Vizualizare sursă pentru „Rudolf Vrba”

{{Infocaseta Om de știință}}
'''Rudolf „Rudi” Vrba''' (născut '''Walter Rosenberg'''; {{Date biografice}}) a fost un [[biochimist]] evreu din Slovacia care, în adolescență în 1942, a fost deportat în [[Lagărul de concentrare Auschwitz|lagărul de concentrare de la Auschwitz]] din {{Ill-wd|Q700120|3=Polonia ocupată de germani}}. El a devenit cunoscut pentru că a evadat din lagăr în aprilie 1944, la apogeul [[Holocaust|Holocaustului]], și pentru că a scris un raport detaliat despre crimele în masă care aveau loc acolo.<ref>{{Harvnb|Hilberg|2003b|loc=1213}}.</ref> Distribuirea raportului de către {{Ill-wd|Q829266|3=George Mantello}} în Elveția este creditată cu stoparea deportării în masă a evreilor din Ungaria la Auschwitz în iulie 1944, salvând peste 200.000 de vieți. După război, Vrba a studiat biochimia, și a lucrat mai ales în Anglia și Canada.<ref>Ritchie, Méabh (22 January 2015). [https://web.archive.org/web/20150123123947/http://www.telegraph.co.uk/history/world-war-two/11361327/Rudolf-Vrba-The-man-who-revealed-the-horror-of-Auschwitz-to-the-world.html "The man who revealed the horror of Auschwitz to the world"]. ''The Daily Telegraph''.</ref>

Împreună cu [[Alfréd Wetzler]], Vrba a fugit de la Auschwitz la trei săptămâni după ce forțele germane au [[Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial|invadat Ungaria]] și cu puțin timp înainte ca [[Schutzstaffel|SS]] să înceapă deportările în masă ale populației evreiești din Ungaria în lagăr. Informațiile pe care cei doi le-au adus oficialilor evrei când au sosit în Slovacia la {{Dată|1944|4|24}}, printre care cele că noii sosiți în Auschwitz erau gazați și nu „relocați”, așa cum susțineau germanii, au devenit cunoscute drept [[raportul Vrba–Wetzler]].<ref name="report">{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=24–42, 169–274}}.</ref> Când a fost publicat, cu o considerabilă întârziere, de către {{Ill-wd|Q474452|3=Consiliul pentru Refugiați de Război}}, în noiembrie 1944, {{Lang|en|New York Herald Tribune}} l-a descris drept „cel mai șocant document emis vreodată de o agenție guvernamentală a Statelor Unite”.<ref name="Tribune26Nov1944">{{Citat știre|title=1944: German Atrocities: In our pages 100, 75 and 50 years ago|url=https://www.nytimes.com/1994/11/26/opinion/IHT-1944german-atrocities-in-our-pages100-75-and-50-years-ago.html|data=26 November 1944|journal=International Herald Tribune}}</ref> El confirma material unele rapoarte anterioare ale unor polonezi și altor evadați,{{Efn|Istoricul britanic {{Ill-wd|Q55622970|3=Michael Fleming}} a identificat peste 40 de surse de date începând cu noiembrie 1942 până la începutul lui iulie 1944 despre evreii de la Auschwitz, care au produs 50 de instanțe distincte de informații distribuite, cum ar fi articole sau știri.<ref>{{harvnb|Fleming|2014|loc=266}}</ref>{{pb}}
Mai mulți deținuți evadaseră de la Auschwitz înaintea lui Vrba și Wetzler. Trei sau patru, între care {{Ill-wd|Q822480|3=Kazimierz Piechowski}}, un alt polonez, au evadat la {{Dată|1942|6|20}} și au relatat ce se întâmplă în interiorul lagărului. Kazimierz Halori, tot din Polonia, a evadat la {{Dată|1942|11|2}}.<ref name="Szabó 2011 loc=87">{{harvnb|Szabó|2011|loc=87}}.</ref> Un raport intitulat {{lang|pl|Obóz śmierci}} („Lagărul morții”) a fost publicat la Varșovia în decembrie 1942 de către Natalia Zarembina, membră a rezistenței poloneze, care evadase și ea.<ref name="Szabó 2011 loc=87">{{harvnb|Szabó|2011|loc=87}}.</ref>{{pb}}
La {{Dată|1942|12|10}} {{Ill-wd|Q55841|3=Edward Raczyński}}, ministrul de externe al guvernului polonez în exil, a ținut o cuvântare, ''Exterminarea în masă a evreilor din Polonia ocupată de germani'', în fața Națiunilor Unite incipiente. El estima că, dintr-o populație antebelică de {{formatnum|3130000}} de evrei în Polonia, unul din trei erau deja morți.<ref>{{harvnb|Zimmerman|2015|loc=181–182}}.</ref>{{pb}}
Conform lui [[Raul Hilberg]], un raport în două părți pe tema Auschwitzului fusese pregătit în august sau decembrie 1943 de o agentă poloneză. El concluziona: „Istoria nu cunoaște paralelă pentru o asemenea distrugere a vieții omenești.” Raportul cuprindea detalii despre camerele de gazare, „selecția”, și experimentele de sterilizare. El afirma că sunt {{formatnum|137000}} de deținuți, trei crematorii în Birkenau capabile să ardă {{formatnum|10000}} de oameni zilnic, și că {{formatnum|468000}} de evrei fuseseră gazați până în septembrie 1942; {{formatnum|30000}} de oameni fuseseră gazați într-o singură zi. Raportul estima că supraviețuiseră doar două procente din cei ce au sosit între septembrie 1942 și începutul lui iunie 1943. El a fost trimis {{Ill-wd|Q658626|3=Biroului pentru Servicii Strategice}} din Londra și, la {{Dată|1944|3|17}}, Serviciului de Informații Militare al Departamentului American de Război.<ref>{{harvnb|Hilberg|2003b|loc=1212–1213}}.</ref>{{pb}}}} istoricul {{Ill-wd|Q1938430|3=Miroslav Kárný}} a scris că este unic în „detaliile sale neșovăielnice”.<ref name="Karny1998p554">{{Harvnb|Kárný|1998|loc=554}}.</ref>

A existat o întârziere de câteva săptămâni înainte ca raportul să fie distribuit suficient de larg pentru a atrage atenția guvernelor. Transporturile în masă ale evreilor din Ungaria la Auschwitz au început la {{Dată|1944|5|15}} cu o rată de 12.000 de oameni pe zi.<ref>{{Harvnb|Kranzler|2000|loc=104}}.</ref> Majoritatea au fost duși direct în camerele de gazare. Vrba a susținut până la sfârșitul vieții că deportații ar fi putut refuza să se urce în trenuri, sau cel puțin că panica lor ar fi perturbat transporturile, dacă raportul ar fi fost distribuit pe scară largă și mai devreme.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=279–282}}; {{Harvnb|Braham|2016b|loc=985, nota 69}}.</ref>

De la sfârșitul lunii iunie și până în iulie 1944, materialul din raportul Vrba–Wetzler a apărut în ziare și emisiuni de radio din Statele Unite și Europa, în special în Elveția, determinând liderii mondiali să facă apel la {{Ill-wd|Q16931742|3=regentul maghiar}} [[Miklós Horthy]] să oprească deportările.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=238–246}}.</ref> Pe {{Dată|1944|7|2|format=j F}}, forțele americane și britanice au bombardat Budapesta, iar pe {{Dată|1944|7|6|format=j F}}, într-un efort de a-și exercita suveranitatea, Horthy a ordonat oprirea deportărilor.<ref name="Braham2016p1028">{{Harvnb|Braham|2016b|loc=1028–1029}}.</ref> Până atunci, peste 434.000 de evrei fuseseră deportați în 147 de trenuri — aproape toată populația evreiască din mediul rural maghiar — dar alți 200.000 la Budapesta au fost salvați.{{Efn|[[Randolph Braham]] (2016): „Pe {{Dată|1944|7|2|format=j F}}, când ordinul din iulie al lui [[Miklós Horthy|Horthy]] de oprire a deportărilor a fost în sfârșit ascultat, [[László Ferenczy|Ferenczy]] putea raporta deportarea a {{formatnum|434351}} de evrei în 147 de trenuri. Cifrele lui Ferenczy erau puțin mai mici decât cei {{formatnum|437402}} raportați de [[Edmund Veesenmayer|Veesenmayer]] Ministerului de Externe German. Niciuna din aceste cifre nu include numărul de evrei înlăturați din părțile sudice ale districtelor de jandarmerie III, IV și V în timpul măsurilor speciale „de urgență” luate împotriva lor în săptămâna cu {{Dată|1944|4|26}}. Nici autoritățile naziste germane, nici cele maghiare nu au publicat vreun raport final al deportărilor totale din Ungaria în perioada când au fost la putere.”{{sfn|Braham|2016a|loc=774}}{{pb}}
Braham (2011): "Din {{Dată|1944|5|15|format=j F}} până în {{Dată|1944|9|7|format=j F}}, aproape {{formatnum|440000}} de evrei din Ungaria au fost deportați la Auschwitz–Birkenau, unde majoritatea au fost omorâți la scurt timp după sosire. Până pe {{Dată|1944|9|7|format=j F}}, când hotărârea lui Horthy de a opri deportările a intrat în vigoare și [[Raoul Wallenberg]] a sosit în misiunea sa de salvare, toată Ungaria (cu notabila excepție a Budapestei) devenise ''{{Ill-wd|Q375916|3=Judenrein}}''."<ref>{{harvnb|Braham|2011|loc=45}}.</ref>}}

== Începutul vieții și arestarea ==
[[Fișier:Rudolf_Vrba,_school,_1935-1936.jpg|stanga|miniatura| Vrba la școală (rândul din față, al patrulea din stânga), [[Bratislava]], [[Cehoslovacia]], 1935–1936]]
Vrba s-a născut Walter Rosenberg la {{Dată|1924|9|11}} în [[Topoľčany]], [[Cehoslovacia]] (parte a [[Slovacia|Slovaciei]] din 1993), unul dintre cei patru copii ai Helenei Rosenberg, născută Gruenfeldová, și ai soțului ei, Elias. Mama lui Vrba era din [[Zbehy]];<ref name="Vrba2002p445">{{Harvnb|Vrba|2002|loc=445}}.</ref> bunicul din partea mamei, Bernat Grünfeld, un [[Iudaism ortodox|evreu ortodox]] din [[Nitra]], a fost ucis în lagărul de [[Lagărul de exterminare Majdanek|concentrare Majdanek]].<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=86}}.</ref> Vrba a luat numele Rudolf Vrba după evadarea sa de la Auschwitz.<ref name="Vrba1998p82">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=82}}.</ref>

Soții Rosenberg dețineau o fabrică de cherestea cu aburi în [[Jaklovce]] și locuiau în [[Trnava]].<ref name="Vrba2002p13">{{Harvnb|Vrba|2002|loc=13, 445}}.</ref> În septembrie 1941, [[Republica Slovacă (1939-1945)|Republica Slovacă]] (1939–1945){{Mdash}} un stat clientelar al Germaniei naziste{{Mdash}} a adoptat un „Codex evreiesc”, similar cu [[legile de la Nürnberg]], care introducea restricții privind educația, locuința și călătoriile evreilor.<ref>{{Harvnb|Kubátová|2014|loc=513}}; {{Citat știre|title=Slovakia Remembers the Jewish Codex|url=https://www.haaretz.com/1.5379786|prenume=Yehuda|nume=Lahav|data=9 September 2001|journal=Haaretz|archiveurl=https://archive.today/20181223093931/https://www.haaretz.com/1.5379786|archivedate=23 December 2018}}</ref> Guvernul a înființat lagăre de tranzit la [[Nováky]], {{Ill-wd|Q23638584|3=Sereď}} și [[Vyhne]].{{Sfn|Kubátová|Láníček|2018|loc=5}} Evreilor li se cerea să poarte o [[Steaua galbenă|insignă galbenă]] și li se permitea să locuiască doar în anumite zone, iar locurile de muncă disponibile le reveneau cu prioritate ne-evreilor. Când Vrba a fost exclus, la vârsta de 15 ani, de la [[Gimnaziu|gimnaziul]] (liceul) din [[Bratislava]] ca urmare a restricțiilor, și-a găsit de lucru ca muncitor și și-a continuat studiile acasă, în special chimie, engleză și rusă.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=14–15, 59}}.</ref> Și-a cunoscut viitoarea soție, [[Rudolf Vrba#Gerta Sidonová|Gerta Sidonová]], în această perioadă; fusese și ea exclusă de la școală.<ref>{{Harvnb|Vrbová|2006|loc=17, 166}}.</ref>
{{Imagine multiplă
| direction = vertical
| align = right
| image1 = Trojičné námestie.jpg
}}
Vrba a scris că învățase să trăiască cu restricțiile, dar s-a răzvrătit când guvernul slovac a anunțat, în februarie 1942, că mii de evrei vor fi deportați în „rezervații” din {{Ill-wd|Q700120|3=Polonia ocupată de germani}}.<ref>{{Harvnb|Vrba|Bestic|1964|loc=20–23}}.</ref>{{Efn|{{Ill-wd|Q80827750|3=Henryk Świebocki}} (2002): „La sfârșitul lui februarie 1942, s-a convenit între Germania și [[Republica Slovacă (1939-1945)|guvernul slovac]] fascist un acord pentru deportarea evreilor din Slovacia spre est. Evreii au fost adunați în cinci lagăre de concentrare în orașele [[Sereď]], [[Bratislava]], [[Nováky]], [[Poprad]] și [[Žilina]].”<ref>{{harvnb|Świebocki|2002|loc=169, note 1}}.</ref>}} Deportările au venit la cererea Germaniei, care avea nevoie de forță de muncă; guvernul slovac a plătit germanilor 500&nbsp;[[Reichsmark|RM]] pentru fiecare evreu, cu convenția că guvernul va confisca proprietățile deportaților.{{Sfn|Bauer|1994|loc=67}} Doar aproximativ 800 din cei 58.000 de evrei slovaci deportați între martie și octombrie 1942 au supraviețuit.{{Sfn|Ward|2013|loc=235}} Vrba a acuzat {{Ill-wd|Q58423079|3=Consiliul Evreiesc Slovac}} de cooperare în vederea deportărilor.<ref>{{Harvnb|Vrba|1972|loc=[https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_sup_en.pdf Tape 1, side B]; și la [https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_trs_en.pdf 12ff]}}; {{Harvnb|Bauer|1994|loc=70–71}}.</ref>

Insistând să nu fie „deportat ca vițelul în căruță”, s-a hotărât să se alăture [[Comitetul Cehoslovac de Eliberare Națională|Armatei Cehoslovace în exil]] în Anglia și a pornit cu un taxi spre graniță, la 17 ani, cu o hartă, o cutie de chibrituri și echivalentul a 10 lire sterline de la mama lui.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=13–14, 16–17}}.</ref> După ce a reușit să ajungă în Budapesta, Ungaria, a hotărât să se întoarcă la Trnava, dar a fost arestat la granița cu Ungaria.{{Sfn|Vrba|2002|loc=445}} Autoritățile slovace l-au trimis în lagărul de tranzit Nováky; de acolo a scăpat pentru scurt timp, dar a fost prins. Un ofițer SS a ordonat să fie deportat cu următorul transport.{{Sfn|Vrba|Bestic|1964|loc=43–44}}

== Majdanek și Auschwitz ==

=== Majdanek ===
[[Fișier:Alians_PL_KL_Majdanek_Lublin,10_10_2008,PA100059.jpg|stanga|miniatura| [[Lagărul de exterminare Majdanek|Lagărul de concentrare Majdanek]], 2008]]
Vrba a fost deportat din Cehoslovacia la {{Dată|1942|6|15}} în lagărul de [[Lagărul de exterminare Majdanek|concentrare Majdanek]] din [[Lublin]], în Polonia sub ocupație germană,<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=56}}.</ref> unde l-a întâlnit pentru scurt timp pe fratele său mai mare, Sammy. Ei s-au văzut „aproape simultan și am ridicat brațele în semn de salut”; a fost ultima dată când l-a văzut.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=56, 63–64}}.</ref> Tot acolo a întâlnit pentru prima dată „{{Ill-wd|Q702997|3=Kapo}}”: deținuți numiți ca funcționari, dintre care pe unul l-a recunoscut din Trnava. Majoritatea purtau triunghiuri verzi, semnalând categoria lor de „criminali de carieră”:{{Citat|Erau îmbrăcați ca clownii de la circ&nbsp;... Unul avea o jachetă de uniformă verde cu dungi orizontale galbene, ca ceva ce ar purta un îmblânzitor de lei; pantalonii lui erau ca cei de călărie ai ofițerilor din armata austro-ungară, iar pe cap avea ceva între un chipiu militar și o beretă preoțească.&nbsp;... Mi-am dat seama că există o nouă elită&nbsp;... recrutată să efectueze munca elementară de jos cu care cei din SS nu voiau să-și mânjească mâinile.<ref name=Vrba2002p57>{{harvnb|Vrba|2002|loc=57}}.</ref>}}Vrba a fost ras în cap și pe corp și i s-a dat o uniformă, pantofi de lemn și o șapcă. Șepcile trebuiau îndepărtate ori de câte ori ajungea la mai puțin de trei metri de un membru SS. Prizonierii erau bătuți pentru că vorbeau sau se mișcau prea încet. La apelul nominal din fiecare dimineață, deținuții care muriseră în timpul nopții erau îngrămădiți în spatele celor vii. Vrba a primit un loc de muncă ca ajutor de constructor.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=61–62}}.</ref> Când un kapo a cerut 400 de voluntari pentru munca la fermă în altă parte, Vrba s-a înscris, căutând o șansă de a scăpa. Un kapo ceh care se împrietenise cu Vrba l-a lovit când a auzit despre asta; kapo i-a explicat că „munca la fermă” era la Auschwitz.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=66}}.</ref>

=== Auschwitz I ===
[[Fișier:Auschwitz_I,_14-03-2008.jpg|miniatura| [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz I]], 2008]]
La {{Dată|1942|6|29}}, [[Reichssicherheitshauptamt|Biroul Principal de Securitate al Reich-ului]] l-a transferat pe Vrba și pe ceilalți voluntari la [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz I]],<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=29}}.</ref> lagărul principal ({{Lang|de|Stammlager}}) din [[Oświęcim]], la peste două zile distanță. Vrba s-a gândit să încerce să scape din tren, dar SS-ul a anunțat că zece oameni vor fi împușcați pentru fiecare dispărut.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=71}}.</ref>

În a doua zi la Auschwitz, el a văzut cum prizonierii aruncau cadavrele pe o căruță, stivuite în grămezi de zece, „cu capul unuia între picioarele altuia pentru a economisi spațiu”.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=78–79}}.</ref> A doua zi, el și alți 400 de oameni au fost înghesuiți cu forța într-un duș rece într-o cameră de duș construită pentru 30 de persoane, apoi au ieșit afară goi pentru a se înregistra. A fost tatuat pe antebrațul stâng cu nr.&nbsp;44070 și i s-a dat o tunică în dungi, pantaloni, șapcă și pantofi de lemn.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=82–83}}; pentru numărul de deținut, vezi și {{Harvnb|Czech|2000|loc=195}}.</ref> După înregistrare, care a durat toată ziua și până seara, a fost condus la cazarma lui, o mansardă într-un bloc de lângă poarta principală cu semnul ''[[Arbeit macht frei]]''.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=3, 85}}.</ref>

Tânăr și puternic, Vrba a fost „achiziționat” de un kapo, Frank, în schimbul unei lămâi (căutată pentru [[vitamina C]]) și a fost repartizat să lucreze în magazinul de alimente al SS-ului. Acest lucru i-a oferit acces la apă și săpun, ceea ce a contribuit la supraviețuirea sa. Frank, a aflat el, era un om bun care se prefăcea că își bate deținuții când se uitau gardienii, dar aproape mereu dădea pe lângă.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=86–90, 93, 97}}.</ref> Altfel însă, regimul din lagăr era marcat de meschinărie și cruzime. Când [[Heinrich Himmler]] l-a vizitat pe {{Dată|1942|7|17}} (când a urmărit și o gazare), deținuților li s-a spus că totul trebuie să fie impecabil.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=2}}; pentru vizita lui Himmler, vezi și {{Harvnb|Longerich|2012|loc=573}}.</ref> În timp ce orchestra închisorii se aduna lângă poartă pentru sosirea lui Himmler, seniorul blocului și alți doi au început să bată un deținut pentru că îi lipsea un nasture al tunicii:{{Citat|L-au bătut repede cu pumnii, agitat, încercând să-l lase lat&nbsp;... și Yankel, care uitase să-și coasă nasturii, nu a avut nici măcar bunul simț să moară repede și în liniște.[...] A țipat. Era un țipăt puternic, văicărit, murdar în aerul fierbinte și nemișcat. Apoi s-a prefăcut brusc într-un plâns subțire de cimpoi abandonat&nbsp;... Și a continuat din ce în ce mai mult&nbsp;... În acel moment, cred, toți îl uram pe Yankel Meisel, bietul evreu care strica totul, care ne făcea tuturor necazuri cu protestul lui lung, singuratic și zadarnic.<ref>{{harvnb|Vrba|2002|loc=4}}; {{harvnb|Dwork|van Pelt|1996|p=317}}.</ref>}}

