanje, zaradio bih milion dinara'' „Dacă aș fi răspuns și la a zecea întrebare, aș fi câștigat un milion de dinari”.

În limba sârbă lipsește concordanța timpului predicatului propoziției regente cu cel al predicatului subordonatei, cum există de exemplu în limba franceză. Astfel:
* Dacă predicatul regentei este la trecut, o acțiune simultană cu a acestuia se exprimă în subordonată cu prezentul: ''Rekla mi je da '''ima''' mnogo novca'' „Mi-a spus că are mulți bani”.
* Dacă predicatul regentei este la trecut, o acțiune anterioară acesteia se exprimă în subordonată mai rar cu mai mult ca perfectul decât cu perfectul compus: ''Otišla sam po kofer koji '''sam ostavila''' u garderobi'' (cu mai mult ca perfectul ''… koji sam bila ostavila…'') „M-am dus după valiză, pe care o lăsasem la garderobă”; ''Rekla mi je da '''je imala''' mnogo novca'' „Mi-a spus că avusese mulți bani”.
* Dacă predicatul regentei este la trecut, o acțiune posterioară acesteia se exprimă cu viitorul I: ''Rekao sam da '''ćete se posvađati''' i tako je i bilo'' „Am spus că vă veți certa și așa a și fost”.

==== Exprimarea acțiunii subordonate cu propoziție vs. cu verb la infinitiv ====

Acțiunea subordonată lui ''trebati'' „a trebui” ca verb impersonal se exprimă la infinitiv dacă cel la care se referă obligația nu este precizat: ''Treba '''sačekati''''' „Trebuie să se aștepte / așteptat”. Dacă subiectul este precizat, acesta este al unei [[Propoziție subiectivă|propoziții subiective]] introdusă prin conjuncția ''da'' și cu predicatul la indicativ prezent: ''Treba '''da sačekamo''''' „Trebuie să așteptăm”.

Când există o acțiune subordonată alteia, ambele având același subiect, limba sârbă preferă exprimarea celei subordonate prin propoziție completivă directă introdusă prin ''da'' și cu predicatul la indicativ, față de [[limba croată]] și alte limbi slave care preferă în locul acesteia complementul direct exprimat prin verb la infinitiv: ''Marija želi da piše'' „Marija dorește să scrie”<ref>Browne și Alt 2004, p.&nbsp;74.</ref>.

== Lexic ==

Conform lui Browne și Alt 2004, până la apariția acestei lucrări nu au existat statistici concludente privitoare la compoziția lexicului limbii sârbe<ref>Browne și Alt 2004, p.&nbsp;93.</ref>. De amintit doar că dintr-un studiu efectuat în [[1983]] asupra unor scrieri de copii școlari, reiese că printre cele 100 de cuvinte cele mai frecvente din acestea, 97 sunt de origine [[Limba protoslavă|protoslavă]], două cuvinte de origine incertă din limbajul copiilor și unul împrumutat<ref>Lukić 1983, ''apud'' Browne și Alt 2004, p.&nbsp;93.</ref>.

=== Cuvinte moștenite ===

În limba sârbă se găsesc cuvinte protoslave din variate domenii: ''mati'' „mamă”, ''kći'' „fiică”, ''sin'' „fiu”, ''noga'' „picior”, ''nos'' „nas”, ''nokat'' „unghie”, ''vuk'' „lup”, ''zec'' „iepure”, ''miš'' „șoarece”, ''jež'' „arici”, ''zima'' „iarnă”, ''sneg'' „zăpadă” etc.<ref>Kacziba 2006, p.&nbsp;2.</ref>.

Unele cuvinte moștenite s-au păstrat numai în sârbă și croată: ''jer'' „căci”, ''proleće'' „primăvară”, ''raditi'' „a face, a munci”, ''kiša'' „ploaie”, ''baciti'' „a arunca”, ''tražiti'' „a căuta”. Altele există și în alte limbi slave, dar în sârbă și croată și-au schimbat sensul. Astfel sunt ''voleti'' „a iubi” (< „a prefera”), ''jak'' „puternic” (< „ce fel de?”), ''posao'' „treabă” (< „persoană trimisă”), ''čuvati'' „a păstra” (< „a percepe”), ''vrlo'' „foarte” (< „în mod virtuos”)<ref>Brozović și Ivić 1988, pp.&nbsp;43–44, ''apud'' Browne și Alt 2004, p.&nbsp;93.</ref>.