=== Auschwitz II ===

==== Comandoul „Kanada”. ====
[[Fișier:Confiscated_clothing_in_the_"Canada"_section_of_Auschwitz.jpg|stanga|miniatura| Barăcile „Kanada”, c.&nbsp;mai 1944]]
În august 1942, Vrba a fost mutat la {{Lang|de|Aufräumungskommando}} („comandoul de curățenie”) sau comandoul „Kanada”, de la [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz II-Birkenau]], lagărul de exterminare, aflat la 4&nbsp;km de Auschwitz&nbsp;I. Aproximativ 200–800 de deținuți lucrau la {{Lang|de|Judenrampe}} în apropiere, unde soseau trenurile de marfă care transportau evrei, îndepărtând morții, apoi sortând proprietățile noilor sosiți. Mulți aduceau ustensile de bucătărie și haine pentru diferite anotimpuri, ceea ce îi sugera lui Vrba că ei crezuseră poveștile despre strămutare.<ref name="Vrba1998p63">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=63}}.</ref>

Curățarea unui tren dura 2–3 ore, timp în care majoritatea noilor sosiți erau omorâți.<ref name="Vrba1998p63">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=63}}.</ref> Cei considerați apți pentru muncă erau selectați pentru sclavie, iar restul erau duși cu camionul la camera de gazare.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=64}}.</ref> Vrba a estimat că 90 la sută erau gazați.<ref name="Vrba1961p366">{{Harvnb|Vrba|1961|loc=366}}.</ref> El i-a spus lui [[Claude Lanzmann]] în 1978 că procesul se baza pe viteză și pe eforturile de a preîntâmpina orice panică, deoarece panica însemna că următorul transport va fi întârziat.<ref>{{Harvnb|Lanzmann|1995|loc=113}}.</ref>
[[Fișier:Selection_Birkenau_ramp.jpg|miniatura| „Selecția” evreilor maghiari, [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz II-Birkenau]], mai/iunie 1944]]
{{Citat|Prima noastră treabă era să intrăm în vagoane, să scoatem morții—sau muribunzii—și să-i transportăm la {{lang|de|laufschritt}}, cum le plăcea germanilor să spună. Asta înseamnă «fugă». {{lang|de|Laufschritt}}, da, niciodată la pas—totul trebuia făcut în {{lang|de|laufschritt, immer laufen}}.&nbsp;... Nu se făceau pre multe numărători medicale să se vadă cine e mort și cine se preface&nbsp;... Deci erau puși în camioane; și după ce se termina asta, era primul camion care pleca, și se ducea direct la crematoriu&nbsp;.. 

Toată mașinăria criminală putea funcționa pe un singur principiu: că oamenii veneau la Auschwitz și nu știau unde se duc și pentru ce. Între noii sosiți trebuia să se păstreze ordinea și să se evite panica în drumul spre camerele de gazare. Era deosebit de periculoasă panica femeilor cu copii mici. Deci era important pentru naziști ca niciunul din noi să nu transmită niciun fel de mesaj care poate produce panică&nbsp;... Și oricine încerca să intre în contact cu noii veniți era fie omorât în bătaie, fie dus în spatele vagonului și împușcat&nbsp;...<ref>{{harvnb|Lanzmann|1995|loc=112–113}}.</ref>}}
Obiectele noilor sosiți erau duse la cazărmile cunoscute sub numele de {{Lang|en|Effektenlager I}} și ''II'' de la Auschwitz I (mutate la Auschwitz II după evadarea lui Vrba). Deținuții și, se pare, și unii din administrația lagărului, au numit cazărmile {{Ill-wd|Q85846280|3=Kanada I și II}} pentru că erau „țara abundenței”.<ref>{{Harvnb|Strzelecki|1998|loc=250–251}}; {{Harvnb|Vrba|1978|loc=03:23:30}}.</ref> Acolo erau de toate – medicamente, alimente, îmbrăcăminte și bani – o mare parte erau împachetate de {{Lang|de|Aufräumungskommando}} pentru a fi trimise în Germania.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=90–91}}.</ref> {{Lang|de|Aufräumungskommando}} au locuit în Auschwitz I, blocul 4, până la {{Dată|1943|1|15}}, când au fost transferați în blocul 16 din Auschwitz II, sectorul Ib, unde Vrba a locuit până în iunie 1943.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=59}}; {{Harvnb|van Pelt|2011|loc=144}}.</ref>

După vreo cinci luni petrecute la Auschwitz, s-a îmbolnăvit de [[tifos]]; slăbise la {{Dim|42|kg}} și delira. În momentele cele mai grele, a fost ajutat de Josef Farber, un membru al rezistenței din lagăr, originar din Slovacia, care i-a adus medicamente și apoi l-a pus sub protecția undergroundului de la Auschwitz.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=160, 165–166}}.</ref>
[[Fișier:Auschwitz_concentration_camp_II_04.JPG|miniatura| [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz II-Birkenau]], lagărul de exterminare]]
La începutul anului 1943 i s-a dat postul de asistent registrator într-unul din blocuri; i-a spus lui Lanzmann că mișcarea de rezistență l-a adus în această poziție pentru că acolo avea acces la informații.<ref>{{Harvnb|Vrba|1978|loc=04:05:04}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=184}}.</ref> Câteva săptămâni mai târziu, în iunie, a fost numit registrator ({{Lang|de|Blockschreiber}}) al blocului 10 din Auschwitz II, secția de carantină pentru bărbați (BIIa), din nou din cauza rezistenței.<ref>{{Harvnb|Vrba|1978|loc=04:05:04}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=66}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=184}}; {{Harvnb|Świebocki|2002|loc=30}}; {{Harvnb|Gilbert|1990|loc=194}}.</ref> Postul acesta venea cu o cameră proprie și pat<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=186}}</ref> și acum putea să poarte propriile haine. De asemenea, putea vorbi cu noii sosiți care erau selectați să lucreze și trebuia să scrie rapoarte despre procesul de înregistrare, ceea ce îi permitea să pună întrebări și să ia notițe.<ref>{{Harvnb|Gilbert|1990|loc=194}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=184}}.</ref>

==== Estimări ale numărului de oameni omorâți ====
Din camera lui din BIIa, Vrba a spus că putea vedea camioanele mergând spre camerele de gazare.<ref>{{Harvnb|Vrba|1978|loc=4:06:23}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=66–67}}.</ref> În estimarea sa, 10% din fiecare transport era selectat pentru muncă, iar restul erau uciși.<ref name="Vrba1961p366">{{Harvnb|Vrba|1961|loc=366}}.</ref> În 1978 avea să-i spună lui Lanzmann că în perioada petrecută pe {{Lang|de|Judenrampe}}, între {{Dată|1942|8|18}} și {{Dată|1943|6|7}}, a văzut sosind cel puțin 200 de trenuri, fiecare conținând 1.000–5.000 de oameni.<ref>{{Harvnb|Vrba|1978|loc=02:01:28}}.</ref> Într-o lucrare din 1998, el a scris că a asistat la sosirea a 100–300 de trenuri, fiecare locomotivă trăgând 20–40 de vagoane de marfă și uneori 50–60.<ref name="Vrba1998p63">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=63}}.</ref> El a calculat că, între primăvara anului 1942 și 15 ianuarie 1944, fuseseră uciși 1,5&nbsp;milioane de oameni.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=67}}.</ref> Potrivit raportului Vrba–Wetzler, 1.765.000 au fost uciși la Auschwitz între aprilie 1942 și aprilie 1944.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=272}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=96–97, n.&nbsp;12}}.</ref> În 1961, Vrba a jurat într-o declarație pe propria răspundere pentru {{Ill-wd|Q321531|3=procesul lui Adolf Eichmann}} că el crede că 2,5&nbsp;milioane de oameni fuseseră uciși în total în lagăr, plus sau minus 10 la sută.<ref name="Vrba1961p368">{{Harvnb|Vrba|1961|loc=368}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=80}}.</ref>

Estimările lui Vrba sunt mai mari decât cele ale istoricilor Holocaustului, dar sunt conforme cu estimările ofițerilor SS și ale supraviețuitorilor de la Auschwitz, inclusiv ale membrilor {{Lang|de|Sonderkommando}}. Estimările inițiale variau între un milion și 6,5&nbsp;milioane.{{Sfn|Piper|2000|loc=205–208, 213}} [[Rudolf Höss]], primul comandant al Auschwitzului, a spus în 1946 că trei milioane de oameni au fost uciși în lagăr, deși ulterior și-a revizuit estimarea.{{Sfn|Piper|2000|loc=208–210}} În 1946, {{Ill-wd|Q705173|3=Comisia Principală pentru Investigarea Crimelor Germane din Polonia}} a estimat patru milioane.{{Sfn|Piper|2000|loc=211}} Estimările academice ulterioare au fost mai mici. Potrivit istoricului polonez {{Ill-wd|Q557952|3=Franciszek Piper}}, care scria în 2000, majoritatea istoricilor plasează numărul între un milion și 1,5&nbsp;milioane.{{Sfn|Piper|2000|loc=215}} Estimarea sa, larg acceptată, era că cel puțin 1,3&nbsp;milioane de oameni au fost trimiși la Auschwitz și că cel puțin 1.082.000 au murit (rotunjit la 1,1&nbsp;milioane sau 85 la sută), inclusiv 960.000 de evrei.{{Sfn|Piper|2000|loc=227, 230–231}} Estimarea lui Piper a numărului de morți din aprilie 1942 până în aprilie 1944 era de 450.000,<ref name="vanPeltp121">{{Harvnb|van Pelt|2011|loc=121}}, citing Piper, Franciszek (1993). </ref> față de 1.765.000, cât estima Vrba.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=272}}.</ref>

==== Evreii maghiari ====
[[Fișier:Rough_ground_plan_of_Birkenau,_April_1944.jpeg|stanga|miniatura| Plan aproximativ al lui [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz II]], care arată zona în construcție, din raportul Vrba–Wetzler (1944)]]
Potrivit lui Vrba, un {{Ill-wd|Q702997|3=Kapo}} din Berlin pe nume Yup i-a spus la {{Dată|1944|1|15}} că face parte dintr-un grup de deținuți care construiau o nouă linie de cale ferată care să ducă direct la crematorii. Yup a spus că auzise de la un ofițer SS că un milion de evrei maghiari vor sosi în curând și că vechea rampă nu putea face față numărului lor. O linie de cale ferată care să ducă direct la crematorii ar fi eliminat mii de călătorii cu camioanele de la vechea rampă.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=58, 68}}.</ref> În plus, Vrba a scris că auzise direct de la unii gardieni SS beți că în curând vor servi salam unguresc. Când au sosit evreii olandezi, ei aduseseră brânză; de la evreii francezi se aleseseră cu sardine, și cu halva și măsline de la greci. Acum urma salamul unguresc.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=56, 69–70}}; also see {{Harvnb|Vrba|2002|loc=206–207}}; {{Harvnb|Gilbert|1990|loc=194}}.</ref>

Vrba scria că se gândea să evadeze de doi ani, dar acum era hotărât, sperând să „submineze unul dintre fundamentele principale – secretul operațiunii”.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=70}}.</ref> Un căpitan rus, Dmitri Volkkov, i-a spus că va avea nevoie de tutun rusesc înmuiat în benzină, apoi uscat, pentru a păcăli câinii; un ceas de folosit ca busolă; chibrituri pentru a face mancare; și sare pentru nutriție.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=214}}.</ref> Vrba a început să studieze structura lagărelor. Atât Auschwitz I, cât și II constau din cazărmi împrejmuite în care dormeau deținuții, înconjurate de un șanț de apă de șase metri lățime, apoi garduri de sârmă ghimpată de înaltă tensiune. Zona era luminată noaptea și păzită de SS în turnuri de veghe. Când un deținut era dat dispărut, gardienii îl căutau trei zile și trei nopți. Cheia unei evadari reușite era să rămână ascuns puțin în afara perimetrului împrejmuit până la oprirea operațiunii de căutare.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=211}}.</ref>

Primul plan de evadare a fost pus la punct pentru {{Dată|1944|1|26}} cu Charles Unglick, un căpitan al armatei franceze, dar întâlnirea nu a funcționat; Unglick a încercat să fugă singur și a fost omorât. SS-ul i-a lăsat cadavrul expus timp de două zile, așezat pe un taburet.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=219, 222–225}}.</ref> Un grup anterior de fugari au fost uciși și mutilați cu [[Glonț expansiv|gloanțe dumdum]], apoi așezați în mijlocul taberei D cu un semn pe care scria „Ne-am întors!”<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=218}}.</ref>

==== Lagărul familial ceh ====
[[Fișier:WW2-Holocaust-Poland.PNG|miniatura| Lagărele germane din {{Ill-wd|Q700120|3=Polonia ocupată}}]]
La {{Dată|1944|3|6}}, Vrba a auzit că {{Ill-wd|Q15850658|3=lagărul familial ceh}} era pe cale să fie trimis în camerele de gazare.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=240}}.</ref> Grupul de aproximativ 5.000 de oameni, inclusiv femei și copii, sosise la Auschwitz în septembrie 1943 din {{Ill-wd|Q15111616|3=lagărul de concentrare Theresienstadt}} din [[Cehoslovacia]] antebelică (astăzi [[Cehia|Republica Cehă]]). Faptul că li s-a permis să locuiască în Auschwitz timp de șase luni a fost ceva neobișnuit, nu în ultimul rând pentru că femeile cu copii erau de obicei ucise imediat. Corespondența dintre biroul lui Adolf Eichmann și {{Ill-wd|Q5987345|3=Crucea Roșie Internațională}}, găsită după război, sugera că germanii au înființat acel lagăr familial ca model pentru o vizită planificată a Crucii Roșii la Auschwitz.<ref>{{Harvnb|Keren|1998|loc=429}}.</ref> Grupul a fost găzduit în condiții relativ bune în blocul BIIb de lângă poarta principală, deși,  în ciuda tratamentului mai bun, în cele șase luni în care au fost ținuți acolo, 1.000 de oameni au murit.<ref>{{Harvnb|Keren|1998|loc=428}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=80}}.</ref> Ei nu au fost rași în cap, iar copiilor li s-au oferit lecții și acces la hrană mai bună, inclusiv lapte și pâine albă.<ref>{{Harvnb|Keren|1998|loc=431}}.</ref>

La {{Dată|1944|3|1|format=j F}}, conform raportului Vrba–Wetzler ({{Dată|1944|3|5|format=j F}}, potrivit {{Ill-wd|Q1165138|3=Danutei Czech}}), grupului i s-a cerut să scrie cărți poștale rudelor, spunându-le că se simt bine și cerând pachete cu provizii și să le postdateze pe {{Dată|1944|3|25|format=j}}-{{Dată|1944|3|27|format=j F}}.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=241}}; {{Harvnb|Czech|2000|loc=193–194}}.</ref> Pe {{Dată|1944|3|7|format=j F}}, conform raportului ({{Dată|1944|3|8|format=j}}-{{Dată|1944|3|9|format=j F}}, conform lui Czech), grupul de 3.791 de persoane a fost gazat.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=240}}; {{Harvnb|Czech|2000|loc=194}}.</ref> Raportul afirma că 11 gemeni au fost ținuți în viață pentru [[Experimentele naziste asupra ființelor umane|experimente medicale]].<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=241}}.</ref> La {{Dată|1943|12|20}}, sosise un al doilea grup familial ceh de 3.000 de persoane, conform raportului (2.473, conform lui Czech).<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=244–245}}; {{Harvnb|Czech|2000|p=191}}.</ref> Vrba a presupus că și acest grup va fi ucis după șase luni, adică în jurul datei de {{Dată|1944|6|20}}.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=245}}; {{Harvnb|Fleming|2014|loc=231}}.</ref>

=== Evadarea ===
Vrba s-a hotărât din nou să evadeze. La Auschwitz se întâlnise cu un cunoscut din Trnava, [[Alfréd Wetzler]] (deținutul nr.&nbsp;29162, pe atunci în vârstă de 26 de ani) care sosise la {{Dată|1942|4|13}} și lucra la morgă.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=391}}; {{Harvnb|Conway|2002|loc=293}}; for Wetzler's prisoner number, see {{Harvnb|Wetzler|2007|loc=21}} and {{Harvnb|Czech|2000|loc=195}}.</ref> [[Czesław Mordowicz]], care a evadat de la Auschwitz la câteva săptămâni după Vrba, a declarat zeci de ani mai târziu că Wetzler a fost cel care a inițiat și a planificat evadarea.{{Sfn|Mordowicz|1995–1996|loc=51}}

Wetzler a scris apoi în cartea sa {{Lang|cs|Čo Dante nevidel}} (1963), publicată ulterior sub numele de {{Lang|en|Escape from Hell}} (2007), rezistența din lagăr organizase evadarea, furnizând informații pe care să le ducă Vrba și Wetzler („Karol” și „Val” în carte). „Otta” din Casa 18, un lăcătuș, făcuse o cheie de la un mic șopron în care Vrba și alții desenaseră un plan al lagărului și vopsiseră haine. „Fero” de la registrul central a furnizat date din registru;{{Sfn|Wetzler|2007|loc=142–143}} „Filipek” ({{Ill-wd|Q323900|3=Filip Müller}}) din Casa 13 a adăugat numele ofițerilor SS care lucrau la crematorii, un plan al camerelor de gazare și al crematoriilor, notițele sale cu privire la transporturile de oameni gazați în crematoriile IV și V și eticheta de la un recipient de [[Zyklon B]].<ref>{{Harvnb|Wetzler|2007|loc=142–143}}; {{Harvnb|Müller|1999|loc=121–122}}.</ref> „Edek” din Casa 14 a scos pe sub mână haine pe care să le poarte evadații, inclusiv costume din Amsterdam.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=142–143}} „Adamek”, „Bolek” și Vrba au furnizat șosete, chiloți, cămăși, un aparat de ras și o lanternă, precum și glucoză, vitamine, margarină, țigări și o brichetă pe care scria „fabricat la Auschwitz”.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=96}}

Informațiile despre lagăr, inclusiv o schiță a crematoriului realizată de un deținut rus, „Wasyl”, erau ascunse în interiorul a două tuburi metalice. Tubul care conținea schița s-a pierdut în timpul evadării; al doilea tub conținea date despre transporturi. Relatarea lui Vrba diferă de cea a lui Wetzel; potrivit lui Vrba, nu au luat notițe și au scris din memorie raportul Vrba–Wetzler.<ref>{{Harvnb|Kárný|1998|loc=564, n.&nbsp;7}}, citing Wetzler, Alfréd (as Jozef Lánik) (1964). ''Čo Dante nevidel''. </ref> El i-a spus istoricului {{Ill-wd|Q15989922|3=John Conway}} că a folosit „metode memotehnice personale” pentru a-și aminti datele și că poveștile despre notițele scrise au fost inventate deoarece capacitatea sa de a-și aminti atât de multe detalii era greu de explicat pentru publicul larg.<ref>{{Harvnb|Kárný|1998|loc=564–565, n.&nbsp;7}}, citing personal correspondence with Conway in 1984.</ref>
[[Fișier:Telegram,_Vrba_and_Wetzler_escape,_Auschwitz,_8_April_1944.jpg|miniatura| Telegrama de la [[Gestapo]] care raportează evadarea, {{Dată|1944|4|8}}]]
Purtând costume, paltoane și cizme, vineri, {{Dată|1944|4|7}}, la ora 14:00, în ajunul [[Pesah|Paștelui]], cei doi au urcat într-un spațiu scobit pe care îl pregătiseră într-o grămadă de lemne stivuită între gardurile ce delimitau perimetrul interior și cel exterior al lagărului Auschwitz-Birkenau, în secțiunea BIII, într-o zonă de șantier cunoscută sub numele de {{Lang|pl|Meksyk}} („Mexic”). Ei au stropit zona cu tutun rusesc înmuiat în benzină, după sfatul lui Dmitri Volkov, căpitanul rus.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=74}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=237, 241}}; {{Harvnb|Gilbert|1990|loc=196}}; {{Harvnb|Świebocki|2002|loc=31}}.</ref> Bolek și Adamek, ambii deținuți polonezi, au mutat scândurile înapoi la locul lor odată ce Vrba și Wetzel erau ascunși.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=74}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=237, 241}}; {{Harvnb|Wetzler|2007|loc=108}}.</ref>

Kárný scrie că la 20:33 pe {{Dată|1944|4|7|format=j F}} {{Lang|de|SS-Sturmbannführer}} {{Ill-wd|Q61996|3=Fritz Hartjenstein}}, comandantul de la Birkenau, a aflat prin teleprinter că lipsesc doi evrei.<ref name="Karny1998p553">{{Harvnb|Kárný|1998|loc=553}}.</ref> La {{Dată|1944|4|8|format=j F}}, biroul [[Gestapo]] din Auschwitz a trimis telegrame cu descrieri ale acestora către [[Reichssicherheitshauptamt|Biroul central de securitate al Reichului]] din Berlin, SS-ului din Oranienburg, comandanților de district și altora.{{Sfn|Świebocki|2000|loc=225}} Cei doi au stat ascunși în grămada de lemne timp de trei nopți și pe tot parcursul zilei a patra.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=31}}.</ref> Ud leoarcă, cu fâșii de flanel legate peste gură pentru a-și înăbuși tusea, Wetzel a scris că au stat acolo numărând: „[A]aproape optzeci de ore. Patru mii opt sute de minute. Două sute optzeci și opt de mii de secunde.”{{Sfn|Wetzler|2007|loc=111, 124}} Duminică dimineața, pe {{Dată|1944|4|9|format=j F}}, Adamek a urinat pe grămadă și a fluierat pentru a semnala că totul era bine.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=135}} La ora 21:00 pe {{Dată|1944|4|10|format=j F}}, cei doi s-au târât din grămada de lemne. „Circulația le-a revenit foarte încet”, scria Wetzel. „Amândoi au o senzație de furnicături pe vene, că trupurile lor s-au transformat în grămezi mari de furnici care se încălzesc foarte încet.&nbsp;... Declanșarea slăbiciunii este atât de aprigă încât a trebuit să se sprijine de marginile interioare ale panourilor.”{{Sfn|Wetzler|2007|loc=139}} Folosind o hartă pe care au luat-o din „Kanada”, cei doi s-au îndreptat spre sud, spre Slovacia aflată la {{Dim|130|km}} depărtare, mergând paralel cu {{Ill-wd|Q927195|3=râul Soła}}.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=74–75}}.</ref>

== Raportul Vrba–Wetzler ==

=== Drumul pe jos până în Slovacia ===

{{Cutie citat
| border = 1px
| titlu = Hartă
| title_fnt = #555555
| qalign = center
| citat = [http://www.martingilbert.com/wp-content/uploads/nxaplqTkUfl5kgWKIru-zCJzQSQsnXWhnRrsCPU2J5rdpgTk6hPZ6ckMTtu3mXGFd52_-VsqSCVFBiBRapJehSTJ0EmzBOtmKNeMXXZrLkj9mCS0LiFu5A0e9hecXw2vX4PR2u-Sfd5yOeyNgPy8GnTAilbZPxXgVq7k4eQs0-d-e1-ft.jpg Evadarea lui Vrba și Wetzler],<br>de la Auschwitz la [[Žilina]], {{Dată|1944|4|9|format=j}}–{{Dată|1944|4|25}}
| fontsize = 95%
| bgcolor = #F9F9F9
| mărime = 250px
| salign = right
| style = margin–top:1.5em;margin-bottom:1.5em;padding:1em
}}
Potrivit lui {{Ill-wd|Q80827750|3=Henryk Świebocki}} de la [[Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau]], localnicii, inclusiv membrii rezistenței subterane poloneze care locuiau în apropierea lagărului, au făcut tot ce au putut pentru a-i ajuta pe evadați.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=12}}.</ref> Vrba a scris că nu exista un ajutor organizat pentru ei în exterior. La început, ei se deplasau doar noaptea, mâncând pâine pe care o luaseră de la Auschwitz și bând apă din pâraie. Pe {{Dată|1944|4|13|format=j F}}, rătăciți în [[Bielsko-Biała|Bielsko-Biala]], s-au apropiat de o fermă, și o poloneză i-a găzduit pentru o zi. Hrănindu-i cu pâine, supă de cartofi și {{Ill-wd|Q1147571|3=cafea ''ersatz''}}, ea le-a explicat că cea mai mare parte a zonei a fost [[Germanizarea în Polonia (1939–1945)|„germanizată”]] și că polonezii care îi ajută pe evrei riscă moartea.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=74–77}}; also see {{Harvnb|Kulka|1985|loc=300}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=253–260}}.</ref>

Ei au continuat de-a lungul râului; din când în când, câte o poloneză mai scăpa câte o jumătate de pâine pe lângă ei. Pe {{Dată|1944|4|16|format=j F}}, [[Jandarmeria|jandarmi]] germani au tras asupra lor, dar ei au reușit să fugă. Alți doi polonezi i-au ajutat cu mâncare și cu un loc de dormit, până când în cele din urmă au trecut granița polono-slovacă lângă [[Skalité]] la {{Dată|1944|4|21|format=j F Y}}.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=74–77}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=255–260}}.</ref> În acel moment, picioarele lui Vrba erau atât de umflate încât a trebuit să-și taie cizmele și purta papuci făcuți din covor, primiți de la un țăran polonez.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=258–259}}.</ref>

O familie de țărani din Skalité i-a ținut câteva zile, i-a hrănit și îmbrăcat, apoi i-a pus în legătură cu un medic evreu din orașul [[Čadca]] din apropiere, dr.&nbsp;Pollack. Vrba și Pollack se întâlniseră într-o tabără de tranzit din [[Nováky]].<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=77}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=260–263}}.</ref> Printr-un contact în cadrul {{Ill-wd|Q58423079|3=Consiliului Evreiesc Slovac}}, Pollack a aranjat ca această organizație să trimită oameni din [[Bratislava]] să se întâlnească cu cei doi.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=78–79}}; for the Jewish Council, see {{Harvnb|Paldiel|2017|loc=101}} and {{Harvnb|Braham|2011|loc=40}}.</ref> Pollack a fost tulburat când a aflat care a fost probabil soarta părinților și fraților săi, care fuseseră deportați din Slovacia la Auschwitz în 1942.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=78–79}}.</ref>

=== Întâlnirea cu Consiliul Evreiesc ===
Vrba și Wetzler au petrecut noaptea în Čadca, în casa unei rude a rabinului {{Ill-wd|Q704954|3=Leo Baeck}}, înainte de a fi duși la [[Žilina]] cu trenul. Ei au fost întâmpinați la gară de Erwin Steiner, membru al Consiliului Evreiesc Slovac (sau {{Ill-wd|Q58423079|3=Ústredňa Židov}}), și duși la Căminul de Bătrâni Evrei, unde își avea consiliul birourile. În zilele următoare, au fost prezentați lui Ibolya Steiner, care era căsătorită cu Erwin; inginerului și stenografului Oskar Krasniansky (care mai târziu și-a luat numele de Oskar Isaiah Karmiel);<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=99}}.</ref> și, la {{Dată|1944|4|25|format=j F}}, președintelui consiliului, dr.&nbsp;{{Ill-wd|Q18021177|3=Oskar Neumann}}, avocat.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=79}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=262}}; {{Harvnb|Szabó|2011|loc=97}}; {{Harvnb|Braham|2016b|loc=960}}.</ref> Consiliul a putut confirma cine erau Vrba și Wetzler din listele sale de deportare.{{Sfn|Hilberg|2003b|loc=1213}} În memoriile sale, Wetzler a descris (folosind pseudonime) mai multe persoane care au participat la prima întâlnire: un avocat (probabil Neumann), un muncitor de fabrică, o „Madame Ibi” (Ibolya Steiner) care fusese funcționară într-o organizație progresistă de tineret, și corespondentul de la Praga al unui ziar elvețian. Neumann le-a spus că grupul aștepta de doi ani ca cineva să confirme zvonurile pe care le-au auzit ei despre Auschwitz. Wetzler a fost surprins de naivitatea întrebării: „Este atât de greu să ieși [de] acolo?” Jurnalistul a vrut să știe cum au reușit, dacă a fost atât de greu. Wetzler l-a simțit pe Vrba aplecându-se furios înainte ca să spună ceva, dar l-a prins de mână și Vrba s-a dat înapoi.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=192–193}}

Wetzler l-a încurajat pe Vrba să înceapă să descrie condițiile de la Auschwitz. „Vrea să vorbească ca un martor”, a scris Wetlzer, „numai fapte, dar evenimentele teribile îl mătură ca un torent, le retrăiește cu nervii, cu fiecare por al corpului, și după o oră este complet epuizat.”{{Sfn|Wetzler|2007|loc=193}} Grupul, în special jurnalistul elvețian, părea să nu înțeleagă foarte bine. Jurnalistul s-a întrebat de ce nu a intervenit Crucea Roșie Internațională. „Cu cât [Vrba] relatează mai multe, cu atât devine mai furios și mai amărât”.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=194}} Jurnalistul i-a cerut lui Vrba să le povestească despre „bestialitățile specifice ale SS-ului”. Vrba a răspuns: „E ca și cum ai vrea să-ți spun despre o zi anume când era apă în Dunăre”.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=196}}

Vrba a descris rampa, selecția, ''{{Ill-wd|Q311773|3=Sonderkommando}}'' și organizarea internă a lagărelor; clădirea {{Ill-wd|Q700356|3=Auschwitz III}} și modul în care evreii erau folosiți ca sclavi  pentru [[Krupp]], [[Siemens AG|Siemens]], {{Ill-wd|Q156152|3=IG Farben}} și {{Ill-wd|Q320038|3=DAW}}; și camerele de gazare.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=79–80}}; {{Harvnb|Wetzler|2007|loc=194–200}}.</ref> Wetzler le-a dat datele din registrul central ascuns în tubul rămas și a descris numărul mare de morți în rândul prizonierilor de război sovietici, distrugerea lagărului familial ceh, experimentele medicale și numele medicilor implicați în ele.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=200–202}} El a predat și eticheta de pe recipientul de [[Zyklon B]].{{Sfn|Wetzler|2007|loc=204}} Fiecare cuvânt, scria el, „are efectul unei lovituri în cap”.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=202}}

Neumann a spus că cei doi vor primi o mașină de scris dimineața, iar grupul se va întâlni din nou în trei zile. Auzind asta, Vrba a explodat: „Ce ușor îți e  să zici «în trei zile»! Dar acolo, sunt aruncați oameni în foc chiar în acest moment și în trei zile vor ucide mii de oameni. Fă ceva imediat!” Wetzler l-a tras de braț, dar Vrba a continuat, arătând spre fiecare: „Voi, voi, veți sfârși cu toții în gaz dacă nu se face ceva! Auzi?”{{Sfn|Wetzler|2007|loc=205}}

=== Redactarea raportului ===
A doua zi, Vrba a început prin schițarea planului lagărelor Auschwitz I și II și a poziției rampei în raport cu lagărele. Raportul a fost rescris de mai multe ori pe parcursul a trei zile;<ref name="Karny1998p564" /> conform lui Wetzler, în două dintre acele zile, el și Vrba au scris până în zori.{{Sfn|Wetzler|2007|loc=205}} Wetzler a scris prima parte, Vrba a treia și la a doua au lucrat împreună. Apoi au rescris-o de șase ori. Oskar Krasniansky l-a tradus din slovacă în germană în timp ce era scris, cu ajutorul lui Ibolya Steiner, care scria la mașină. Versiunea originală în slovacă s-a pierdut.<ref name="Karny1998p564">{{Harvnb|Kárný|1998|loc=564, n.&nbsp;5}}, citând din {{lang|sk|Oswiecim, hrobka štyroch miliónov ľudí}} („Auschwitz, mormântul a patru milioane de oameni”), 1946, și corespondența personală cu Alfred Wetzler, {{Dată|1982|4|14}}; Ibolya Steiner este denumită și Gisela Steiner.</ref> Raportul în slovacă și, se pare, în germană, a fost finalizat până joi, {{Dată|1944|4|27}}.<ref>{{Harvnb|Hilberg|2003b|loc=1213}}; {{Harvnb|Kárný|1998|loc=564, n.&nbsp;5}}.</ref>

Potrivit lui Kárný, raportul descrie lagărul „cu o acuratețe absolută”, inclusiv construcția sa, instalațiile, securitatea, sistemul de numărare a deținuților, categoriile de deținuți, regimul alimentar și cazarea, precum și gazările, împușcările și injecțiile. Oferă detalii cunoscute doar de deținuți, inclusiv că au fost completate formulare de descărcare pentru deținuții care au fost gazați, indicând faptul că ratele mortalității din lagăr erau falsificate activ. Deși prezentat de doi oameni, raportul era în mod clar produsul multor deținuți, inclusiv {{Lang|de|Sonderkommando}} care lucra în camerele de gazare.<ref>{{Harvnb|Kárný|1998|loc=554–555}}; vezi și {{Harvnb|van Pelt|2011|loc=123}}.</ref> Conține schițe ale camerelor de gazare și afirmă că existau patru crematorii, fiecare dintre ele conținând o cameră de gazare și o cameră de incinerare.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=218–220}}.</ref> Raportul estima capacitatea totală a camerelor de gazare la 6.000 de oameni pe zi.<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=224}}.</ref>
[[Fișier:Vrba-Wetzler_report_sketch_(crematoria).jpg|alt=diagram|stanga|miniatura| Amenajarea crematoriilor din [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz II-Birkenau]], raportul Vrba–Wetzler]]
{{Citat|Nefericitele victime sunt aduse în sală (B) unde li se cere să se dezbrace. Pentru a completa ficțiunea cum că urmează să se spele, fiecare persoană primea un prosop și o bucată mică de săpun de la doi oameni în halate albe. Apoi erau îngrămădiți în camera de gazare (C) atât de mult încât, desigur, nu se poate sta decât în picioare. Pentru a comprima această mulțime de oameni în spațiul îngust, se trage în aer la un capăt pentru a-i înghesui și mai mult.

Când toată lumea este înăuntru, ușile grele se închid. Urmează o scurtă pauză, probabil pentru a permite temperaturii din cameră să ajungă la o anumită valoare, după care oameni din SS cu măști de gaze se urcă pe acoperiș, deschid trapele și scutură un preparat sub formă de pulbere din cutii metalice cu eticheta «CYKLON» «A se folosi împotriva șobolanilor», fabricate de un concern din Hamburg. Se presupune că este un soi de amestec de «CIANURĂ» care se transformă în gaz la o anume temperatură. După trei minute, toți cei din cameră sunt morți.<ref>{{harvnb|Świebocki|2002|loc=220, 224}}, separare în paragrafe adăugată.</ref>}}
Într-o depoziție dată sub jurământ la procesul lui [[Adolf Eichmann]] în 1961, Vrba a spus că el și Wetzler au obținut informații despre camerele de gazare și despre crematorii de la {{Lang|de|Sonderkommando}} {{Ill-wd|Q323900|3=Filip Müller}} și de la colegii săi care lucrau acolo. Müller a confirmat acest lucru în {{Lang|en|Eyewitness Auschwitz}} (1979).<ref name="vanPelt2002p149">{{Harvnb|Müller|1999|loc=121–122}}; {{Harvnb|van Pelt|2011|loc=149}}.</ref> Cercetătorul lagărului de la Auschwitz {{Ill-wd|Q937396|3=Robert Jan van Pelt}} a scris în 2002 că descrierea conține erori, dar că, având în vedere circumstanțele, inclusiv lipsa de pregătire a celor doi în domeniul arhitecturii, „ar fi fost suspect dacă nu ar fi fost mici erori”.<ref name="VanPelt2002p151">{{Harvnb|van Pelt|2002|loc=151}}.</ref>

== Distribuirea și publicarea ==

=== Evadarea lui Rosin și Mordowicz ===
Consiliul Evreiesc a găsit un apartament pentru Vrba și Wetzler în [[Liptovský Mikuláš|Liptovský Svätý Mikuláš]], Slovacia, unde cei doi au ținut o copie a raportului Vrba–Wetzler, în [[Limba slovacă|slovacă]], ascunsă în spatele unei icoane cu Fecioara Maria. Au făcut copii clandestine cu ajutorul unui prieten, Josef Weiss de la Oficiul pentru Prevenirea Bolilor Venerice din Bratislava, și le-au înmânat evreilor din Slovacia cu contacte în Ungaria, pentru traducere în maghiară.<ref>{{Harvnb|Conway|1984b}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=82–83}}.</ref>

Potrivit istoricului Zoltán Tibori Szabó, raportul a fost publicat pentru prima dată la Geneva în mai 1944, în limba germană, de {{Ill-wd|Q9141027|3=Abraham Silberschein}} de la {{Ill-wd|Q541010|3=Congresul Mondial Evreiesc}} sub titlul ''{{Lang|de|Tatsachenbericht über Auschwitz und Birkenau}}'', cu data {{Dată|1944|5|17}}.<ref name="Szabo2011">{{Harvnb|Szabó|2011|loc=91}}.</ref> Florian Manoliu de la Legația României la Berna a dus raportul în Elveția și l-a înmânat lui {{Ill-wd|Q829266|3=George Mantello}}, un om de afaceri evreu din Transilvania, care lucra ca prim-secretar al consulatului Republicii El Salvador la Geneva. Datorită lui Mantello, reportajul a primit, în presa elvețiană, prima acoperire largă.<ref name="Braham2000p95,214">{{Harvnb|Braham|2000|loc=95, 214}}.</ref>
[[Fișier:Selection_on_the_ramp_at_Auschwitz_II-Birkenau,_1944_(Auschwitz_Album)_3a.jpg|miniatura| Evrei maghiari sosind la [[Lagărul de concentrare Auschwitz|Auschwitz II-Birkenau]], mai/iunie 1944]]
[[Arnošt Rosin]] (deținutul nr. 29858) și [[Czesław Mordowicz]] (deținutul nr. 84216) au evadat de la Auschwitz la {{Dată|1944|5|27}} și au ajuns în Slovacia pe {{Dată|1944|6|6|format=j F}}, ziua [[Operațiunea Neptun|debarcării în Normandia]]. Auzind despre [[Operațiunea Overlord|invazia Normandiei]] și crezând că războiul s-a terminat, s-au îmbătat pentru a sărbători, folosind dolari pe care i-au scos prin contrabandă din Auschwitz. Au fost arestați imediat pentru încălcarea legilor valutare și au petrecut opt zile în închisoare înainte ca Consiliul Evreiesc să le plătească amenzile.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=83}}; {{Harvnb|Fleming|2014|loc=230}}.</ref>

Rosin și Mordowicz au fost intervievați, pe {{Dată|1944|6|17|format=j F}}, de Oskar Krasniansky, inginerul care tradusese raportul Vrba–Wetzler în germană. Ei i-au spus că, între {{Dată|1944|5|15|format=j}} și {{Dată|1944|5|27}}, 100.000 de evrei maghiari au ajuns la Auschwitz II-Birkenau și că cei mai mulți au fost omorâți la sosire.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=230}}.</ref> Vrba a concluzionat de aici că Consiliul Evreiesc Maghiar nu și-a informat comunitățile evreiești despre raportul Vrba–Wetzler.<ref>{{Harvnb|Conway|1984b}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=84}}.</ref> Raportul Rosin-Mordowicz, de șapte pagini a fost combinat cu raportul Vrba-Wetzler, care era mai lung, și cu un al treilea raport, cunoscut sub numele de raportul maiorului polonez (redactat de [[Jerzy Tabeau]], care evadase de la Auschwitz în noiembrie 1943), în ceea ce s-a numit mai târziu [[Rapoarte despre Auschwitz]].<ref>{{Harvnb|Szabó|2011|loc=94}}; pentru Tabeau, vezi și {{Harvnb|Fleming|2014|loc=230}}.</ref>