=== Formare de cuvinte ===

În limba sârbă, procedeul cel mai frecvent de [[Formare de cuvinte|formare a cuvintelor]] este derivarea sufixală, mai puțin frecvente sunt derivarea prefixală și compunerea, iar cea mai puțin frecventă este [[Conversiune (lingvistică)|conversiunea]]<ref>Secțiune după Klajn 2005, pp.&nbsp;177–220, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>.

==== Derivare ====

Ca în română, de la un cuvânt bază, prin adăugarea unui sufix sau/și prefix, ori prin suprimarea unui sufix, se formează cuvinte din aceeași [[familie lexicală]] ca și cuvântul bază.

===== Derivare sufixală =====

Prin adăugarea sau schimbarea unui sufix, se formează (sufixele sunt marcate cu caractere aldine):

* substantive:
:* de la verbe:
::– nume de acțiune: ''čitati'' „a citi” > ''čita'''nje''''' „citire, citit”, ''odlaziti'' „a pleca” > ''odlaz'''ak''''' „plecare”, ''mrzeti'' „a urî” > ''mrž'''nja''''' „ură”, ''događati se'' „a se întâmpla” > ''događ'''aj''''' „întâmplare, eveniment”, ''ženiti se'' „a se însura” > ''ženi'''dba''''' „însurătoare”;
::– nume de agent: ''pisati'' „a scrie” > ''pis'''ac''''' „scriitor”, ''pevati'' „a cânta” > ''pev'''ač''''' „cântăreț”, ''kuvati'' „a găti” > ''kuv'''ar''''' „bucătar”;
:* de la adjective: ''star'' „bătrân, vechi” > ''star'''ost''''' „bătrânețe, vechime”, ''hladan'' „rece” > ''hladn'''oća''''' „răceală”, ''dobar'' „bun” > ''dobr'''ota''''' „bunătate”, ''brz'' „rapid” > ''brz'''ina''''' „rapiditate, viteză”;
:* de la alte substantive:
::– substantive abstracte: ''prijatelj'' „prieten” > ''prijatelj'''stvo''''' „prietenie”;
::– nume de agent: ''zid'' „zid” > ''zid'''ar''''' „zidar”, ''put'' „drum” > ''put'''nik''''' „drumeț, călător”;
::– nume de locuitori: ''Beograd'' „Belgrad” > ''Beograđ'''anin''''' „belgrădean”, ''Danija'' „Danemarca” > ''Dan'''ac''''' „danez”;
::– substantive feminine: ''lav'' „leu” > ''lav'''ica''''' „leoaică”, ''bog'' „zeu” > ''bog'''inja''''' „zeiță”, ''Srbin'' „sârb” > ''Srp'''kinja''''' „sârboaică” (înlocuire de sufix);
::– diminutive: ''brod'' „vapor” > ''brod'''ić''''' „vaporaș”, ''šuma'' „pădure” > ''šum'''ica''''' „pădurice”;
::– augmentative: ''komad'' „bucată” > ''komad'''ina''''' „bucată mare”, ''mačka'' „pisică” > ''mačk'''etina''''' „pisică mare”, ''glava'' „cap” > ''glav'''urda''''' „căpățână”;
* adjective:
:* de la substantive: ''zemlja'' „pământ” > ''zemlj'''an''''' (forma nedefinită), ''zemlj'''ani''''' (forma definită) „de pământ”; ''drvo'' „lemn” > ''drv'''en(i)''''' „de lemn”, ''more'' „mare” > ''mor'''ski''''' „marin, maritim”, ''junak'' „erou” > ''juna'''čki''''' „eroic”, ''pas'' „câine” > ''pas'''ji''''' „de câine”, ''dete'' „copil” > ''detet'''ov''''' „al/a/ai/ale copilului”;
:* de la verbe: ''govoriti'' „a vorbi” > ''govor'''ljiv''''' „vorbăreț”, ''pisati'' „a scrie” > ''pis'''aći''' (sto)'' „(masă de) birou” (literal „masă pentru scris”), ''odgovarati'' „a corespunde” > ''odgovaraju'''ći''''' „corespunzător”;
:* de la adverbe: ''danas'' „astăzi” > ''današ'''nji''''' „de astăzi”;
* verbe:
:* de la substantive: ''cvet'' „floare” > ''cvet'''ati''''' „a înflori”, ''boja'' „culoare” > ''boj'''iti''''' „a colora”, ''rat'' „război” > ''rat'''ovati''' se'' „a se război”;
:* de la alte verbe sârbești: ''gurati'' „a împinge” > ''gur'''kati''''' „a împinge puțin”, ''kašljati'' „a tuși” > ''kašlj'''ucati''''' „a tuși slab din când în când” ''piti'' „a bea” > ''pij'''uckati''''' „a bea puțin, din când în când”, ''pisati'' „a scrie” > ''pis'''karati''''' „a compune scrieri fără valoare”;
:* de la verbe străine: ''fotograf'''isati''''' „a fotografia”, ''program'''irati''''' „a programa”.