Potrivit lui {{Ill-wd|Q5236134|3=David Kranzler}}, Mantello a cerut Ligii Studenților Maghiari din Elveția să facă 50 de copii mimeografiate ale raportului Vrba-Wetzler și ale celor două rapoarte mai scurte de la Auschwitz, pe care până la {{Dată|1944|6|23}} le distribuise guvernului elvețian și grupurilor evreiești.<ref name="Kranzler2000p98">{{Harvnb|Kranzler|2000|loc=98–99}}.</ref> În jurul datei de {{Dată|1944|6|19|format=j F}}, Richard Lichtheim de la Agenția Evreiască din Geneva, care primise de la Mantello o copie a raportului, a transmis prin telegraf Agenției Evreiești din Ierusalim că știe „ce s-a întâmplat și unde s-a întâmplat” și că 12.000 de evrei erau deportați zilnic de la Budapesta. El a relatat și informația de la Vrba și Wetzler conform căreia 90% dintre evreii care soseau la Auschwitz II erau uciși.<ref>{{Harvnb|van Pelt|2002|loc=152}}; {{Harvnb|Kranzler|2000|loc=104}}.</ref>

Studenții elvețieni au făcut mii de copii, care au fost transmise altor studenți și parlamentari.<ref name="Kranzler2000p98">{{Harvnb|Kranzler|2000|loc=98–99}}.</ref> Cel puțin 383 de articole despre Auschwitz au apărut în presa elvețiană între {{Dată|1944|6|23|format=j F}} și {{Dată|1944|7|11}}.<ref>{{Harvnb|Conway|1984b}}; {{Harvnb|Fleming|2014|loc=233}}.</ref> Potrivit lui {{Ill-wd|Q55622970|3=Michael Fleming}}, această cifră „depășește numărul de articole publicate despre Holocaust în timpul întregului război în {{Lang|en|The Times}}, {{Lang|en|Daily Telegraph}}, {{Lang|en|Manchester Guardian}} și în întreaga presă populară britanică”.{{Sfn|Fleming|2014|loc=233}}

=== Importanța datelor ===
Datele la care a fost distribuit raportul au devenit o chestiune de importanță în istoriografia Holocaustului. Potrivit lui [[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]], liderii evrei au întârziat distribuirea raportului, temându-se să nu provoace panică.<ref name="Braham2000p95">{{Harvnb|Braham|2000|loc=95}}.</ref> Braham se întreabă: „De ce liderii evreilor din Ungaria, Slovacia, Elveția și din alte părți nu au distribuit și publicat Rapoartele despre Auschwitz imediat după ce au primit copii la sfârșitul lunii aprilie sau la începutul lui mai 1944?”<ref>{{Harvnb|Braham|2016b|loc=967}}.</ref> Vrba afirmă că din această cauză s-au pierdut vieți. El l-a acuzat în special pe [[Rudolf Kasztner|Rudolf Kastner]] de la [[Comitetul de Ajutor și Salvare|Comitetul de ajutor și salvare]] din Budapesta.<ref>{{Citat web|url=https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/rudolf-rezsoe-kasztner|titlu=Rudolf (Rezsö ) Kasztner|publisher=United States Holocaust Memorial Museum|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180614073314/https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/rudolf-rezsoe-kasztner|lucrare=Holocaust Encyclopedia|archivedate=14 June 2018}}</ref> Comitetul organizase trecerea în siguranță a evreilor în Ungaria înainte de invazia germană.<ref>{{Harvnb|Halász|2000|loc=260}}.</ref> Consiliul Evreiesc Slovac i-a înmânat lui Kastner raportul la sfârșitul lunii aprilie sau cel târziu până la {{Dată|1944|5|3}}.<ref name="Braham2000p95" />

Pastorul József Éliás, șeful Misiunii Bunului Păstor din Ungaria, a declarat că a primit raportul de la Géza Soós, membru al Mișcării de Independență a Ungariei, o grupare de rezistență.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=232}}; pentru mai multe despre Soos, vezi {{Harvnb|Bartrop|2017|loc=604–605}}.</ref> {{Ill-wd|Q695770|3=Yehuda Bauer}} crede că Kastner sau Ottó Komoly, liderul Comitetului de ajutor și salvare, i-au dat raportul lui Soós.<ref>{{Harvnb|Bauer|1994|loc=157}}.</ref> Secretara lui Éliás, Mária Székely, l-a tradus în maghiară și a pregătit șase exemplare, care au fost transmise către oficialii statului maghiar și ai bisericilor, inclusiv către nora lui [[Miklós Horthy]], contesa {{Ill-wd|Q987617|3=Ilona Edelsheim-Gyulai}}.<ref>{{Harvnb|Braham|2000|loc=97}};
also see {{Harvnb|Braham|2016b|loc=969}}; {{Harvnb|Bartrop|2017|loc=604}}.</ref> Braham scrie că această distribuire s-a desfășurat înainte de {{Dată|1944|5|15|format=j F}}.<ref>{{Harvnb|Braham|2000|loc=97}}.</ref>

Nu se cunosc motivele pentru care Kastner nu a mai difuzat raportul. Potrivit lui Braham, „liderii evreilor din Ungaria erau încă ocupați cu traducerea și duplicarea Rapoartelor în perioada {{Dată|1944|6|14|format=j}}–{{Dată|1944|6|16|format=j F}} și nu le-au distribuit decât abia în a doua jumătate a lunii iunie. În memoriile și declarațiile lor postbelice, [ei] au ignorat aproape complet Rapoartele.”<ref>{{Harvnb|Braham|2016b|loc=972}}.</ref> Vrba a susținut până la sfârșitul vieții că Rudolf Kastner a reținut raportul pentru a nu pune în pericol negocierile dintre Comitetul de ajutor și salvare și [[Adolf Eichmann]], ofițerul SS responsabil cu transportul evreilor din Ungaria. În timp ce raportul Vrba-Wetzler era în curs de redactare, Eichmann propusese Comitetului de la Budapesta ca SS să ofere până la un milion de evrei maghiari în schimbul a 10.000 de camioane și alte bunuri de la Aliații Occidentali. Propunerea nu s-a concretizat, dar Kastner a strâns donații pentru a plăti SS-ului plecarea din Budapesta spre Elveția a 1.600 de evrei cu ceea ce a devenit cunoscut sub numele de {{Ill-wd|Q2093736|3=trenul lui Kastner}}. În opinia lui Vrba, Kastner a suprimat raportul pentru a nu-i îndepărta pe cei de la SS.<ref>{{Harvnb|Vrba|2002|loc=279–282}}; also see {{Harvnb|Vrba|1998|loc=94–95}}; {{Harvnb|Fleming|2014|loc=231}}.</ref>

Biologul maghiar {{Ill-wd|Q513281|3=George Klein}} a lucrat ca secretar la Consiliul Evreiesc Maghiar în strada Síp, Budapesta, când era adolescent. La sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie 1944, șeful său, dr. Zoltán Kohn, i-a arătat o copie la indigo a raportului Vrba–Wetzler în limba maghiară și i-a spus că ar trebui să vorbească despre el numai rudelor și prietenilor apropiați.<ref>{{Harvnb|Klein|2011|loc=258–260}}. </ref> Klein îi auzise pe evrei menționând termenul {{Lang|de|Vernichtungslager}} (lagărul de exterminare), dar i se păruse un mit. „Am crezut imediat raportul pentru că avea sens”, a scris el în 2011. „&nbsp;... Limbajul sec, factual, aproape științific, datele, numerele, hărțile și logica narațiunii se reuneau într-o structură solidă și inexorabilă.”<ref>{{Harvnb|Klein|2011|loc=260–261}}.</ref> Klein i-a spus unchiului său, care l-a întrebat poate să creadă asemenea prostii: „probabil că eu și alții din clădirea din strada Síp ne-am pierdut mințile sub presiune”. La fel a fost și cu alte rude și prieteni: bărbații de vârstă mijlocie cu proprietăți și familie nu au crezut, în timp ce cei mai tineri au vrut să acționeze. În luna octombrie a acelui an, când i-a venit rândul lui Klein să se îmbarce într-un tren către Auschwitz, el a fugit.<ref>{{Harvnb|Klein|2011|loc=261–263}}.</ref>

=== Știri despre raport ===
Detalii din raportul Vrba–Wetzler au început să apară și în alte mass-media. La {{Dată|1944|6|4}}, {{Lang|en|New York Times}} a scris despre „uciderea cu sânge rece” a evreilor din Ungaria.<ref>[https://query.nytimes.com/gst/abstract.html?res=9C04E2D81338E33BBC4C53DFB066838F659EDE&legacy=true "Senators appeal on Hungary's Jews; Foreign Relations Committee Pleads With People to Stop 'Cold-Blooded Murder'"]. </ref> Pe {{Dată|1944|6|16|format=j F}}, ''{{Ill-wd|Q886181|3=Jewish Chronicle}}'' din Londra a publicat o poveste a lui Isaac Gruenbaum de la Agenția Evreiască din Ierusalim cu titlul „Lagăre ale morții cu bombe”; cu siguranță, autorul văzuse raportul Vrba–Wetzler.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=238}}.</ref> Tot pe {{Dată|1944|6|16|format=j F}}, BBC World Service a relatat în Germania, în programul său pentru de la prânz pentru femei, uciderea în martie a taberei familiei cehe și a celui de al doilea grup de cehi, despre care în raportul Vrba-Wetzler scria că va fi ucis în jurul datei de {{Dată|1944|6|20|format=j F}}.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=215}}.</ref> Emisiunea a făcut aluzie la raportul Vrba–Wetzler:{{Citat|La Londra, există un raport deosebit de exact despre crimele în masă de la Birkenau. Toți cei responsabili pentru această crimă în masă, de la cei care dau ordinele, la intermediari și la cei care le execută, vor fi trași la răspundere.<ref>{{harvnb|Świebocki|2000|loc=316}}; {{harvnb|Fleming|2014|loc=215}}.</ref>}}O știre de 22 de rânduri de pe pagina cinci din {{Lang|en|New York Times}}, „{{Lang|en|Chechs report Massacre|italic=nu}}”, relata la {{Dată|1944|6|20|format=j F}} că 7.000 de evrei au fost „târâți în camerele de gazare din notoriile lagăre de concentrare germane de la Birkenau și [[Oświęcim]] [Auschwitz]”.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=238}}; [https://www.nytimes.com/1944/06/20/archives/czechs-report-massacre-claim-the-nazis-killed-7000-in-prison-gas.html "Czechs Report Massacre; Claim the Nazis Killed 7,000 in Prison Gas Chambers"]. </ref> Walter Garrett, corespondentul elvețian al agenției britanice de presă {{Ill-wd|Q1525848|3=Exchange Telegraph}}, a trimis la Londra pe {{Dată|1944|6|24|format=j F}} patru mesaje cu detalii din raportul primit de la George Mantello, inclusiv estimarea lui Vrba că 1.715.000 de evrei au fost uciși.{{Sfn|Świebocki|2000|loc=316}} Ca urmare a relatării sale, în următoarele 18 zile au apărut cel puțin 383 de articole despre Auschwitz, inclusiv un raport de 66 de pagini la Geneva, {{Lang|fr|Les camps d'extermination}}.{{Sfn|Świebocki|2000|loc=318}}

La {{Dată|1944|6|26|format=j F}}, [[Jewish Telegraphic Agency|Agenția Telegrafică Evreiască]] a relatat că 100.000 de evrei maghiari au fost executați în camerele de gazare din Auschwitz. BBC a repetat acest lucru în aceeași zi, dar a omis numele lagărului.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=239}}.</ref> A doua zi, ca urmare a informațiilor de la Walter Garrett, {{Lang|en|Manchester Guardian}} a publicat două articole. Primul spunea că evreii polonezi erau gazați la Auschwitz, iar cel de-al doilea: „informațiile conform cărora germanii extermină sistematic evreii din Ungaria au devenit în ultima vreme mai substanțiale”. Raportul menționa sosirea „multor mii de evrei&nbsp;... la lagărul de concentrare de la Oswiecim”.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=240}}; {{Citat știre|title=Fate of Jews in Hungary|nume=From our Diplomatic Correspondent|data=27 June 1944|page=6|journal=The Manchester Guardian}}</ref> La {{Dată|1944|6|28|format=j F}}, ziarul a relatat că 100.000 de evrei din Ungaria au fost deportați în Polonia și gazați, dar fără a menționa Auschwitzul.<ref>{{Citat știre|title=Mass Murder of Jews: World Congress Report|data=28 June 1944|page=8|journal=The Manchester Guardian}}</ref>

Daniel Brigham, corespondentul {{Lang|en|New York Times}} la Geneva, a publicat în {{Dată|1944|7|3|format=j F}} o știre cu titlul „Ancheta confirmă lagărele naziste ale morții”, având subtitlul „1.715.000 de evrei despre care se spune că au fost omorâți de germani până la 15 aprilie”, iar pe {{Dată|1944|7|6|format=j F}} o a doua, „Două lagăre ale morții, locuri ale ororilor; unități germane pentru uciderea în masă a evreilor descrise de elvețieni”.<ref>{{Harvnb|van Pelt|2002|loc=153–154}}.</ref> Potrivit lui Fleming, {{Ill-wd|Q3631716|3=BBC Home Service}} a menționat Auschwitzul ca lagăr de exterminare pentru prima dată la {{Dată|1944|7|7}}, spunând că peste „patru sute de mii de evrei maghiari [au fost] trimiși în lagărul de concentrare de la [[Oświęcim]]” și că cei mai mulți au fost uciși în camere de gazare; a adăugat că lagărul era cel mai mare lagăr de concentrare din Polonia și că au fost instalate în 1942 camere de gazare care puteau ucide 6.000 de oameni pe zi. Fleming scrie că această știre a fost ultima din cele nouă difuzate la ora 21:00.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=244–245}}.</ref>

=== Întâlnirile cu Martilotti și Weissmandl ===
[[Fișier:WW2 Holocaust Europe map-fr.svg|lang=ro|thumb|left|Lagărele de concentrare din Europa ocupată (Auschwitz încercuit), frontierele din 2007]]
La cererea Consiliului Evreiesc din Slovacia,<ref name="Vrba1998p85">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=85}}.</ref> Vrba și [[Czesław Mordowicz]] (unul dintre evadații din 27 mai), împreună cu Oskar Krasniasnky și un traducător, s-au întâlnit cu legatul elvețian al [[Sfântul Scaun|Vaticanului]], monseniorul Mario Martilotti, la mănăstirea [[Svätý Jur]], la {{Dată|1944|6|20}}.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=85}}; vezi și {{Harvnb|Kárný|1998|loc=556–557}}; {{Harvnb|Fleming|2014|loc=233}}.</ref> Martilotti văzuse raportul și le-a pus celor doi întrebări despre el timp de cinci ore.<ref>{{Harvnb|Braham|2016b|loc=966–967}}.</ref> Mordowicz a fost iritat de Vrba în timpul acestei întâlniri. Într-un interviu din anii 1990 cordat Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, el a spus că Vrba, în vârstă de 19 ani la acea vreme, s-a comportat cinic și copilărește; la un moment dat părea să-și bată joc de felul în care Martilotti își {{Ill-wd|Q182058|3=tăia trabucul}}. Mordowicz se temea că acest comportament ar putea face ca informațiile lor să pară mai puțin credibile. Pentru a păstra atenția lui Martilotti, el i-a spus că {{Ill-wd|Q16056517|3=catolicii și preoții sunt uciși}} împreună cu evreii. Se pare că Martilotti a leșinat, strigând „{{Lang|de|Mein Gott! Mein Gott!|italic=nu}}”{{Sfn|Mordowicz|1995–1996|loc=49–50}} Cinci zile mai târziu, [[Papa Pius al XII-lea]] a trimis o telegramă în care făcea apel la [[Miklós Horthy]].<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=233}}.</ref>

Tot la cererea Consiliului Evreiesc, Vrba și Mordowicz l-au întâlnit pe {{Ill-wd|Q2261293|3=Michael Dov Weissmandl}}, un rabin [[Iudaism ortodox|ortodox]] și unul dintre liderii Grupului de Lucru de la Bratislava, la [[ieșiva]] lui din centrul Bratislavei. Vrba scrie că Weissmandl era în mod clar bine informat și că văzuse raportul Vrba–Wetzler. După cum a aflat Vrba după război, el văzuse și raportul maiorului polonez despre Auschwitz.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=85–87}}.</ref> Weissmandl a întrebat ce se putea face. Vrba a explicat: „Singurul lucru de făcut este să li se explice&nbsp;... să nu se urce în trenuri&nbsp;...”.<ref>{{Harvnb|Vrba|1978|loc=08:27:06}}.</ref> El a propus și bombardarea liniilor de cale ferată care duceau către Birkenau.<ref name="Vrba1998p86" /> (Weissmandl sugerase deja acest lucru, la {{Dată|1944|5|16}}, într-un mesaj adresat Comitetului American de Salvare a Evreilor Ortodocși.)<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=248–249}}.</ref> Vrba a scris că vizitarea lui Weissmandl la ieșiva sa i s-a părut ne-la locul ei, deoarece presupunea că locația se află sub protecția guvernului slovac și a germanilor. „Vizibilitatea vieții de ieșiva din centrul Bratislavei, la mai puțin de {{Dim|240|km}} sud de Auschwitz, era în ochii mei un exemplu tipic de activitate inspirată de [[Joseph Goebbels|Goebbels]]&nbsp;.... Acolo, în fața ochilor lumii, elevii rabinului Weissmandel puteau studia regulile eticii evreiești în timp ce propriile lor surori și mame erau ucise și arse la Birkenau.”<ref name="Vrba1998p86">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=86–87}}.</ref>

=== Oprirea deportărilor ===
[[Fișier:Horthy_the_regent.jpg|upright|miniatura| {{Ill-wd|Q16931742|3=Regentul Ungariei}}, [[Miklós Horthy]], a ordonat încetarea deportărilor la {{Dată|1944|7|6}}.<ref name="Braham2016p1028">{{Harvnb|Braham|2016b|loc=1028–1029}}.</ref>]]
Lui Horthy i s-au adresat mai multe apeluri, inclusiv de către guvernele spaniol, elvețian și turc, președintele [[Franklin Delano Roosevelt|Franklin D. Roosevelt]], [[Gustaf al V-lea al Suediei]], {{Ill-wd|Q5987345|3=Comitetul Internațional al Crucii Roșii}} și, la {{Dată|1944|6|25}}, de către [[Papa Pius al XII-lea]].<ref>{{Harvnb|Braham|2000|loc=95, 214}}; pentru Gustav al V-lea, Crucea Roșie, Spania, Elveția și Turcia, vezi {{Harvnb|Świebocki|2000|loc=314}}.</ref> Telegrama Papei nu pomenea de evrei: „suntem rugați din diverse părți să facem tot ce ne stă în putere, pentru ca, în acest neam nobil și cavaleresc, suferințele, deja atât de grele, îndurate de un mare număr de nefericiți, din cauza naționalității sau rasei lor, să nu mai fie extinse și agravate.”{{Sfn|Fleming|2014|loc=233}}

John Clifford Norton, un diplomat britanic din Berna, a transmis guvernului britanic pe {{Dată|1944|6|27|format=j F}} propuneri de acțiune, între care bombardarea clădirilor guvernamentale din Budapesta. Pe {{Dată|1944|7|2|format=j F}}, forțele americane și britanice au bombardat Budapesta, ucigând 500 de persoane<ref>{{Harvnb|Yahil|1991|loc=638–639}}.</ref> și aruncând pliante care avertizează că cei responsabili pentru deportări vor fi trași la răspundere.<ref>{{Harvnb|Kornberg|2015|loc=134}}.</ref> Horthy a ordonat încetarea deportărilor în masă pe {{Dată|1944|7|6|format=j F}}, „profund impresionat de succesele aliaților în Normandia”, potrivit lui [[Randolph Lewis Braham|Randolph Braham]]<ref name="Braham2011p19">{{Harvnb|Braham|2011|loc=19}}.</ref> și dornic să-și exercite suveranitatea asupra germanilor în fața amenințărilor cu o lovitură de stat progermană.<ref name="Braham2016p1028">{{Harvnb|Braham|2016b|loc=1028–1029}}.</ref> Potrivit lui [[Raul Hilberg]], Horthy s-ar putea să fi fost îngrijorat și de informațiile transmise prin cablu de Aliații din Berna guvernelor lor, la cererea Comitetului de Ajutor și Salvare din Budapesta, informându-i despre deportări. Aceste comunicații au fost interceptate de guvernul maghiar, care se temea că membrii săi vor fi considerați responsabili pentru crime.<ref>{{Harvnb|Hilberg|2003a|loc=910–911}}.</ref>

=== Publicația Consiliului pentru Refugiați de Război ===
Raportul Vrba–Wetzler a fost larg mediatizat în Statele Unite și în alte părți, când, după mai multe luni de întârziere, {{Ill-wd|Q51719827|3=John Pehle}} de la {{Ill-wd|Q474452|3=Consiliul pentru Refugiați de Război}} din SUA a emis un comunicat de presă de 25.000 de cuvinte la {{Dată|1944|11|25}},{{Efn|"WASHINGTON, 25 Nov — In the first detailed report by a United States Government Agency offering eyewitness proof of mass murder by the Germans, the War Refugee Board made public today accounts by three persons of organized atrocities at Birkenau and Oswiecim [Auschwitz] in southwestern Poland that transcend the horrors of Lublin."<ref>"Nazis gassed millions". Associated Press, 25 November 1944.{{pb}}
Crider, John (26 November 1944). "U.S. Board Bares Atrocity Details Told by Witnesses at Polish Camps". ''The New York Times'', 1.</ref>}} împreună cu versiunea completă a raportului și o prefață în care este evaluat ca fiind „complet credibil”.<ref name="Lipstadt1993p264">{{Harvnb|Lipstadt|1993|loc=264}}.</ref> Intitulat ''Lagărele de exterminare de la Auschwitz (Oświęcim) și Birkenau din Silezia Superioară'', ediția includea raportul Vrba–Wetzler de 33 de pagini; un raport de șase pagini de la Arnost Rosin și Czesław Mordowicz, care evadaseră de la Auschwitz la {{Dată|1944|5|27}}; și raportul maiorului polonez, de 19 pagini, scris în decembrie 1943 de evadatul polonez [[Jerzy Tabeau]].<ref name="report">{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=24–42, 169–274}}.</ref> Împreună, cele trei rapoarte au ajuns să fie cunoscute sub numele de ''Auschwitz Protocols'' (Rapoarte despre Auschwitz).<ref>{{Harvnb|van Pelt|2011|loc=122–124}}.</ref>

{{Lang|en|Washington Times Herald}} a spus despre comunicatul de presă că  este „prima ștampilă oficială americană de adevăr pentru nenumăratele relatări ale martorilor oculari despre masacrele în masă din Polonia”,<ref>{{Harvnb|Lipstadt|1993|loc=265}}.</ref> în timp ce {{Lang|en|New York Herald Tribune}} a numit Rapoartele „cel mai șocant document emis vreodată” de către o agenție guvernamentală a Statelor Unite”.<ref name="Tribune26Nov1944"/> Pehle a transmis un exemplar revistei ''{{Ill-wd|Q977017|3=Yank}}'', o publicație a forțelor armate americane, dar povestea, redactată de sergentul Richard Paul, a fost respinsă ca fiind „prea semitică”; revista nu a vrut să o publice, spunea conducerea, din cauza „antisemitismului latent din Armată”.<ref>{{Harvnb|Lipstadt|1993|loc=266}}; {{Harvnb|Hamerow|2008|loc=406}}.</ref> În iunie 1944, Pehle îl îndemnase pe {{Ill-wd|Q563577|3=John J. McCloy}}, adjunctul secretarului de război al SUA, să bombardeze Auschwitzul, dar McCloy spusese că este „nepractic”. După publicarea Rapoartelor, a încercat din nou. McCloy a răspuns că lagărul nu poate fi atins de bombardierele ce porneau din Franța, Italia sau Regatul Unit, ceea ce însemna că {{Ill-wd|Q3534114|3=bombardierele grele}} ar trebui să zboare până la Auschwitz, cale de 2.000 de mile, fără escortă. McCloy i-a spus: „Soluția pozitivă la această problemă este cea mai degrabă posibilă victorie asupra Germaniei”.<ref>{{Harvnb|Hamerow|2008|loc=404}}.</ref>

== După raport ==

=== Activitățile în cadrul rezistenței ===
După ce au dictat raportul în aprilie 1944, Vrba și Wetzler au rămas în [[Liptovský Mikuláš]] timp de șase săptămâni și au continuat să facă și să distribuie copii ale raportului cu ajutorul unui prieten, Joseph Weiss. Weiss a lucrat pentru Oficiul pentru Prevenirea Bolilor Venerice din Bratislava și i-a lăsat să se facă copii la el în birou.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=82–83}}.</ref> Consiliul evreiesc i-a dat lui Vrba documente pe numele de Rudolf Vrba, care dovedeau că are strămoșii [[Arian|arieni]] de-a lungul a trei generații<ref name="Vrba1998p82">{{Harvnb|Vrba|1998|loc=82}}.</ref> și l-a susținut financiar cu 200 de [[Coroană cehoslovacă|coroane slovace]] pe săptămână, echivalentul unui salariu mediu de muncitor; Vrba a scris că era „suficient să mă țină sub pământ în Bratislava”.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=17}}; {{Harvnb|Vrba|1998|loc=87}}.</ref> La {{Dată|1944|8|29}}, armata slovacă [[Insurecția națională slovacă|s-a răsculat împotriva naziștilor]] și a fost proclamată restabilirea Cehoslovaciei. Vrba s-a alăturat {{Ill-wd|Q7541584|3=partizanilor slovaci}} în septembrie 1944 și a primit ulterior Medalia Cehoslovacă de Vitejie.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=87}}.</ref><ref name="Telegraphobit">{{Citat știre|title=Rudolf Vrba|url=https://www.telegraph.co.uk/news/obituaries/1515447/Rudolf-Vrba.html|data=12 April 2006|journal=The Daily Telegraph|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090318004159/https://www.telegraph.co.uk/news/obituaries/1515447/Rudolf-Vrba.html|archivedate=18 March 2009}}</ref>

Auschwitzul a fost eliberat de {{Ill-wd|Q4031982|3=Armata 60}} a [[Frontul I Ucrainean|Frontului 1 Ucrainean]] (parte a [[Armata Roșie|Armatei Roșii]]) la {{Dată|1945|1|27}}; 1.200 de prizonieri au fost găsiți în lagărul principal și 5.800 în Birkenau. SS-ul încercase să distrugă dovezile, dar Armata Roșie a găsit ce mai rămăsese din patru crematorii, precum și 5.525 de perechi de pantofi de damă, 38.000 de perechi de pantofi bărbătești, 348.820 de costume pentru bărbați, 836.225 de articole de îmbrăcăminte pentru femei, un număr mare de covoare, ustensile, periuțe de dinți, ochelari de vedere și proteze dentare și șapte tone de păr.<ref>{{Harvnb|van Pelt|2002|loc=158–159}}.</ref>

=== Căsătoria și educația ===
{{Cutie citat
| border = 1px
| title_fnt = #555555
| qalign = center
| citat = [https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn1004165 Interviu cu Rudolf Vrba] (video),<br>New York, noiembrie 1978
| fontsize = 95%
| bgcolor = #F9F9F9
| mărime = 260px
| salign = right
| style = margin–top:1.5em;margin-bottom:1.5em;padding:1em
}}În 1945, Vrba s-a reîntâlnit cu o prietenă din copilărie, Gerta Sidonová din Trnava. Amândoi doreau să studieze pentru a obține diplome, așa că au urmat cursuri organizate de Departamentul de Educație al Cehoslovaciei pentru cei care nu merseseră la școală din cauza naziștilor. S-au mutat după aceea la Praga, unde s-au căsătorit în 1947; Sidonová și-a luat numele de familie Vrbová, versiunea feminină a lui Vrba. A absolvit medicina, apoi a activat în cercetare.{{Sfn|Vrbová|2006|loc=176–177}} În 1949, Vrba a obținut o diplomă de inginer chimist de la [[Universitatea Tehnică Cehă din Praga]], ceea ce i-a adus o bursă postuniversitară de la Ministerul Educației, iar în 1951 și-a luat doctoratul cu o teză intitulată „Despre metabolizarea acidului butiric”.<ref name="UBC" />{{Sfn|Bestic|1964|loc=7}} Cuplul a avut două fiice: Helena (1952–1982)<ref name="LSHTM">{{Citat web|url=http://www.lshtm.ac.uk/study/funding/helenavrbovascholarship.html|titlu=Helena Vrbova Scholarship|publisher=The London School of Hygiene & Tropical Medicine|archiveurl=https://web.archive.org/web/20170413071442/http://www.lshtm.ac.uk/study/funding/helenavrbovascholarship.html|archivedate=13 April 2017}}</ref> și Zuzana (n.&nbsp;1954).{{Sfn|Vrbová|2006|loc=176}} Vrba a întreprins cercetări post-doctorale la {{Ill-wd|Q927091|3=Academia Cehoslovacă de Științe}}, unde a primit titlul de {{Ill-wd|Q737462|3=C.Sc.}} în 1956. Din 1953 până în 1958 a lucrat la Școala de Medicină a [[Universitatea Carolină|Universității Caroline]] din Praga.<ref name="UBC"/> Căsnicia lui a luat sfârșit cam în această perioadă.<ref>{{Harvnb|Vrbová|2006|loc=177}}.</ref>

=== Plecarea în Israel, mutarea în Anglia ===
Divorțați, în Cehoslovacia condusă de un guvern socialist dominat de [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunea Sovietică]], Vrba și Vrbová {{Ill-wd|Q332988|3=au fugit}} amândoi, el în Israel și ea în Anglia cu copiii. Vrbová se îndrăgostise de un englez și a putut dezerta după ce a fost invitată la o conferință academică în Polonia. Neputând obține vize pentru copiii ei, s-a întors ilegal în Cehoslovacia și a trecut pe jos munții în Polonia împreună cu copiii. De acolo, au zburat în Danemarca cu documente falsificate, apoi la Londra.<ref>{{Harvnb|Vrbová|2006|loc=179–181}}.</ref>

În 1957, Vrba și-a dat seama, când a citit ''Soluția finală'' (1953) a lui {{Ill-wd|Q1509992|3=Gerald Reitlinger}}, că raportul Vrba–Wetzler fusese distribuit și că salvase vieți; auzise ceva despre aceasta în preajma anului 1951, dar cartea lui Reitlinger a fost prima confirmare.<ref>{{Harvnb|Vrba|1978|loc=09:07:26}}.</ref> În anul următor, a primit o invitație la o conferință internațională în Israel și nu s-a mai întors.<ref name="Telegraphobit"/> În următorii doi ani, a lucrat la [[Institutul de știință Weizmann|Institutul de Știință Weizmann]] din [[Rehovot]].<ref>Barkat, Amiram ({{Dată|2006|4|2}}). [http://www.haaretz.com/print-edition/news/death-camp-escapee-vrba-dies-at-82-1.184395 "Death camp escapee Vrba dies at 82"], ''Haaretz''.</ref><ref name="UBC"/> Mai târziu, el a declarat că nu a mai putut să trăiască în Israel, deoarece aceiași oameni care, în opinia sa, trădaseră comunitatea evreiască din Ungaria se aflau acum în poziții de putere acolo.<ref name="Telegraphobit" /> În 1960 s-a mutat în Anglia, unde a lucrat timp de doi ani la Unitatea de Cercetare Neuropsihiatrică din {{Ill-wd|Q2220276|3=Carshalton}}, [[Surrey]], și șapte ani pentru [[Consiliul de Cercetare Medicală (Regatul Unit)|Medical Research Council]].<ref name="Sanderson2006">{{Citat știre|title=Witness to Auschwitz horror dies at 82|url=http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/us_and_americas/article700812.ece|prenume=David|nume=Sanderson|data=1 April 2006|nume2=Smith|prenume2=Lewis|journal=The Times|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110604035330/http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/us_and_americas/article700812.ece|archivedate=4 June 2011}}</ref> A devenit cetățean britanic prin {{Ill-wd|Q841440|3=naturalizare}} la {{Dată|1966|8|4}}.

== Mărturiile ==

=== Procesul lui Adolf Eichmann ===
[[Fișier:1961-04-13_Tale_Of_Century_-_Eichmann_Tried_For_War_Crimes.ogv|alt=video|miniatura|[[Adolf Eichmann]] la procesul său la Ierusalim, 1961]]
La {{Dată|1960|5|11}}, [[Adolf Eichmann]] a fost capturat de [[Mosad|Mossad]] la Buenos Aires și dus la Ierusalim pentru {{Ill-wd|Q321531|3=a fi judecat}}. (Avea să fie condamnat la moarte în decembrie 1961.) Vrba nu a fost chemat să depună mărturie pentru că se pare că procurorul general israelian dorea să facă economii de fonduri.<ref>"The Trial of Adolf Eichmann, Session 109. {{Ill-wd|Q473767|3=The Nizkor Project}}, [http://www.nizkor.org/hweb/people/e/eichmann-adolf/transcripts/Sessions/Session-109-04.html Partea 4 din 4] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20191127210718/http://www.nizkor.org/hweb/people/e/eichmann-adolf/transcripts/Sessions/Session-109-04.html |date=2019-11-27 }}.</ref>  Deoarece Auschwitz era la știri, Vrba a contactat ''{{Ill-wd|Q2713264|3=Daily Herald}}'' din Londra<ref name="Vrba2002pxi" /> și unul dintre reporterii lor, {{Ill-wd|Q84771798|3=Alan Bestic}}, a scris povestea sa, care a fost publicată în cinci episoade de-a lungul unei săptămâni, începând cu {{Dată|1961|2|27}} cu titlul „Am avertizat lumea de crimele lui Eichmann”.<ref name="Vrba2002pxi">{{Harvnb|Vrba|2002|loc=xi–xiii}}; {{Harvnb|Braham|2011|loc=46}}.</ref> În iulie 1961, Vrba a depus o declarație pe propria răspundere la Ambasada Israelului la Londra, în care afirmă că, în opinia sa, 2,5&nbsp;milioane de oameni au fost uciși la Auschwitz, plus sau minus 10 la sută.<ref name="Eichmannaffidavit">{{Harvnb|Vrba|1961}}.</ref>

=== Procesul lui Robert Mulka, publicarea cărții ===
Vrba a depus mărturie împotriva lui {{Ill-wd|Q73239|3=Robert Mulka}} de la SS la procesele de la Frankfurt legate de Auschwitz, spunând instanței că l-a văzut pe Mulka pe {{Lang|de|Judenrampe}} la Auschwitz-Birkenau. Instanța a constatat că Vrba „a lăsat o impresie excelentă și inteligentă” și a concluzionat că el ar fi fost deosebit de atent în acel moment, deoarece plănuia să evadeze. Judecătorii au conchis că Mulka a fost într-adevăr pe rampă și l-au condamnat la 14 ani de închisoare.<ref>{{Harvnb|Pendas|2006|loc=237, 290}}.</ref>

În urma articolelor din {{Lang|en|Herald}}, Bestic a contribuit la scrierea memoriilor lui Vrba, {{Lang|en|I Cannot Forgive}} (1963), publicat și sub titlul {{Lang|en|Factory of Death}} (1964). Stilul de scris al lui Bestic a fost criticat; Într-o recenzie a cărții, Mervyn Jones a scris în 1964 că are aroma „bucății suculente de la pagina 63”. <ref>{{Ill-wd|Q1922185|3=Jones, Mervyn}} (9 February 1964). </ref> Erich Kulka a criticat cartea în 1985 pentru că a minimalizat rolul jucat de ceilalți trei evadați (Wetzler, Mordowicz și Rosin); Kulka nu a fost de acord cu Vrba nici în ceea ce privește criticile sale la adresa sioniștilor, a Consiliului Evreiesc Slovac și a primului președinte al Israelului.<ref>{{Harvnb|Kulka|1985|loc=304}}</ref> Cartea a fost publicată în germană (1964), franceză (1988), neerlandeză (1996), cehă (1998) și ebraică (1998).<ref name="UBC">{{Citat web|url=http://www.pharmacology.ubc.ca/vrba/VrbaCV.html|titlu=Rudolf Vrba: Curriculum Vitae|publisher=University of British Columbia|archiveurl=https://web.archive.org/web/20020709194303/http://www.pharmacology.ubc.ca/vrba/VrbaCV.html|archivedate=9 July 2002}}</ref><ref name="Dromi30Jan2005">{{Citat știre|title=Deaf Ears, Blind Eyes|trans_title=Urechi surde, ochi orbi|language=en|url=https://www.haaretz.com/1.4717077|prenume=Uri|nume=Dromi|data=28 January 2005|journal=Haaretz|archiveurl=https://web.archive.org/web/20181116032245/https://www.haaretz.com/1.4717077|archivedate=16 November 2018}}</ref> A fost republicat în engleză în 1989 cu titlul {{Lang|en|44070: The Conspiracy of the Twentieth Century}} și în 2002 ca {{Lang|en|I Escaped from Auschwitz}}.<ref name="Vrba2002pix">{{Harvnb|Vrba|2002|loc=ix–xvi}}.</ref>

=== Mutarea în Canada, interviul acordat lui Claude Lanzmann ===
{{Cutie citat
| border = 1px
| title_fnt = #555555
| qalign = center
| citat = [https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn1004165 Interviu cu Rudolf Vrba] (video),<br>New York, noiembrie 1978
| fontsize = 95%
| bgcolor = #F9F9F9
| mărime = 260px
| salign = right
| style = margin–top:1.5em;margin-bottom:1.5em;padding:1em
}}Vrba s-a mutat în Canada în 1967, unde a lucrat pentru {{Ill-wd|Q5030193|3=Consiliul de Cercetare Medicală al Canadei}} din 1967 până în 1973,<ref name="UBC"/> devenind cetățean canadian în 1972. Din 1973 până în 1975 a fost cercetător la [[Facultatea de Medicină Harvard|Harvard Medical School]], unde și-a cunoscut a doua soție, Robin Vrba,<ref name="Martin" /> originară din {{Ill-wd|Q49194|3=Fall River, Massachusetts}}.<ref>Dion, Marc Munroe (11 March 2015). </ref> S-au căsătorit în 1975 și s-au întors la Vancouver, unde ea a devenit agent imobiliar, iar el profesor asociat de farmacologie la [[Universitatea din Columbia Britanică|Universitatea Columbiei Britanice]]. A lucrat acolo până la începutul anilor 1990, publicând peste 50 de lucrări de cercetare în domeniul [[Neurochimie|chimiei creierului]], diabetului și cancerului.<ref name="Martin">Martin, Douglas (7 April 2006). </ref>

[[Claude Lanzmann]] i-a luat un interviu lui Vrba în noiembrie 1978, în [[Central Park]] din New York, pentru documentarul de nouă ore și jumătate al lui Lanzmann despre Holocaust, ''{{Ill-wd|Q1720765|3=Shoah}}'' (1985); interviul este disponibil pe site-ul [[Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii|Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite]] (USHHM).<ref name="Shoahinterview">{{Harvnb|Vrba|1978}}.</ref> Filmul a avut premiera în octombrie 1985 la Cinema Studio din New York.<ref name="nytimes1">{{Citat știre|title=An Epic Film About The Greatest Evil Of Modern Times|url=https://movies.nytimes.com/movie/review?res=9805E5DC1E39F933A15753C1A963948260|prenume=Richard|nume=Bernstein|data=20 October 1985|legătură-autor=Richard Bernstein (journalist)|journal=The New York Times}}</ref> Un citat din interviul lui Vrba este înscris pe o expoziție a USHMM:{{Citat|Constant, oameni din inima Europei dispăreau, și ajungeau toți în același loc, toți fără a ști de soarta transportului anterior. Eu știam&nbsp;... că în câteva ore după ce ajungeau acolo, nouăzeci la sută aveau să fie gazați.<ref>{{harvnb|Berenbaum|2004}}; {{harvnb|Lanzmann|1995|loc=34}}; {{harvnb|Linn|2004|loc=140–141, note 15.}}</ref>}}

=== Procesul lui Ernst Zündel ===
Vrba a depus mărturie în ianuarie 1985, împreună cu [[Raul Hilberg]], la procesul de șapte săptămâni de la Toronto al germanului [[Negarea Holocaustului|negaționist al Holocaustului]] [[Ernst Zündel]].<ref name="Quinn11March1985">{{Citat știre|title=The Holocaust Trial|url=https://archive.macleans.ca/article/1985/3/11/the-holocaust-trial|prenume=Hal|nume=Quinn|data=11 March 1985|journal=Macleans|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180906014006/https://archive.macleans.ca/article/1985/3/11/the-holocaust-trial|archivedate=6 September 2018}}</ref> Avocatul lui Zündel, {{Ill-wd|Q5300361|3=Doug Christie}}, a încercat să-l submineze Vrba (și pe alți trei supraviețuitori) solicitând descrieri din ce în ce mai detaliate, apoi prezentând orice discrepanță ca fiind semnificativă. Potrivit lui {{Ill-wd|Q1636464|3=Lawrence Douglas}}, când Vrba a spus că a văzut cadavrele arzând într-o groapă, Christie a întrebat cât de adâncă a fost groapa; când Vrba a descris un ofițer SS urcând pe acoperișul unei camere de gazare, Christie a întrebat despre înălțime și unghi.{{Sfn|Douglas|2005|loc=239}} Când Vrba i-a spus lui Christie că nu este dispus să discute despre cartea sa decât dacă juriul a citit-o, judecătorul i-a reamintit să nu dea ordine.{{Sfn|Douglas|2005|loc=229}}