Exemplu de familie lexicală formată prin sufixare de la substantivul ''noć'' „noapte”, inclusiv un cuvânt format de la un cuvânt deja sufixat<ref>Moldovan și Radan 1996, p.&nbsp;135.</ref>:
* ''noć'''ište''''' „loc de înnoptat”
* ''noć'''enje''''' „înnoptare (într-un loc)”
* ''noć'''n'''i, -'''n'''a, -'''n'''o'' „de noapte, nocturn”
* ''noć'''iti''''' „a înnopta”
* ''noć'''u''''' „noaptea, în timpul nopții” (adverb)
* ''noć'''as''''' „astă-noapte”:
:* > ''noćaš'''nji''''' „de astă noapte”

===== Derivare regresivă =====

Este caracteristică pentru limba sârbă formarea de substantive de la verbe prin derivare regresivă, adică suprimarea sufixului de infinitiv. Exemple: ''odmoriti se'' „a se odihni” > ''odmor'' „odihnă”, ''plakati'' „a plânge” > ''plač'' „plâns, plânset”, ''prepisati'' „a transcrie, a copia” > ''prepis'' „copie”, ''rasti'' „a crește” > ''rast'' „creștere”.

===== Derivare prefixală =====

În cazul verbului, prefixarea poate fi un procedeu:
* numai gramatical, atunci când schimbă doar aspectul unui verb, fără să-i schimbe sensul lexical;
* parțial gramatical și parțial lexical (vezi mai sus [[Limba sârbă#Aspectele verbelor|Aspectele verbelor]]);
* numai lexical.

La alte părți de vorbire, prefixarea este numai lexicală, inclusiv în sensul că nu face din cuvânt altă parte de vorbire.

Majoritatea prefixelor sunt prepoziții la origine și pot avea variante fonetice determinate de sunetul cu care începe cuvântul prefixat. Prin adăugarea unui prefix, se pot obține:
* substantive: ''vlasnik'' „proprietar” > '''''su'''vlasnik'' „coproprietar”, ''naslov'' „titlu” > '''''pod'''naslov'' „subtitlu”, ''biskup'' „episcop” > '''''nad'''biskup'' „arhiepiscop”, ''znanje'' „știință” (faptul de a ști) > '''''ne'''znanje'' „neștiință”, ''straža'' „gardă” > '''''pred'''straža'' „avangardă”, ''napad'' „atac” > '''''protiv'''napad'' „contraatac”;
* adjective:
:* diminutive: ''gluv'' „surd” > '''''na'''gluv'' „puțin surd”, ''velik'' „mare” > '''''po'''velik'' „destul de mare”, ''glup'' „prost” > '''''pri'''glup'' „cam prost”, ''ćelav'' „chel” > '''''pro'''ćelav'' „parțial chel”;
:* augmentative: ''velik'' „mare” > '''''pre'''velik'' „prea mare”;
:* negative: ''zdrav'' „sănătos” > '''''ne'''zdrav'' „nesănătos”;
:* altele: ''poslednji'' „ultim” > '''''pret'''poslednji'' „penultim” (prefixul ''pred-'' cu desonorizarea lui [d] de către [p]);
* pronume: ''ko'' „cine” > '''''ne'''ko'' „cineva”, '''''ni'''ko'' „nimeni” (vezi mai multe exemple în secțiunea [[Limba sârbă#Pronume și adjective nehotărâte|Pronume și adjective nehotărâte]]);
* verbe: ''baciti'' „a arunca” > '''''iz'''baciti'' „a arunca afară”, ''vezati'' „a lega” > '''''od'''vezati'' „a dezlega”, ''kriti'' „a ascunde” > '''''po'''kriti'' „a acoperi”, ''živeti'' „a trăi” > '''''pre'''živeti'' „a supraviețui”, ''osetiti'' „a simți” > '''''pred'''osetiti'' „a presimți”, ''pasti'' „a cădea” > '''''u'''pasti'' „a cădea în (interiorul a ceva)”;
* adverbe: ''malo'' „puțin” > '''''po'''malo'' „puțintel”, ''retko'' „rar, rareori” > '''''ne'''retko'' „nu rar, nu rareori”, ''mnogo'' „mult” > '''''pre'''mnogo'' „prea mult”.