Christie a susținut că cunoștințele lui Vrba despre camerele de gazare erau la mâna a doua.<ref>{{Citat știre|title=Book 'An Artistic Picture'|prenume=Dick|nume=Chapman|data=24 January 1985|journal=The Toronto Star}}</ref> Conform depoziției lui Vrba pentru procesul lui [[Adolf Eichmann]] în 1961,<ref name="Eichmannaffidavit">{{Harvnb|Vrba|1961}}.</ref> el a obținut informații despre camerele de gazare de la {{Lang|de|Sonderkommando}} {{Ill-wd|Q323900|3=Filip Müller}} și de la alții care lucrau acolo, lucru pe care Müller l-a confirmat în 1979.<ref name="vanPelt2002p149">{{Harvnb|Müller|1999|loc=121–122}}; {{Harvnb|van Pelt|2011|loc=149}}.</ref> Christie a întrebat dacă a văzut pe cineva gazat. Vrba a răspuns că a văzut oameni duși în clădiri și a văzut ofițeri SS aruncând în urma lor canistre cu gaz: „De aceea, am ajuns la concluzia că nu este o bucătărie sau o brutărie, ci este o cameră de gazare. Este posibil să fie încă acolo sau să existe un tunel și să fie acum în China. În caz contrar, au fost gazați.”<ref name="Gazette">{{Citat știre|title=Witness lying to help in Holocaust 'hoax' Zundel lawyer says|url=https://news.google.com/newspapers?id=I0olAAAAIBAJ&pg=2696,1528809|data=25 January 1985|accessdate=12 November 2010|journal=The Montreal Gazette|archiveurl=https://archive.today/20130124130938/http://news.google.com/newspapers?id=I0olAAAAIBAJ&pg=2696,1528809|agency=The Canadian Press|archivedate=24 January 2013}}</ref> Procesul s-a încheiat cu condamnarea lui Zündel pentru că a publicat cu bună știință materiale false despre Holocaust.<ref>{{Citat știre|title=Special Interview a Man Named Vrba|url=https://www.jta.org/1985/08/20/archive/special-interview-a-man-named-vrba|data=20 August 1985|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180906014214/https://www.jta.org/1985/08/20/archive/special-interview-a-man-named-vrba|agency=Jewish Telegraphic Agency|archivedate=6 September 2018}}</ref><ref name="Quinn11March1985"/> În ''{{Ill-wd|Q17054061|3=R v Zundel}}'' (1992), {{Ill-wd|Q196615|3=Curtea Supremă a Canadei}} a admis recursul lui Zundel pe motive de libertate de exprimare.{{Sfn|Kahn|2004|loc=85, 95}}

=== Întâlnirea cu George Klein ===
[[Fișier:Georg_Klein_01.JPG|legătură=/media/wikipedia/commons/thumb/e/eb/Georg_Klein_01.JPG/170px-Georg_Klein_01.JPG|miniatura| George Klein]]
În 1987, biochimistul suedez de origine maghiară George Klein a călătorit la Vancouver să îi mulțumească lui Vrba; el citise raportul Vrba–Wetzler în 1944 când era adolescent la Budapesta și a scăpat datorit lui. El a scris despre acea întâlnire într-un eseu intitulat „Frica supremă a călătorului întors din Infern”, pentru cartea sa ''Pietà'' (1992).<ref name="Klein1992p125">{{Harvnb|Klein|1992|loc=[https://books.google.com/books?id=tLyhiqCJkpQC&pg=PA125 125ff]}}.</ref> Specialista engleză Elana Gomel scria în 2003 că frica supremă a călătorului era că văzuse Infernul dar că nimeni nu îl va crede; în acest caz, călătorul știe ceva ce „nu poate fi exprimat în niciun limbaj uman”.<ref>{{Harvnb|Gomel|2003|loc=178}}.</ref>

În ciuda importantei influențe pe care a avut-o Vrba asupra vieții lui Klein, prima oară când acesta din urmă l-a văzut pe Vrba a fost cu ocazia interviului din ''{{Ill-wd|Q1720765|3=Shoah}}'' din 1985. El nu a fost de acord cu acuzațiile lui Vrba la adresa lui Kastner; Klein îl văzuse pe Kastner lucrând la birourile Consiliului Evreiesc de la Budapesta, unde Klein lucrase ca secretar, și îl considera pe Kastner un erou. El i-a spus lui Vrba cum el însuși încercase, în primăvara lui 1944, să-i convingă și pe alții de la Budapesta de veridicitatea raportului Vrba–Wetzler, dar că nimeni nu îl crezuse, ceea ce l-a făcut să încline spre opinia că Vrba greșea când susținea că evreii ar fi acționat dacă ar fi știut de lagărele de exterminare. Vrba a spus că experiența lui Klein îi ilustrează ideea: distribuirea prin canale informale a făcut ca raportul să își piardă autoritatea.<ref>{{Harvnb|Klein|1992|loc=129–130}}.</ref>

Klein l-a întrebat pe Vrba cum poate să funcționeze în atmosfera plăcută, provincială, a Universității Columbiei Britanice, unde nimeni nu avea nicio idee despre prin ce a trecut el. Vrba i-a spus despre un coleg care l-a văzut în filmul lui Lanzmann și l-a întrebat dacă ceea ce a discutat în film este adevărat. Vrba a răspuns: „Nu știu. Eram doar un actor care își recita replicile.” „Ce ciudat”, a răspuns colegul. „Nu știam că ești actor. De ce au spus că filmul a fost făcut fără actori?"<ref>{{Harvnb|Klein|1992|loc=132–133}}.</ref> Klein scria:{{Citat|Abia acum am înțeles că acela era același om care a stat tăcut și nemișcat timp de trei zile în grămada de lemne în timp ce Auschwitzul era la alertă maximă, la doar câțiva metri de SS-iști înarmați și de câinii lor care cercetau zona cu atâta rigurozitate. Dacă el a putut face asta, atunci cu siguranță putea să poarte masca unui profesor universitar și să poarte conversații cotidiene cu colegii din Vancouver, Canada, acel paradis pe Pământ pe care propriii cetățeni nu îl apreciază niciodată pe deplin, un popor lipsit de cea mai elementară noțiune despre planeta Auschwitz.|3=<ref>{{harvnb|Klein|1992|loc=133–134}}</ref>}}

=== Moartea ===
Colegul de evadare al lui Vrba, [[Alfréd Wetzler]], a murit la Bratislava, Cehoslovacia, la {{Dată|1988|2|8}}. Wetzler a fost autorul cărții {{Lang|en|Escape From Hell: The True Story of the Auschwitz Protocol}} (2007), publicată pentru prima dată sub numele de {{Lang|sk|Čo Dante nevidel}} (lit. „Ce nu a văzut Dante”, 1963) sub pseudonimul Jozef Lánik.

Vrba a murit de cancer, la vârsta de 81 de ani, pe {{Dată|2006|3|27}}, la spitalul din Vancouver.<ref name="Martin">Martin, Douglas (7 April 2006). </ref> I-a supraviețuit prima sa soție, Gerta Vrbová; a doua soție, Robin Vrba; fiica sa, Zuza Vrbová Jackson; și nepoții săi, Hannah și Jan.<ref name="Telegraphobit"/><ref name="Sanderson2006"/><ref name="Martin" /> Fiica sa mai mare, dr. Helena Vrbová, murise deja înaintea lui, în 1982, în [[Papua Noua Guinee]] în timpul unui proiect de cercetare a malariei.<ref name="LSHTM"/> Robin Vrba a dăruit documentele lui Vrba {{Ill-wd|Q1421442|3=Bibliotecii și Muzeului Prezidențial Franklin D. Roosevelt}} din New York.<ref name="cuny">[https://holocaustconferences.wordpress.com/conference_auschwitz/program/ "International Conference on the Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary"], Rosenthal Institute for Holocaust Studies (CUNY), and the Franklin and Eleanor Roosevelt Institute, 6–7 April 2011.</ref>

== Imaginea lui Vrba ==

=== Documentare, cărți, marșul anual ===
[[Fișier:Claude_Lanzmann,_2008.jpg|stanga|miniatura|upright|[[Claude Lanzmann]] i-a luat un interviu lui Vrba în 1978 pentru documentarul ''Shoah'' (1985)<ref name="Shoahinterview">{{Harvnb|Vrba|1978}}.</ref>]]
Povestea lui Vrba a fost relatată în mai multe documentare, între care ''[[The World at War|Genocide]]'' (1973), regizat de {{Ill-wd|Q6829711|3=Michael Darlow}} pentru ITV în Marea Britanie; {{Lang|en|Auschwitz and the Allies}} (1982), regizat de Rex Bloomstein și {{Ill-wd|Q575610|3=Martin Gilbert}} pentru BBC; și ''{{Ill-wd|Q1720765|3=Shoah}}'' al lui [[Claude Lanzmann]]. Vrba a apărut și în {{Lang|en|Witness to Auschwitz}} (1990), regizat de Robin Taylor pentru CBC în Canada; {{Lang|en|Auschwitz: The Great Escape}} (2007) pentru Channel Five din Regatul Unit; și {{Lang|en|Escape From Auschwitz}} (2008) pentru PBS în Statele Unite. [[George Klein (biolog)|George Klein]], biologul maghiaro-suedez care a citit raportul Vrba–Wetzler la Budapesta în adolescență și care a fugit în loc să se urce într-un tren către Auschwitz, a scris despre Vrba în cartea sa ''{{Ill-wd|Q7193116|3=Pietà}}'' (MIT Press, 1992).<ref name="Klein1992p125">{{Harvnb|Klein|1992|loc=[https://books.google.com/books?id=tLyhiqCJkpQC&pg=PA125 125ff]}}.</ref>

În 2001, [[Mary Robinson]], pe atunci înalt comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului, și [[Václav Havel]], pe atunci președintele Republicii Cehe, au înființat „Premiul Rudy Vrba” pentru filme din categoria „dreptul de a ști” despre eroi anonimi.<ref name="Sanderson2006"/><ref>[http://iphronline.org/iphr_20100321_e.html "2010 One World International Human Rights Awards announced—IPHR director on Jury"]. </ref> În 2014, Memorialul Vrba–Weztler a început să organizeze un marș anual de cinci zile pe 130 km de la secțiunea „Mexic” din Auschwitz, unde bărbații s-au ascuns timp de trei zile, până la Žilina, Slovacia, urmând traseul pe care l-au parcurs aceștia.<ref>{{Citat web|url=http://vrbawetzler.eu/lang_en/aktualita/52.html|titlu=Join us for the March in the Footsteps of Heroes from Auschwitz to Žilina|publisher=Vrba–Wetzler Memorial|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180908110907/http://vrbawetzler.eu/lang_en/aktualita/52.html|archivedate=8 September 2018}}</ref> În ianuarie 2020, un film PBS intitulat {{Lang|en|Secrets of the Dead: Bombing Auschwitz}} a prezentat o reconstituire a evadării lui Vrba, cu David Moorst în rolul Vrba și {{Ill-wd|Q23664151|3=Michael Fox}} în rolul lui Wetzler.<ref>[http://thejewishvoice.com/pbs-presents-secrets-of-the-dead-bombing-auschwitz/ "PBS Presents “Secrets of the Dead: Bombing Auschwitz"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20200201012206/http://thejewishvoice.com/pbs-presents-secrets-of-the-dead-bombing-auschwitz/ |date=2020-02-01 }}.</ref>

=== Bursa de studii ===
Locul lui Vrba în istoriografia Holocaustului a fost punctul central al cărții {{Lang|en|Escaping Auschwitz: A Culture of Forgetting}} de {{Ill-wd|Q7383084|3=Ruth Linn}} (Cornell University Press, 2004). Institutul Rosenthal pentru Studiul Holocaustului de la Universitatea Municipală din New York a organizat o conferință academică în aprilie 2011 pentru a discuta despre raportul Vrba–Wetzler și alte rapoarte despre Auschwitz, conferință în urma căreia a fost compilată cartea {{Lang|en|The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary}} (Columbia University Press, 2011), editat de [[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]] și {{Ill-wd|Q3535919|3=William vanden Heuvel}}.<ref name="cuny"/> În 2014, istoricul britanic {{Ill-wd|Q55622970|3=Michael Fleming}} a reevaluat impactul raportului Vrba–Wetzler în {{Lang|en|Auschwitz, the Allies and Censorship of the Holocaust}} (Cambridge University Press, 2014).<ref>{{Harvnb|Fleming|2014}}.</ref>

=== Distincții ===
[[Fișier:Martin_Gilbert,_May_2011.jpg|miniatura|upright|Martin Gilbert]]
{{Ill-wd|Q591115|3=Universitatea din Haifa}} i-a  acordat lui Vrba titlul de {{Lang|la|doctor honoris causa}} în 1998 la propunerea lui Ruth Linn,<ref name="Dromi30Jan2005"/> cu sprijinul lui {{Ill-wd|Q695770|3=Yehuda Bauer}}.<ref name="Bauerletter">{{Harvnb|Linn|2004|loc=110–111}}, citând o scrisoare de la Yehuda Bauer către Ben Ami, translatorul memoriilor lui Vrba.</ref>

Pentru că a luptat în timpul [[Insurecția națională slovacă|Revoltei Naționale Slovace]], Vrba a primit Medalia Cehoslovacă pentru Vitejie, Ordinul Insurecției Naționale Slovace (Clasa 2) și Medalia de Onoare a Partizanilor Cehoslovaci.<ref name="FDR">{{Citat web|url=http://www.fdrlibrary.marist.edu/archives/collections/franklin/index.php?p=collections/findingaid&id=583|titlu=Rudolf Vrba Papers, 1934-2008|publisher=Franklin D. Roosevelt Presidential Library & Museum|accessdate=19 September 2018|archiveurl=https://web.archive.org/web/20180322020557/http://www.fdrlibrary.marist.edu/archives/collections/franklin/index.php?p=collections%2Ffindingaid&id=583|archivedate=22 March 2018}}</ref>

În 2007 a fost distins cu Ordinul Dublei Cruci Albe, clasa I, de către guvernul slovac.<ref>[http://www.slovak-republic.org/symbols/honours/ "Holders of the Order of the 1st Class White Double Cross"], State Honours, Slovak Republic.</ref>

Istoricul britanic {{Ill-wd|Q575610|3=Martin Gilbert}} a susținut, fără succes, în 1992, o campanie pentru ca Vrba să primească {{Ill-wd|Q99700|3=Ordinul Canadei}}. Campania a fost susținută de  {{Ill-wd|Q983119|3=Irwin Cotler}}, fostul procuror general al Canadei, care la acea vreme era profesor de drept la [[Universitatea McGill]].{{Efn|Cotler îi scria lui Gilbert la {{Dată|1992|2|18}}: „Sunt pe deplin de acord cu dv. că Vrba este un «erou adevărat». Într-adevăr, puțini oameni merită mai mult Ordinul Canadei decât Vrba, și sunt puțini oameni pe lume care să fi dat dovadă de atâta curaj moral.”<ref>{{harvnb|Martin|2012|loc=419}}; Martin, Sandra (8 aprilie 2006). [https://www.theglobeandmail.com/incoming/rudolf-vrba-scientist-and-professor-1924-2006/article1206511/ "Rudolf Vrba, Scientist and Professor (1924–2006)"]. ''The Globe and Mail''.</ref>}} La fel, Bauer a propus fără succes ca lui Vrba să i se acorde un doctorat onorific din partea [[Universitatea Ebraică din Ierusalim|Universității Ebraice]].<ref name="Bauerletter"/>

== Dispute ==

=== Despre evreii maghiari ===
Vrba a declarat că avertizarea comunității maghiare a fost unul dintre motivele evadării sale. Declarația sa în acest sens a fost publicată pentru prima dată pe {{Dată|1961|2|27}}, în prima ediție a unei serii de cinci articole despre Vrba scrise de jurnalistul {{Ill-wd|Q84771798|3=Alan Bestic}}, pentru ''{{Ill-wd|Q2713264|3=Daily Herald}}'' din Anglia. În al doilea articol, apărut a doua zi, Vrba relata că a auzit ofițeri SS spunând că așteaptă cu nerăbdare „salamul unguresc”, o referire la proviziile pe care era probabil că le vor avea evreii maghiari.<ref>{{Harvnb|Braham|2011|loc=46–47}}.</ref> Vrba a spus că în ianuarie 1944 un kapo îi spusese că germanii construiau o nouă linie de cale ferată pentru a-i aduce pe evreii din Ungaria direct la Auschwitz II.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=69}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=206–207}}.</ref>

Istoricul ceh {{Ill-wd|Q1938430|3=Miroslav Kárný}} a remarcat că nu există nicio mențiune despre evreii maghiari în raportul Vrba–Wetzler.<ref name="Karny1998p559">{{Harvnb|Kárný|1998|loc=559}}.</ref> [[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]] a pus și el la îndoială amintirile ulterioare ale lui Vrba.<ref>{{Harvnb|Braham|2011|loc=47–48}}.</ref> Raportul Vrba-Wetzler spunea doar despre evreii greci că erau așteptați: „când am plecat pe {{Dată|1944|4|7}} am auzit că erau așteptate convoaie mari de evrei greci."<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=247–248}}.</ref> În el scria și: „acum se lucrează la un complex și mai mare, care urmează să fie adăugat mai târziu la lagărul deja existent. Scopul acestei planificări extinse nu ne este cunoscut.”<ref>{{Harvnb|Świebocki|2002|loc=185}}; {{Harvnb|Braham|2011|loc=47}}.</ref>

În 1946, dr.&nbsp;{{Ill-wd|Q18021177|3=Oskar Neumann}}, șeful Consiliului Evreiesc din Slovacia, ale cărui interviuri cu Vrba și Wetzler din aprilie 1944 au contribuit la formarea raportului Vrba–Wetzler, a scris în memoriile sale {{Lang|de|Im Schatten des Todes}} (publicate în 1956)<ref>{{Harvnb|Bogdanor|2016|loc=38, note 34}}.</ref> că cei doi îi menționaseră în timpul interviurilor remarca despre salamul unguresc: „Acești oameni au povestit și că recent a fost inițiată o activitate enormă de construcție în lagăr și, foarte recent, cei de la SS vorbeau adesea că așteaptă cu nerăbdare sosirea salamului unguresc”.{{Efn|Oskar Neumann ({{lang|de|Im Schatten des Todes}}, 1956): "Veștile despre ororile Auschwitzului ajunseseră în Slovacia și înainte, dar erau vagi&nbsp;... Cine să ajungă la moarte și să se întoarcă de acolo? Dar într-o zi această minune s-a întâmplat. În acea zi, au apărut doi tineri evrei, născuți în Slovacia, care fuseseră deportați în 1942 la Auschwitz. Identitatea le putea fi verificată din raportul de locuințe (deasupra numărului de serie tatuat pe brațele lor). Ca într-un thriller, reușiseră să scape&nbsp;... și pe un drum imposibil au ajuns la granița Slovaciei, în orășelul Cadca.&nbsp;... Acești băieți au povestit și că recent fusese inițiat un enorm proiect de construcție în lagăr și că foarte recent cei de la SS vorbeau adesea că așteaptă cu nerăbdare sosirea salamului unguresc.”<ref>{{harvnb|Linn|2004|loc=57}}, citând Neumann, Oskar (1956). {{lang|de|Im Schatten des Todes: Ein Tatsachenbereit vom Schicksalskampf des slowakischen Judentums}}. Tel Aviv: Olamenu, 166, 178, 181.</ref>{{pb}}
Rudolf Vrba ({{lang|en|The Nazis' Last Victims: The Holocaust in Hungary}}, 1998): „În legătură cu aceasta, mărturia lui Oskar Neumann este de mare importanță. Neumann era președintele Consiliului Evreiesc din Slovacia și sub egida lui, și cu asistența tehnică a lui Krasnyanski și a doamnei Steiner, a fost pregătit ''Raportul Vrba–Wetzler''. În memoriile sale postbelice, Neumann descrie evadarea mea și a lui Wetzler de la Auschwitz fără a ne identifica după nume, susținând, printre altele că organizația lui a fost cea care ne-a ajutat să trecem granița în Slovacia. El a spus însă și: «Acești băieți au relatat și că recent începuse o enormă activitate de construcție și că foarte recent cei din SS vorbeau adesea că abia așteaptă să vină salamul unguresc.»"<ref>{{harvnb|Vrba|1998|loc=100, n.&nbsp;46, citând {{lang|de|Im Schatten des Todes}}, 178–181, și notele 21 și 27}}.</ref>{{pb}}
[[Raul Hilberg]] („{{lang|en|italic=no|The Development of Holocaust Research}}, 2004): „Să luăm un alt tabu: Consiliile Evreiești. În Israel, un editor din Tel Aviv avea în posesia sa niște memorii, de patru sute de pagini lungime, scrise de Oskar Neumann [{{lang|de|Im Schatten des Todes}}]. Singurele astfel de memorii care există—din câte știu—ale unuia dintre șefii {{lang|de|Judenrat}}ului slovac, {{Ill-wd|Q58423079|3=Ústredňa Židov}}. Acea carte a fost publicată în germană. A fost publicată și în ebraică. Dar niciodată în engleză. Editorii de limbă engleză au refuzat cererea de a traduce și publica această carte.{{sfn|Hilberg|2020|loc=235}}}} Vrba a scris că versiunea originală slovacă a raportului Vrba–Wetzler, din care o parte a scris-o de mână, s-ar putea să se fi referit la iminentele deportări maghiare. Acea versiune a raportului nu s-a păstrat; traducerea germană a fost cea care a fost copiată. Vrba a susținut cu fermitate că includesese și deportările din Ungaria, a scris el, dar și-a amintit și că Oskar Krasniansky, care a tradus raportul în germană, a spus că ar trebui înregistrate numai decesele reale, nu speculațiile. Nu-și putea aminti ce argument a prevalat.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=88–89}}.</ref> Memoriile lui [[Alfréd Wetzler|Alfred Wetzler]], {{Lang|en|Escape from Hell}} (2007), mai spun că el și Vrba au povestit Consiliului Evreiesc din Slovacia despre noua rampă, despre așteptarea a jumătate de milion de evrei maghiari și despre mențiunea salamului unguresc. {{Sfn|Wetzler|2007|loc=213}}