===== Derivare parasintetică =====

Prin derivare parasintetică se formează cuvinte adăugându-se unui cuvânt bază un sufix și un prefix în același timp.&nbsp;Exemple:
* substantiv de la substantiv: ''do-'' „până la” + ''koleno'' „genunchi” + ''-ica'' > ''dokolenica'' „ciorap până la genunchi”;
* adjectiv de la substantiv: ''bez-'' „fără” + ''kraj'' „sfârșit” + ''-an'' > ''beskrajan'' „nesfârșit”;
* verb de la substantiv: ''u-'' „în” + ''običaj'' „obicei” + ''-iti'' > ''uobičajiti se'' „a intra în uz, a deveni uzual”;
* verb de la adjectiv: ''o-'' + ''zdrav'' „sănătos” + ''-iti'' > ''ozdraviti'' „a (se) însănătoși”.

==== Compunere ====

În limba sârbă, compunerea este mai productivă decât în română.

Cel mai adesea, între elementele componente există o vocală de legătură, mai frecvent ''-o-'' (''riba'' „pește” + ''lov'' „vânătoare” > ''rib'''o'''lov'' „pescuit”), mai rar ''-e-'': ''oči'' „ochi” (plural) + ''vidan'' „vizibil” > ''oč'''e'''vidan'' „evident”. Alteori, elementele se îmbină nemijlocit, primul element terminându-se cu o vocală (''sto'' „sută” + ''noga'' „picior” > ''stonoga'' „miriapod”), mai rar cu o consoană: ''jedan'' „un” + ''put'' „drum” > ''jedanput'' „o dată”.

Elementele componente pot fi mai mult sau mai puțin sudate. Cuvintele compuse cu elementele mai puternic sudate au un singur accent și se scriu într-un singur cuvânt, de exemplu ''kućèvlasnik'' „proprietar de casă”. La cele cu elementele mai puțin sudate, acestea își păstrează fiecare accentul și se scriu cu [[cratimă]], de exemplu ''spȍmēn-plȍča'' „placă comemorativă”, ''kulturno-umetnički'' „cultural-artistic”.

Cuvintele pot fi compuse din:
* adjectiv + adjectiv: ''gluv'' „surd” + ''nem'' „mut” > ''gluvonem'' „surdo-mut”;
* adverb + adjectiv: ''tako'' „așa” + ''zvani'' „numit” > ''takozvani'' „așa-numit”;
* adverb + adverb: ''manje'' „mai puțin” + ''više'' „mai mult” > ''manje-više'' „mai mult sau mai puțin”;
* adverb + verb: ''zlo'' „rău” + ''upotrebiti'' „a folosi” > ''zloupotrebiti'' „a abuza de”;
* numeral + numeral: ''dva'' „doi” + ''deset'' „zece” > ''dvadeset'' „douăzeci”;
* numeral + substantiv: ''dva'' „doi” + ''broj'' „număr” > ''dvobroj'' „număr dublu” (de revistă);
* prepoziție + adverb: ''za'' „pentru” + ''malo'' „puțin” > ''zamalo'' „aproape, cât pe ce”;
* prepoziție + prepoziție: ''iz'' „din” + ''među'' „între” > ''između'' „dintre”;
* prepoziție + substantiv: ''u'' „în” + ''mesto'' „loc” > ''umesto'' „în locul” (prepoziție);
* substantiv + adjectiv: ''krv'' „sânge” + ''žedan'' „însetat” > ''krvožedan'' „însetat de sânge”;
* substantiv + substantiv: ''grad'' „oraș” + ''načelnik'' „șef” > ''gradonačelnik'' „primar” (al unui oraș);
* substantiv + verb: ''dan'' „zi” + ''gubiti'' „a pierde” > ''dangubiti'' „a pierde vremea, a lenevi”;
* verb + substantiv: ''paliti'' „a aprinde” + ''kuća'' „casă” > ''palikuća'' „incendiator”.