=== ''Procurorul General v.'' ''Gruenwald'' ===
Tot restul vieții, lui Vrba i-a părut rău că raportul Vrba–Wetzler nu fusese distribuit pe scară suficient de largă înainte de iunie–iulie 1944, în săptămânile de după evadarea sa din aprilie. Între {{Dată|1944|5|15|format=j F}} și {{Dată|1944|7|7}}, {{Formatnum|437000}} de evrei din Ungaria fuseseră deportați la Auschwitz, și majoritatea fuseseră uciși imediat după sosire.<ref>{{Harvnb|Braham|2016a|loc=774–775}}.</ref> În opinia lui, cei deportați s-au urcat în trenuri crezând că sunt trimiși într-un fel de rezervație pentru evrei.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=84}}.</ref>
[[Fișier:Gruenwald in courthouse.jpg|thumb|left|{{Ill-wd|Q2094098|3=Malchiel Gruenwald}} (în față, făcând cu mâna), {{Ill-wd|Q399798|3=Curtea Supremă a Israelului}}, {{Dată|1955|6|22}})]]
Susținând că deportații s-ar fi luptat sau ar fi fugit dacă ar fi știut adevărul, sau cel puțin că panica ar fi încetinit transporturile, Vrba a susținut că [[Rudolf Kasztner|Rudolf Kastner]] de la [[Comitetul de Ajutor și Salvare]] din Budapesta (care deținea o copie a raportului Vrba-Wetzler de la Budapesta cel târziu la {{Dată|1944|5|3}}) ar fi reținut raportul pentru a evita periclitarea negocierilor complexe și în mare parte zadarnice cu [[Adolf Eichmann]] și alți ofițeri SS al căror scop era schimbul evreilor pe bani și bunuri. <ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=94–95}}; {{Harvnb|Conway|2005}}; {{Harvnb|Braham|2011|loc=42–45}}.</ref> Luând parte la aceste negocieri, a argumentat Vrba, SS-ul pur și simplu a liniștit conducerea evreiască pentru a evita rebeliunea în cadrul comunității.<ref>{{Harvnb|Vrba|1998|loc=94–95}}.</ref>

În {{Lang|en|I Cannot Forgive}} (1963), Vrba a atras atenția asupra procesului din 1954 de la Ierusalim al lui {{Ill-wd|Q2094098|3=Malchiel Gruenwald}}, un evreu originar din Ungaria care trăia în Israel.{{Sfn|Vrba|Bestic|1964|loc=262}} În 1952, Gruenwald l-a acuzat pe Rudolf Kastner, care devenise funcționar public în Israel, că a colaborat cu SS pentru a putea scăpa din Ungaria împreună cu câteva persoane apropiate, inclusiv cu familia sa.{{Sfn|Yablonka|Tlamim|2003|loc=13}} Kastner mituise SS-ul pentru a lăsa peste 1.600 de evrei să părăsească Ungaria spre Elveția cu {{Ill-wd|Q2093736|3=trenul Kastner}} în iunie 1944 și depusese mărturie în favoarea unor ofițeri SS, inclusiv a lui [[Kurt Becher]], la [[procesele de la Nürnberg]].{{Efn|Printre pasagerii {{Ill-wd|Q2093736|3=trenului Kastner}} se numărau sioniști, evrei ortodocși, persoane cu diverse profesii, 388 de locuitori din [[Cluj-Napoca|Cluj]], orașul lui Kastner, familia lui, și 200 de copii, dintre care unii orfani.<ref>{{harvnb|Löb|2009|loc=115–117}}.</ref>}}

Vrba era de acord cu criticile aduse de Gruenwald lui Kastner. În ''{{Ill-wd|Q2153831|3=cazul Procurorului General al Guvernului Israelului contra}}'' ''{{Ill-wd|Q2153831|3=Malchiel Gruenwald}}'', guvernul israelian l-a dat în judecată pe Gruenwald pentru calomnie în numele lui Kastner. În iunie 1955, judecătorul {{Ill-wd|Q216039|3=Benjamin Halevi}} a decis în mare parte în favoarea lui Gruenwald, concluzionând că Kastner „și-a vândut sufletul diavolului”.<ref>{{Harvnb|Segev|2000|loc=283}}; {{Harvnb|Braham|2016b|loc=958}}; {{Harvnb|Bogdanor|2016|loc=275–280}}.</ref> „Mase de evrei din ghetouri s-au urcat în trenurile de deportare într-o supunere totală”, scria Halevi, „neștiind destinația reală și având încredere în declarația falsă că ar fi transferați în lagărele de muncă din Ungaria”. Trenul Kastner fusese o mită, spunea judecătorul, iar protecția anumitor evrei a fost „o parte inseparabilă a manevrelor din „războiul psihologic” de distrugere a evreilor”. [[Rudolf Kasztner|Kastner a fost asasinat]] la Tel Aviv în martie 1957; verdictul a fost parțial anulat de {{Ill-wd|Q399798|3=Curtea Supremă a Israelului}} în 1958.<ref>{{Harvnb|Segev|2000|loc=308}}; {{Harvnb|Fleming|2014|loc=231}}; {{Harvnb|Bogdanor|2016|loc=281–288}}.</ref>

Pe lângă acuzarea lui Kastner și a [[Comitetul de Ajutor și Salvare|Comitetului de Ajutor și Salvare]] maghiar de nedistribuirea raportului Vrba–Wetzler, Vrba a criticat și {{Ill-wd|Q58423079|3=Consiliul Evreiesc Slovac}} pentru că nu a opus rezistență față de deportarea evreilor din Slovacia în 1942. El a susținut că, atunci când a fost deportat din Slovacia la [[Lagărul de exterminare Majdanek|lagărul de concentrare Majdanek]] din Polonia în luna iunie a acelui an, Consiliul Evreiesc știa că evreii sunt uciși în Polonia, dar nu a făcut nimic pentru a avertiza comunitatea și chiar a ajutat prin întocmirea listelor de nume.<ref name="Bauer1994p72">{{Harvnb|Bauer|1994|loc=72}}.</ref> El i-a făcut "{{Ill-wd|Q7546863|3=quislingi}}" pe liderii evrei din Slovacia și Ungaria, arătând că aceștia au fost esențiali pentru derularea fără probleme a deportărilor: „crearea de Quislingi, voluntari sau altminteri, a fost, de fapt, o importantă caracteristică a politicii naziste” în fiecare țară ocupată, după opinia sa.<ref name="Vrba2002p282">{{Harvnb|Vrba|Bestic|1964|loc=266}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=282}}; {{Harvnb|Rubinstein|2002|loc=209}}.</ref>

Istoricul israelian {{Ill-wd|Q695770|3=Yehuda Bauer}} a susținut că, deși Consiliul știa că a fi trimis în Polonia însemna un pericol grav pentru evrei, în acel stadiu ei nu știau despre [[soluția finală]].<ref name="Bauer1994p72">{{Harvnb|Bauer|1994|loc=72}}.</ref> Este adevărat, scria Bauer, că membrii Consiliului Evreiesc, sub {{Ill-wd|Q56951255|3=Karol Hochberg}}, șeful „departamentului pentru sarcini speciale” al consiliului, a colaborat cu SS, oferind asistență de secretariat și tehnică pentru întocmirea listelor evreilor care urmau să fie deportați (liste furnizate de guvernul slovac). Dar alți membri ai Consiliului Evreiesc i-au avertizat pe evrei să fugă și mai târziu au format o rezistență, {{Ill-wd|Q20502780|3=Grupul de Lucru}}, care în decembrie 1943 a preluat Consiliul Evreiesc, avându-l ca lider pe {{Ill-wd|Q18021177|3=Oskar Neumann}} (avocatul care a ajutat la organizarea raportului Vrba-Wetzler).{{Sfn|Bauer|1994|loc=70, 73}} Vrba nu a acceptat distincțiile făcute de Bauer.<ref name="Vrba2002p282">{{Harvnb|Vrba|Bestic|1964|loc=266}}; {{Harvnb|Vrba|2002|loc=282}}; {{Harvnb|Rubinstein|2002|loc=209}}.</ref>

=== Reacții ===
[[Fișier:Yehuda_Bauer_1.jpg|alt=photograph|stanga|miniatura|upright|{{Ill-wd|Q695770|3=Yehuda Bauer}}]]
Poziția lui Vrba conform căreia conducerile evreilor din Ungaria și Slovacia și-au trădat comunitățile a fost susținută de istoricul anglo-canadian [[John S. Conway (istoric)|John S. Conway]], un coleg de-al său de la Universitatea Columbiei Britanice, care din 1979 a scris o serie de lucrări în apărarea opiniilor lui Vrba.<ref>{{Harvnb|Conway|1979}}; {{Harvnb|Conway|1984a}}; {{Harvnb|Conway|1984b}}; {{Harvnb|Conway|2002}}; {{Harvnb|Conway|2005}}.</ref> În 1996, Vrba a repetat acuzațiile într-un articol intitulat „{{Lang|de|Die mißachtete Warnung: Betrachtungen über den Auschwitz-Bericht von 1944}}” („Avertismentul ignorat: Considerații ale unui raport de la Auschwitz din 1944”) în ''{{Ill-wd|Q896552|3=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte}}'',{{Sfn|Vrba|1996}} la care istoricul israelian {{Ill-wd|Q695770|3=Yehuda Bauer}} a răspuns în 1997 în aceeași revistă.{{Sfn|Bauer|1997b}} Bauer i-a răspuns și lui Conway în 2006.<ref>{{Harvnb|Bauer|2006}}; vezi și {{Harvnb|Bauer|1994|loc=62–101, 145–171}}; {{Harvnb|Bauer|1997a}}}.</ref>

În opinia lui Bauer, „atacurile sălbatice ale lui Vrba asupra lui Kastner și asupra mișcărilor subterane slovace sunt toate anistorice și pur și simplu greșite de la început”, deși a recunoscut că mulți supraviețuitori împărtășesc punctul de vedere al lui Vrba.<ref name="Bauerletter"/> În momentul când a fost pregătit raportul Vrba-Wetzler, argumenta Bauer, era prea târziu pentru ca ceva să mai modifice planurile de deportare ale naziștilor.<ref>{{Harvnb|Bauer|1997a|loc=297–307}}; {{Harvnb|Bauer|2002|loc=236}}.</ref> Bauer și-a exprimat opinia că evreii maghiari știau despre uciderile în masă din Polonia chiar dacă nu cunoșteau detaliile; iar dacă ar fi văzut raportul Vrba–Wetzler, oricum ar fi fost obligați să urce în trenuri.<ref>{{Harvnb|Bauer|2002|loc=236}}.</ref> Ca răspuns, Vrba a susținut că Bauer este unul dintre istoricii israelieni care, în apărarea establishmentului israelian, minimaliza locul lui Vrba în istoriografia Holocaustului.<ref>{{Harvnb|Conway|2005}}; pentru un răspuns, vezi {{Harvnb|Bauer|2006}}.</ref>

Istoricul britanic {{Ill-wd|Q55622970|3=Michael Fleming}} a adus în 2014 argumente împotriva opiniei că evreii maghiari ar fi avut suficient acces la informații. După invazia germană a Ungariei în martie 1944, {{Ill-wd|Q2101420|3=Executivul de Război Politic}} al guvernului britanic (PWE) a ordonat {{Ill-wd|Q423289|3=Serviciului Maghiar al BBC}} să transmită avertismentele Aliaților către guvernul ungar că „persecuția rasială va fi privită ca o crimă de război”.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=219}}.</ref> Cu toate acestea, la 13 aprilie, PWE hotărâse să nu difuzeze avertismente direct către evreii maghiari, pe motiv că ar „provoca panică inutilă” și că „în orice caz ei probabil sunt destul de bine informați cu privire la măsurile care pot fi luate împotriva lor.”<ref name="Fleming2014p220">{{Harvnb|Fleming|2014|loc=220}}.</ref>{{Efn|George Hall, subsecretar de stat parlamentar pentru afaceri externe, i-a scris lui Alexander Easterman [jurnalist, avocat și reprezentant al {{Ill-wd|Q541010|3=Consiliului Evreiesc Mondial}}{{Square bracket close}} la {{Dată|1944|5|2}} ({{harvnb|Fleming|2014|loc=220}}): „După cum am convenit în discuția din 13 aprilie, pare de prisos să informăm populația evreiască din Ungaria în emisiuni radio din această țară ce să facă pentru a găsi adăpost&nbsp;... considerăm că am făcut tot ce puteam face în circumstanțele de față și considerăm că nu este indicat să facem vreo referire la raportul lui Riegner &#91;{{Ill-wd|Q67698|3=Gerhart Riegner}}, Consiliul Evreiesc Mondial]<ref>{{harvnb|Fleming|2014|loc=105}}.</ref> care, chiar dacă ar fi cu totul de încredere (și din păcate s-ar putea să nu fie cazul), cu sigranță ar produce doar alarmarea nenecesară în rândul evreilor din Ungaria, care în orice caz sunt, probabil, foarte bine informați de măsurile care pot fi luate împotriva lor și împotriva cărora este de presupus că iau măsurile pe care le pot lua.”<ref>{{harvnb|Fleming|2014|loc=220}}, citând HL MS 238 2/17, scrisoare a lui Hall către Easterman, {{Dată|1944|5|2}} (Foreign Office document WS 806/15/48).</ref>}} Fleming scrie că aceasta a fost o greșeală: germanii au păcălit comunitatea evreiască să creadă că sunt trimiși în Polonia la muncă.<ref name="Fleming2014p220" /> Prima mențiune despre lagărele de exterminare în directivele PWE către serviciul maghiar al BBC a venit abia pe {{Dată|1944|6|8}}.<ref>{{Harvnb|Fleming|2014|loc=221}}.</ref>
[[Fișier:Photo_of_Randolph_L._Braham,_political_scientist_and_historian.jpg|miniatura| [[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]]]]
[[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]], specialist în {{Ill-wd|Q926080|3=Holocaustul din Ungaria}}, a fost de acord că liderii evrei maghiari nu au informat comunitățile evreiești și nu au luat „vreo măsură de precauție semnificativă” pentru a face față consecințelor unei invazii germane. El a numit aceasta „una dintre marile tragedii ale epocii”.{{Efn|[[Randolph Braham]] (''The Politics of Genocide: The Holocaust in Hungary'', 2016): "Liderii evreilor din Ungaria știau ce aduseseră naziștii comunităților evreiești de sub controlul lor. Exterminările în masă făcute de ''[[Einsatzgruppen]]'' în teritoriile sovietice&nbsp;... și uciderile organizate în lagărele de concentrare germane   împotriva evreilor deportați din toată Europa le erau cunoscute.&nbsp;... Cu toate acestea, și aceasta este una din marile tragedii ale epocii, ei nici nu au informat pe deplin masele de evrei, nici nu au luat vreo măsură de precauție pentru a încetini sau minimiza catastrofa în cazul unei ocupații a Ungariei.”{{sfn|Braham|2016a|p=111}}}} Cu toate acestea, rămâne adevărat, a susținut el, că până la momentul în care raportul Vrba-Wetzler a fost disponibil, evreii din Ungaria erau într-o stare de neputință: „marcați, izolați ermetic și expropriați”. În nord-estul Ungariei și [[Transcarpatia (regiune istorică)|Carpato-Rutenia]], femeile, copiii și bătrânii trăiau în ghetouri aglomerate, în condiții insalubre și cu puțină hrană, în timp ce bărbații mai tineri erau în serviciul militar în Serbia și Ucraina. Nu ar fi putut face nimic pentru a rezista, a scris el, chiar dacă ar fi știut despre raport. {{Sfn|Braham|2011|loc=48–49}}

Vrba a fost criticat în 2001 într-o colecție de articole în ebraică, {{Lang|en|Leadership under Duress: The Working Group in Slovakia, 1942–1944}}, de către un grup de activiști și istorici israelieni, inclusiv Bauer, care aveau legături cu comunitatea slovacă. Introducerea, scrisă de un supraviețuitor, se referă la „grupul de batjocoritori, pseudo-istorici și istorici” care susțin că Grupul de lucru din Bratislava ar fi colaborat cu SS, o acuzație „fără temei” care ignoră constrângerile sub care trăiau evreii din Slovacia și Ungaria. Vrba (denumit „Peter Vrba”) este descris drept „capul acestor batjocoritori”, deși introducerea arată clar că eroismul său este „dincolo de orice îndoială”. Se concluzionează: „Noi, urmașii din Cehoslovacia, care am trăit personal [războiul] nu putem rămâne tăcuți în fața acestor acuzații false”.<ref>{{Harvnb|Linn|2004|loc=109–110, 149}}, citând Amir, Giora (2001). "Introduction", în Bauer, Yehuda; Yablonka, Hanna; Jelinek, Y.; Akiva, N.; Fatran, Gila; Frider, E.; Conway, John; Rothkirchen, Livia; Spitzer, J. {{lang|de|Leadership under Duress: The Working Group in Slovakia, 1942–1944}}. Kibbutz Dalia: Maarechet, 11–12 (ebraic)</ref>

=== Locul lui Vrba în istoriografia Holocaustului ===
În opinia lui Vrba, istoricii israelieni au încercat să-i ștergă numele din istoriografia Holocaustului din cauza părerilor sale despre Kastner și Consiliile Evreiești din Ungaria și Slovacia, dintre care unele persoane au ocupat mai târziu poziții importante în statul israelian. Când {{Ill-wd|Q7383084|3=Ruth Linn}} a încercat pentru prima dată să-l viziteze pe Vrba în Columbia Britanică, el practic „a alungat-o din biroul său”, conform lui Uri Dromi din ''Haaretz'', spunând că nu-l interesează „statul vostru de Judenraturi și Kastneri”.<ref name="Dromi30Jan2005"/>

Linn a scris în cartea ei despre Vrba, {{Lang|en|Escaping Auschwitz: A Culture of Forgetting}} (2004), că numele lui Vrba și Wetzler au fost omise din manualele în ebraică sau contribuția lor a fost minimizată: istoriile standard se referă la evadarea a „doi tineri evrei slovaci”, „doi bărbați” sau „doi tineri” și îi reprezintă drept emisari ai organizațiilor clandestinule poloneze la Auschwitz.<ref>{{Harvnb|Linn|2004|loc=58, 63}}.</ref> Dr. Oskar Neumann de la Consiliul Evreiesc Slovac s-a referit la ei în memoriile sale drept „acești oameni”; Oskar Krasniansky, care a tradus raportul Vrba–Wetzler în germană, i-a menționat doar ca „doi tineri” în depoziția sa pentru {{Ill-wd|Q321531|3=procesul lui Adolf Eichmann}} în 1961. De asemenea, a existat o tendință de a se face referire la raportul Vrba–Wetzler ca ''Auschwitz Protocols'' ([[Rapoarte despre Auschwitz]], care este o combinație a rapoartelor Vrba–Wetzler și a altor două rapoarte. Ediția din 1990 a ''{{Ill-wd|Q2906963|3=Enciclopediei Holocaustului}}'', publicată de [[Yad Vashem]] în Israel, a dat numele lui Vrba și al lui Wetzler, dar în ediția din 2001 ei sunt „doi prizonieri evrei”.<ref>{{Harvnb|Linn|2004|loc=58–60}}.</ref>