==== Compunere combinată cu sufixare ====

Prin acest procedeu se formează cuvinte compuse și derivate cu sufix în același timp, adică fără sufix, cuvintele lor bază nu formează un cuvânt compus. Cuvintele bază pot fi:
* un substantiv și o rădăcină verbală: ''krvopija'' (< ''krv'' „sânge” + ''piti'' „a bea” + ''-a'') „vampir”;
* un adjectiv și un substantiv: ''malograđanin'' (< ''mali'' „mic” + ''grad'' „oraș” + ''-anin'') „mic-burghez, provincial”;
* un pronume și un substantiv: ''ovozemaljski'' (< ''ova'' „aceasta” + ''zemlja'' „pământ” + ''-ski'') „de pe lumea aceasta”;
* un numeral și un substantiv: ''jednosmeran'' [< ''jedan'' „un” + ''smer'' „sens (de deplasare)” + ''-an''] „cu sens unic”;
* un adverb și un substantiv: ''malokrvan'' (< ''malo'' „puțin” + ''krv'' „sânge” + ''-an'') „anemic”;
* un adverb și o rădăcină verbală: ''krivokletnik'' (< ''krivo'' „strâmb” + ''kleti se'' „a jura” + ''-nik'') „om care jură strâmb”.

Acestui mod de formare îi aparțin și cuvinte compuse + sufix zero, adică cuvântul a suferit o derivare regresivă. Exemple:

* substantiv + rădăcină verbală: ''kiša'' „ploaie” + ''braniti'' „a apăra” > ''kišobran'' „umbrelă”;
* adjectiv + rădăcină substantivală: ''sed'' „cenușiu” + ''kosa'' „păr” > ''sedokos'' „cu păr cărunt”;
* adverb + rădăcină verbală: ''pravo'' „corect” + ''pisati'' „a scrie” > ''pravopis'' „ortografie”.

==== Conversiune ====

Prin conversiune se obțin, de exemplu, '''substantive''' din adjective, majoritatea lor declinându-se tot ca adjectivele.

Substantivele comune care provin din adjective și denumesc persoane, își păstrează formele de masculin și feminin, de exemplu ''dragi, -a'' „iubitul, iubita”, dar numele de familie de aceeași proveniență nu se acordă la feminin. Astfel sunt ''Crnjanski'', ''Rački'', ''Markov'' etc.

Cele care denumesc noțiuni abstracte își păstează forma de neutru: ''dobro'' „binele”, ''zlo'' „răul”.

Cele care provin din atribute adjectivale ale unor substantive păstrează genul acelor substantive, de exemplu ''prava'' (feminin) „dreaptă” (linie). Aici se includ multe nume de țări: ''Engleska'' „Anglia”, ''Nemačka'' „Germania” etc., pentru că provin din grupuri de cuvinte cu substantivul feminin ''zemlja'' „țară”.

Majoritatea verbelor la forma de participiu pasiv se pot folosi și ca '''adjective''', de exemplu în grupurile '''''otvoren''' prozor'' „fereastră deschisă”, '''''prodata''' roba'' „marfă vândută”, '''''kuvano''' meso'' „carne gătită”. Forma de participiu activ poate servi mai rar ca adjectiv, de regulă când se exprimă o stare sau o însușire vizibil schimbată: '''''odrasla''' žena'' „femeie adultă”, '''''zaspalo''' dete'' „copil adormit”.

'''Adverbe''' devin foarte frecvent adjectivele calificative propriu-zise, inclusiv provenite din participii pasive, precum și unele adjective terminate cu ''-ski'' (vezi mai sus [[Limba sârbă#Adverbul|Adverbul]]).

'''Prepoziții''' devin unele adverbe și substantive (vezi mai sus [[Limba sârbă#Prepoziția|Prepoziția]]).

=== Împrumuturi ===

Ca orice limbă, și sârba și-a îmbogățit lexicul prin împrumuturi din mai multe limbi<ref>Secțiune după Brozović și Ivić 1988, ''apud'' Browne și Alt 2004, pp.&nbsp;93–95, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>. Față de limba croată, al cărei standard are tendința de a-și îmbogăți lexicul prin formarea de cuvinte și [[Calc (lingvistică)|calc]], sârba este mai deschisă față de împrumuturi<ref>Kacziba 2006, pp.&nbsp;27–28.</ref>.

Cele mai vechi împrumuturi ale limbii sârbe provin din limba greacă medievală, datorită contactelor cu [[Imperiul Bizantin]], și din [[limba slavă veche]] folosită în procesul de creștinare a sârbilor. Unele cuvinte din prima limbă au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, ''livada'' „pajiște” și ''miris'' „miros”. Din slava bisericească provin cuvintele slave ''pričati'' „a povesti” și ''vazduh'' „aer”, precum și cuvintele grecești ''idol'' și ''iguman'' „egumen”.

Cuvinte din limbi romanice au început să intre în limba sârbă începând cu Evul Mediu, de exemplu din [[limba venetă]] ''siguran'' „sigur”. Cele mai multe sunt relativ recente, fiind internaționale: ''literatura'', ''interesantan'', ''etimologija'', ''poezija'', ''telegram'', ''geografija'' etc. Sunt și câteva cuvinte din română (''bešika'' „beșică, vezică”, ''guša'' „gușă” etc.)<ref>Sala 1989, p.&nbsp;278.</ref>.

Influența limbii turce a început în secolul al XIV-lea, odată cu cucerirea [[Imperiul otoman|otomană]]. Din aceasta au rămas multe cuvinte<ref>Kacziba 2006, p.&nbsp;20.</ref>, ca ''baš'' „chiar”, ''sokak'' „alee”, ''ćorsokak'' „fundătură”, ''badava'' „pe gratis”, ''jorgovan'' „liliac” (planta), ''kajsija'' „caisă”, și de asemenea sufixe lexicale: ''-luk'' (''komšiluk'' „vecinătate”), ''-džija'' (''kamiondžija'' „șofer de camion”), ''-ana'' (''elektrana'' „centrală electrică’).

Alte limbi sursă relativ vechi sunt [[limba germană|germana]] (cuvinte precum ''kuhinja'' „bucătărie”, ''škoda'' „pagubă”, ''šnicla'' „șnițel”) și [[limba maghiară|maghiara]] (de exemplu cuvântul ''varoš'' „oraș”). Mai sunt împrumuturi și din rusă (ex. ''zapeta'' „virgulă”) și franceză (ex. ''ruž'' „ruj”)<ref>Vitas 2012, p.&nbsp;51.</ref>.

Cea mai recentă și în prezent principala sursă de împrumuturi este [[limba engleză]], unele fiind cuvinte internaționale, precum ''prohibicija'' și ''infrastruktura'', altele păstrând forma sonoră engleză, de exemplu ''pejsmejker'' „pace-maker”, ''trening'' „antrenament”, ''mjuzikl'' „comedie muzicală”, ''softver''<ref>Ultimele trei exemple din Kacziba 2006, p.&nbsp;20.</ref>.

==== Integrarea împrumuturilor ====

Aproape toate '''substantivele''' împrumutate sunt incluse în clasele de declinare sârbe<ref>Secțiune după Ivić 1972, ''apud'' Browne și Alt 2004, p.&nbsp;95, în afara informațiilor din sursele indicate separat.</ref>. Cele terminate în limba de origine în ''-i'', ''-u'' sau orice vocală lungă includ această vocală în rădăcină: ''tabu'' – ''tabua'' „al/a/ai/ale tabuului”, ''bife'' – ''bifea'' „al/a/ai/ale bufetului”. Cele în ''-i'' primesc un ''-j-'' de legătură: ''hobi'' – ''hobija'' „al/a/ai/ale hobiului”.

Cuvintele turcești terminate în ''-i'', ''-ü'', ''-ı'' sau ''-u'' se termină în sârbă în ''-ija'', fie masculine sau feminine, și intră în declinarea a II-a: ''zanatlija'' (masculin) „meseriaș”, ''ćuprija'' (feminin) „pod (peste o apă)”.

La cuvintele de origine latină în ''-tio'' în această limbă, această terminație devine ''-cija'', fie că sursa directă este sau nu o altă limbă : ''ambicija'', ''degradacija''.

Numai substantivele care denumesc persoane de sex feminin terminate în alt sunet decât ''-a'' sunt invariabile, de exemplu ''Dolores'', ''ledi''.

'''Adjectivele''' împrumutate primesc de regulă terminații sârbe și se declină conform acestora, exprimând de asemenea gradele de comparație după regulile limbii sârbe: ''abdominalni'', ''atomski'', ''nostalgičan'', ''nostalgičniji'' „mai nostalgic”, ''najnostalgičniji'' „cel mai nostalgic”. Excepții de adjective străine invariabile sunt, de exemplu, în '''''bež''' haljina'' „rochie bej” și ''Njihova igra je '''fer''''' „Jocul lor este fair”. Cele care au grade de comparație le exprimă cu adverbul ''više'' „mai mult”: ''više fer'' „mai fair”, ''najviše fer'' „cel mai fair”.

'''Verbele''' străine se acomodează la limba sârbă cu sufixele ''-ira-'', ''-ova-'' sau ''-isa-'' înaintea celui de infinitiv ''-ti'': ''erodirati'' „a eroda”, ''paralizovati'' „a paraliza”, ''eliminisati'' „a elimina”. Aproape toate aceste verbe au aceeași formă la diferitele aspecte, dar sunt și unele care formează prin derivare perechi imperfectiv–perfectiv: ''provocirati'' – ''isprovocirati'' „a provoca”, ''komentirati'' – ''prokomentirati'' „a comenta”<ref>Matešić 1965-67, ''apud'' Browne și Alt 2004, p.&nbsp;95.</ref>. Sunt și verbe cu ''-ati'', unele perfective (''startati'' „a lua startul”), altele imperfective (''bildati'' „a face body-building”), și cu ''-nuti'', perfective: ''blefnuti'' „a blufa”<ref>Filipović 1990, ''apud'' Browne și Alt 2004, p.&nbsp;95.</ref>.

== Note ==
{{listănote|2}}

== Surse bibliografice ==

=== Surse directe ===

* {{en icon}} Browne, Wayles și Alt, Theresa, [http://seelrc.org:8080/grammar/mainframe.jsp?nLanguageID=1 ''A Handbook of Bosnian, Serbian, and Croatian''] (Manual de bosniacă, sârbă și croată), SEELRC, 2004 (accesat la 5 septembrie 2018)
* {{fr icon}} Dubois, Jean ''et al.'', ''[https://archive.org/details/DictionnaireDeLinguistiqueDubois Dictionnaire de linguistique]'' (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 (accesat la 4 februarie 2023)
* {{fr icon}} Jolić, Borjanka și Ludwig, Roger, ''Le serbo-croate sans peine'' (Limba sârbocroată cu ușurință), Chennevières, Assimil, 1972
* {{hu icon}} Kacziba, Ágnes, [https://web.archive.org/web/20170325112709/http://szlavintezet.elte.hu/szlavanyagok/slav_civil/documents/szerb-nyelv.pdf A szerb nyelv] (Limba sârbă), Lukács, István (coord.), ''Szláv civilizáció''] (Civilizația slavă), Budapesta, Bölcsész Konzorcium, 2006, {{ISBN|963 9704 59 8}} (accesat la 5 septembrie 2018)
* {{sr icon}} Klajn, Ivan, [https://web.archive.org/web/20160423015859/http://jelenagolubovic.weebly.com/uploads/2/5/3/7/25373008/ivan_klajn_-_gramatika_srpskog_jezika.pdf ''Gramatika srpskog jezika''] (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005. {{ISBN|86-17-13188-8}} (accesat la 5 septembrie 2018)
* {{ru icon}} Krecimer A. G. și Neveklovski, G., Сербохорватский язык (Limba sârbocroată), Moldovan, A. M. ''et al.'' (coord.) ''Языки мира. Славянские языки'' (Limbile lumii. Limbile slave), Moscova, Academia, 2005, pp.&nbsp;139–197, {{ISBN|5-874444-216-2}}
* {{fr icon}} Marinković, Radmila, [https://web.archive.org/web/20160303201655/http://serbica.u-bordeaux3.fr/index.php/revue/sous-la-loupe/164-revue/articles--critiques--essais/603-la-litterature-serbe-du-moyen-age-par-radmila-marinkovi ''La littérature serbe du Moyen Âge''] (Literatura sârbă din Evul Mediu), traducere după Средњевековна књижевност, ''Историја српске културе'' (Istoria culturii sârbe), Belgrad, 1994, pp.&nbsp;53–66 (accesat la 5 septembrie 2018)
* Moldovan, Valentin și Radan, Milja N., ''Gramatika srpskog jezika (Morfologija), Gramatica limbii sârbe'', Timișoara, Sedona, 1996
* Sala, Marius (coord.), ''Enciclopedia limbilor romanice'', București, E.Ș.E., 1989, {{ISBN|983-29-0043-1}}
* {{en icon}} Vitas, Duško ''et al.'', ''[https://dr.rgf.bg.ac.rs/s/repo/item/764 The Serbian Language in the Digital Age]'' (Limba sârbă în epoca digitală), Springer, META-NET White Papers Series, 2012, {{ISBN|978-3-642-30754-6}} (accesat la 29 august 2024)

=== Surse indirecte ===

* {{sr icon}} {{hr icon}} Brozović, Dalibor și Pavle Ivić, ''Jezik srpskohrvatski / hrvatskosrpski, hrvatski ili srpski. Izvadak iz II. izdanja Enciklopedije Jugoslavije'' (Limba sârbocroată / croatosârbă, croată sau sârbă. Extras din Enciclopedia Iugoslaviei), Zagreb, Jugoslavenski leksikografski zavod, 1988
* {{hr icon}} Filipović, Rudolf, ''Anglicizmi u hrvatskom ili srpskom jeziku: porijeklo – razvoj – značenje'' (Anglicismele în limba croată sau sârbă: origine, evoluție, sens), Zagreb, JAZU, Školska knjiga, 1990.
* {{ru icon}} Ivić, Pavle, Sistema padežnyx okončanij suščestvitel'nyx v serboxorvatskom literaturnom jazyke (Sistemul desinențelor cazuale ale substantivelor în limba sârbocroată literară), ''Russkoe i slavjanskoe jazykoznanie'' (Lingvistică rusă și slavă), Moscova, Nauka, 1972, pp.&nbsp;106–121.
* {{sr icon}} Lukić, Vera, ''Dečji frekvencijski rečnik'' (Dicționarul frecvenței cuvintelor în limbajul copiilor), Beograd, Prosveta, 1983
* {{de icon}} Matešić, Josip, Rückläufiges Wörterbuch des Serbokroatischen, Lieferung 1-4 = Osteuropastudien der Hochschulen des Landes Hessen, Reihe V, ''Giessener Beiträge zur Slavistik'', Band 1, Wiesbaden, Otto Harrassowitz, 1965-67

== Bibliografie suplimentară ==

* Nedelcu, Octavia, ''Ghid de conversație român-sârb'', București, Niculescu, 2003
* Peianov, Ioan, ''Ghid de conversație român-sîrb'', Iași, Polirom, 2002

== Legături externe ==

=== Dicționare online ===

* [https://www.dict.com/srpski-roman sârb-rom dict.com] (accesat la 5 septembrie 2018)
* sârb < > englez [https://www.metak.com/ Metak] (accesat la 5 septembrie 2018)

=== Posibilități online de învățare a limbii sârbe ===

* [[voy:Ghid de conversație sârbesc|Ghid de conversație sârbesc]] la [[Wikivoyage]] (accesat la 5 septembrie 2018)
* [http://www.mylanguageexchange.com/Learn/Serbian.asp Learn to Speak Serbian] (căutare de parteneri pentru învățarea limbii prin internet) (accesat la 5 septembrie 2018)
* [http://serbianlesson.com/ Serbian Lessons] (lecții și exerciții de sârbă pe baza englezei) (accesat la 5 septembrie 2018)
* [https://www.livelingua.com/fsi-serbo-croatian-course.php Serbo-Croatian basic course] (Curs elementar de limba sârbocroată) (accesat la 5 septembrie 2018)

== Vezi și ==

* [[Diasistemul slav de centru-sud]]
* [[Limba sârbocroată]]
* [[Lista Swadesh a limbilor croată și sârbă]]

{{Subiecte Serbia}}
{{Literatura sârbă}}
{{Limbi slave}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Limba sârbă| ]]
[[Categorie:Limbi slave de sud|Sârbă]]