Memoriile lui Vrba au fost traduse în ebraică abia în 1998, la 35 de ani de la publicarea lor în engleză. În acel an, nu exista o versiune în engleză sau ebraică a raportului Vrba–Wetzler la Yad Vashem, Autoritatea de Comemorare a Martirilor și Eroilor Holocaustului din Ierusalim, o problemă pe care muzeul a pus-o pe seama lipsei de finanțare. A existat o traducere în limba maghiară, dar ea nu consemna numele autorilor săi și, scria Linn, putea fi găsită doar într-un dosar care se ocupa de Rudolf Kastner.<ref name="Linn2004p70">{{Harvnb|Linn|2004|loc=71–72}}.</ref> Linn însăși, născută și crescută în Israel și educată la prestigioasa {{Ill-wd|Q2911112|3=școală ebraică Reali}}, a aflat pentru prima dată despre Vrba când a vizionat filmul lui [[Claude Lanzmann]] ''{{Ill-wd|Q1720765|3=Shoah}}'' (1985).<ref>{{Harvnb|Linn|2004|loc=5}}.</ref> În 1998, ea a chestionat 594 de studenți de la Universitatea din Haifa, fie studenți în anul trei, fie studenți din primul an la ciclul de licență; 98 la sută au spus că nimeni nu a scăpat vreodată de la Auschwitz, iar restul nu știau numele evadaților.<ref>{{Harvnb|Linn|2004|loc=4–5}}.</ref> Această nerecunoaștere a lui Vrba a făcut jocul [[Negarea Holocaustului|negaționiștilor Holocaustului]], care au încercat să-i submineze mărturia despre camerele de gazare.<ref>{{Harvnb|Linn|2004|loc=61}}.</ref><ref name="Dromi30Jan2005"/>

În 2005, Uri Dromi de la {{Ill-wd|Q12406716|3=Institutul pentru Democrație din Israel}} a răspuns că existau cel puțin patru cărți israeliene despre Holocaust care îl menționează pe Vrba și că mărturia lui Wetzler este relatată pe larg în {{Lang|he-Latn|Hurban yahadut Slovakia}} („Distrugerea evreilor slovaci”) de {{Ill-wd|Q16856001|3=Livia Rothkirchen}}, publicată de Yad Vashem în 1961.<ref name="Dromi30Jan2005"/>

== Lucrări alese ==

=== Holocaust ===
{{div col}}
* (1998). [http://research.haifa.ac.il/~focus/1998-autumn/f06a.html "Science and the Holocaust"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20210225101758/http://research.haifa.ac.il/~focus/1998-autumn/f06a.html |date=2021-02-25 }}, ''Focus'', University of Haifa (edited version of Vrba's speech when he received his honorary doctorate).
** (1997). "The Preparations for the Holocaust In Hungary: An Eyewitness Account", in [[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]], Attila Pok (eds.). ''The Holocaust in Hungary. Fifty years later''. New York: Columbia University Press, 227–285.
** (1998). "The Preparations for the Holocaust In Hungary: An Eyewitness Account", in [[Randolph Lewis Braham|Randolph L. Braham]], Attila Pok (eds.). ''The Holocaust in Hungary. Fifty years later''. New York: Columbia University Press, 227–285.
* (1996). [https://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/1996_1.pdf "Die mißachtete Warnung. Betrachtungen über den Auschwitz-Bericht von 1944"]. ''Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte'', 44(1), 1–24. {{JSTOR|30195502}}
* (1992). "Personal Memories of Actions of SS-Doctors of Medicine in Auschwitz I and Auschwitz II (Birkenau)", in {{Ill-wd|Q5078317|3=Charles G. Roland}} et al. (eds.). ''Medical Science without Compassion, Past and Present''. Hamburg: ''Stiftung für Sozialgeschichte des 20. Jahrhunderts''. {{oclc|34310080}}
* (1989). "The Role of Holocaust in German Economy and Military Strategy During 1941–1945", Appendix VII in ''I Escaped from Auschwitz'', 431–440.
* (1966). "Footnote to the Auschwitz Report", ''Jewish Currents'', 20(3), 27.
* (1963) with Alan Bestic. ''I Cannot Forgive''. London: Sidgwick and Jackson.
** (1964) with Alan Bestic. ''Factory of Death''. London: Transworld Publishers.
** (1989) with Alan Bestic. ''44070: The Conspiracy of the Twentieth Century''. Bellingham, WA: Star & Cross Publishing House.
** (2002). ''I Escaped from Auschwitz''. London: Robson Books.
{{div col end}}

=== Cercetare academică ===
{{div col}}
* (1975) with E. Alpert; K. J. Isselbacher. "Carcinoembryonic antigen: evidence for multiple antigenic determinants and isoantigens". ''[[Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America]]'', 72(11), November 1975, 4602–4606. {{PMID|53843}} {{PMC|388771}}
* (1974) with A. Winter; L. N. Epps. "Assimilation of glucose carbon in vivo by salivary gland and tumor". ''American Journal of Physiology'', 226(6), June 1974, 1424–1427.
* (1972) with A. Winter. "Movement of (U- 14 C)glucose carbon into and subsequent release from lipids and high-molecular-weight constituents of rat brain, liver, and heart in vivo". ''{{Ill-wd|Q4914719|3=Canadian Journal of Biochemistry}}'', 50(1), January 1972, 91–105. {{PMID|5059675}}
* (1970) with Wendy Cannon. "Molecular weights and metabolism of rat brain proteins". ''{{Ill-wd|Q864221|3=Biochemical Journal}}'', 116(4), February 1970, 745–753. {{PMID|5435499}} {{PMC|1185420}}
* (1968) with Wendy Cannon. "Gel filtration of [U-14C]glucose-labelled high-speed supernatants of rat brains". ''{{Ill-wd|Q6294839|3=Journal of Biochemistry}}'', 109(3), September 1968, 30P. {{PMID|5685853}} {{PMC|1186863}}
* (1967). "Assimilation of glucose carbon in subcellular rat brain particles in vivo and the problems of axoplasmic flow". ''Journal of Biochemistry'', 105(3), December 1967, 927–936. {{PMID|16742567}} {{PMC|1198409}}
* (1966). "Effects of insulin-induced hypoglycaemia on the fate of glucose carbon atoms in the mouse". ''Journal of Biochemistry'', 99(2), May 1966, 367–380. {{PMID|5944244}} {{PMC|265005}}
* (1964). "Utilization of glucose carbon in vivo in the mouse". ''Nature'', 202, 18 April 1964, 247–249. {{PMID|14167775}}
* (1963) with H. S. Bachelard; J. Krawcynski. "Interrelationship between glucose utilization of brain and heart". ''Nature'', 197, 2 March 1963, 869–870. {{PMID|13998012}}
* (1962) with H. S. Bachelard, et al. "Effect of reserpine on the heart". ''The Lancet'', 2(7269), 22 December 1962, 1330–1331. {{PMID|13965902}}
* (1962) with M. K. Gaitonde; D. Richter. "The conversion of the glucose carbon into protein in the brain and other organs of the rat". ''{{Ill-wd|Q6295643|3=Journal of Neurochemistry}}'', 9(5), September 1962, 465–475. {{doi|10.1111/j.1471-4159.1962.tb04199.x}} {{PMID|13998013}}
* (1962). "Glucose metabolism in rat brain in vivo". ''Nature'', 195 (4842), August 1962, 663–665. {{doi|10.1038/195663a0}} {{PMID|13926895}}
* (1961) with Kunjlata Kothary. "The release of ammonia from rat brain proteins during acid hydrolysis". ''Journal of Neurochemistry'', 8(1), October 1961, 65–71. {{doi|10.1111/j.1471-4159.1961.tb13527.x}}
* (1959) with Jaroslava Folbergrova. "Observations on endogenous metabolism in brain in vitro and in vivo". ''Journal of Neurochemistry'' 4(4), October 1959, 338–349. {{doi|10.1111/j.1471-4159.1959.tb13215.x}}
* (1958) with Jaroslava Folbergrova. "Endogenous Metabolism in Brain Cortex Slices". ''Nature'', 182, 26 July 1958, 237–238. {{doi|10.1038/182237a0}}
* (1957) with Jaroslava Folbergrova; V. Kanturek. "Ammonia Formation in Brain Cortex Slices". ''Nature'', 179(4557), March 1957, 470–471. {{doi|10.1038/179470a0}} {{PMID|13577795}}
* (1956). "On the participation of ammonia in cerebral metabolism and function". ''Review of Czechoslovak Medicine'', 3(2), 81–106. {{PMID|13466187}}
* (1955). "Significance of glutamic acid in metabolic processes in the rat brain during physical exercise". ''Nature'', 176(4496), 31 December 1955, 1258–1261. {{PMID|13321878}}
* (1955). "A source of ammonia and changes of protein structure in the rat brain during physical exertion". ''Nature'', 176(4472), 16 July 1955, 117–118. {{PMID|13244627}}
* (1955). "Effect of physical stress on metabolic function of the brain. III. Formation of ammonia and structure of proteins in the brain". ''Chekhoslovatskaia Fiziologila.'', 4(4), 397–408 (in German). {{PMID|13330105}}
* (1954) with Arnošt Kleinzeller; Jiři Málek. ''Manometrické metody a jejich použití v biologii a biochemii''. Prague: ''Státní Zdravotnické Nakladatelství'' ("State Health Publishing").
{{div col end}}

== Note ==

=== Note de completare ===
{{Notelist|26em}}

=== Note bibliografice ===
{{Listănote|26em
}}

== Bibliografie ==
{{refbegin|26em|indent=yes}}
* {{cite book|last=Bauer|first=Yehuda|author-link=Yehuda Bauer|year=1994|title=Jews for Sale? Nazi–Jewish Negotiations 1933–1945|location=New Haven și Londra|publisher=Yale University Press|language=en|trans_title=Evrei de vânzare? Negocieri între naziști și evrei 1933–1945}}
* {{cite book|last=Bauer|first=Yehuda|year=1997a|editor1-last=Cesarani|editor1-first=David|editor1-link=David Cesarani|title=Genocide and Rescue: The Holocaust in Hungary 1944|location=Oxford|publisher=Berg|chapter=The Holocaust in Hungary: Was Rescue Possible? |language=en|Genocid și salvare: Holocaustul în Ungaria 1944}}
* {{cite journal |last1=Bauer |first1=Yehuda |title=Anmerkungen zum 'Auschwitz-Bericht' von Rudolf Vrba |journal=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte |date=1997b |volume=45 |issue=2 |url=https://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/1997_2_4_bauer.pdf |pages=297–307 |language=de}}
* {{cite book|last=Bauer|first=Yehuda|year=2002|title=Rethinking the Holocaust|location=New Haven|publisher=Yale University Press|language=en|trans_title=Regândirea Holocaustului}}
* {{cite journal|last=Bauer|first=Yehuda|date=October 2006|title=Rudolf Vrba und die Auschwitz-Protokolle: Eine Antwort auf John S. Conway|journal=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte |language=de|volume=54|issue=4|pages=701–710|jstor=20754059|doi=10.1524/vfzg.2006.54.4.701|doi-access=free}}
* {{cite book |last1=Bartrop |first1=Paul R. |author-link1=Paul R. Bartrop |editor1-last=Bartrop |editor1-first=Paul R. |editor2-last=Dickerman |editor2-first=Michael |title=The Holocaust: An Encyclopedia and Document Collection. Volume 1 |date=2017 |publisher=ABC-CLIO |location=Santa Barbara |pages=604–605 |chapter=Soos, Géza |language=en|trans_title=Holocaustul: O enciclopedie și colecție de documente}}
* {{cite journal |last1=Berenbaum |first1=Michael|author-link1=Michael Berenbaum| title=Righteous Anger Fuels 'Auschwitz' |journal=Jewish Journal |date=14 October 2004 |url=https://jewishjournal.com/culture/arts/10378/ |archive-url=https://web.archive.org/web/20200211234332/https://jewishjournal.com/culture/arts/10378/|archive-date=11 February 2020 |url-status=live |language=en}}
* {{cite book |last1=Bestic |first1=Alan |author-link=Alan Bestic |editor-last1=Vrba |editor-first1=Rudolf |editor-last2=Bestic| editor-first2=Alan |title=I Cannot Forgive|chapter-url=https://archive.org/details/icannotforgive00vrba |chapter-url-access=registration |date=1964 |orig-year=1963 |publisher=Grove Press, Inc. |location=New York|chapter=Preface |pages=[https://archive.org/details/icannotforgive00vrba/page/7 7–8]|language=en |trans_title=Nu pot ierta }}
* {{cite book|last=Bogdanor|first=Paul|year=2016|title=Kasztner's Crime|location=New Brunswick și New York|publisher=Transaction Publishers|isbn=978-1-4128-6443-5 |language=en|trans_title=Crima lui Kasztner}}
* {{cite book|last=Braham|first=Randolph L.|author-link=Randolph L. Braham|year=2000|title=The Politics of Genocide: The Holocaust in Hungary. Condensed edition|location=Detroit|publisher=Wayne State University Press|isbn=978-0814326916 |language=en | trans_title=Politica genocidului: Holocaustul în Ungaria}}
* {{cite book |last1=Braham |first1=Randolph L. |editor1-last=Braham |editor1-first=Randolph L.|editor2-last=Vanden Heuvel |editor2-first=William|editor2-link=William vanden Heuvel |title=The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary|date=2011 |publisher=Columbia University Press |location=New York|chapter=Hungary: The Controversial Chapter of the Holocaust|pages=29–49|isbn=978-0880336888|language=en|trans_title=Ungaria: Controversatul capitol al Holocaustului}}
* {{cite book |last1=Braham |first1=Randolph L. |title=The Politics of Genocide: The Holocaust in Hungary |volume=1 |date=2016a |publisher=Columbia University Press |location=New York |isbn=978-0880337113 |language=en | trans_title=Politica genocidului: Holocaustul în Ungaria}}
* {{cite book |last1=Braham |first1=Randolph L. |author-link1=Randolph L. Braham |title=The Politics of Genocide: The Holocaust in Hungary |volume=2 |date=2016b |publisher=Columbia University Press |location=New York |isbn=978-0880337113 | trans_title=Politica genocidului: Holocaustul în Ungaria|language=en}}
* {{cite journal |last1=Conway |first1=John S. |author-link1=John S. Conway (historian)| title=Frühe Augenzeugenberichte aus Auschwitz—Glaubwürdigkeit und Wirkungsgeschichte |journal=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte |date=1979 |volume=27|issue=2|url=https://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/1979_2_3_conway.pdf|pages=260–284|language=de}}
* {{cite journal |last1=Conway |first1=John S. | title=Der Holocaust in Ungarn. Neue Kontroversen und Überlegungen |journal=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte |date=1984a |volume=32|issue=2|url=https://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/1984_2_1_conway.pdf|pages=179–212|pmid=11636199|language=de }}
* {{cite journal|last=Conway|first=John|author-link=John S. Conway (historian)|title=The First Report about Auschwitz |date=1984b|journal=Simon Wiesenthal Center Annual|volume=1|url=http://www.museumoftolerance.com/education/archives-and-reference-library/online-resources/simon-wiesenthal-center-annual-volume-1/annual-1-chapter-7.html|pages=133–151|archive-url=https://web.archive.org/web/20200213050747/http://www.museumoftolerance.com/education/archives-and-reference-library/online-resources/simon-wiesenthal-center-annual-volume-1/annual-1-chapter-7.html|archive-date=13 February 2020|url-status=live|language=en|trans_title=Primul raport despre Auschwitz}}
* {{cite book |last1=Conway |first1=John |editor1-last=Vrba |editor1-first=Rudolf|title=I Escaped from Auschwitz|date=2002 |publisher=Barricade Books |location=Fort Lee|chapter=The Significance of the Vrba–Wetzler Report on Auschwitz-Birkenau|pages=289–324|language=en|trans_title=Am evadat de la Auschwitz}}
* {{cite journal|last=Conway|first=John|date=July 2005|url=http://construct.haifa.ac.il/~rlinn/auschwitz_rev2.htm|title=Flucht aus Auschwitz: Sechzig Jahre danach later|journal=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte|volume=53|issue=3|pages=461–472|archive-url=https://web.archive.org/web/20110719014252/http://construct.haifa.ac.il/~rlinn/auschwitz_rev2.htm|archive-date=19 July 2011|url-status=dead|language=de}}
* {{cite book |last=Czech |first=Danuta| author-link=Danuta Czech |editor-last1=Długoborski |editor-first1=Wacław |editor-last2=Piper |editor-first2=Franciszek |editor-link2=Franciszek Piper|title=Auschwitz, 1940–1945. Central Issues in the History of the Camp| title-link=Auschwitz 1940–1945 |volume=V: Epilogue |date=2000 |publisher=Auschwitz-Birkenau State Museum |location=Oświęcim |chapter=A Calendar of the Most Important Events in the History of the Auschwitz Concentration Camp |pages=119–231 |isbn=978-8385047872 |oclc=929235229|language=en|trans_title=Auschwitz, 1940–1945. Chestiuni centrale din istoria lagărului}}
* {{cite book |last1=Douglas |first1=Lawrence |title=The Memory of Judgment: Making Law and History in the Trials of the Holocaust |date=2005 |publisher=Yale University Press |location=New Haven |language=en |trans_title=Memoria judecății: Scrierea legilor și istoriei în procesele Holocaustului}}
* {{cite book |last1=Dwork |first1=Debórah |author-link1=Debórah Dwork |last2=van Pelt |first2=Robert Jan |author-link2=Robert Jan van Pelt |title=Auschwitz: 1270 to the Present |year=1996 |publisher=W. W. Norton & Company |location=New York |isbn=0-393-03933-1 |url-access=registration |url=https://archive.org/details/auschwitz1270top00dwor |language=en |trans_title=Auschwitz: din 1270 până în prezent }}
* {{cite book|last=Fleming|first=Michael|author-link=Michael Fleming (historian)|year=2014|title=Auschwitz, the Allies and Censorship of the Holocaust|location=Cambridge|publisher=Cambridge University Press|language=en |trans_title=Auschwitzul, aliații și cenzura Holocaustului}}
* {{cite book|last=Gilbert|first=Martin|year=1990|orig-year=1981|title=Auschwitz and the Allies|location=London|publisher=Holt Paperbacks|language=en |trans_title=Auschwitz și Aliații}}
* {{cite book|last=Gomel|first=Elana|year=2003|title=Bloodscripts: Writing the Violent Subject|publisher=Ohio State University Press|language=en |trans_title=Scrierea sângelui: scrisul despre subiecte violente}}
* {{cite journal|last=Halász|first=Dorottya Sziszkoszné|date=Fall 2000|title=The United States and the Joel Brand Mission: Help or Hindrance?|journal=Hungarian Journal of English and American Studies|volume=6|issue=2|pages=259–266|jstor=41274108|language=en |trans_title=Statele Unite și Misiunea Joel Brand: Ajutor sau încurcătură?}}
* {{cite book |last1=Hamerow |first1=Theodore S. |author-link1=Theodore S. Hamerow |title=Why We Watched: Europe, America, and the Holocaust |url=https://archive.org/details/whywewatchedeuro00hame_0 |url-access=registration |date=2008 |publisher=W.W. Norton & Company, Inc. |location=New York |isbn=9780393064629 |language=en |trans_title=De ce am privit: Europa, America și Holocaustul}}
* {{cite book|last=Hilberg|first=Raul|author-link=Raul Hilberg|year=2003a|title=The Destruction of the European Jews|location=New Haven and London|publisher=Yale University Press|title-link=The Destruction of the European Jews|volume=II|language=en |trans_title=Distrugerea evreilor europeni}}
* {{cite book|last=Hilberg|first=Raul|author-link=Raul Hilberg|year=2003b|title=The Destruction of the European Jews|location=New Haven and London|publisher=Yale University Press|title-link=The Destruction of the European Jews|volume=III|language=en |trans_title=Distrugerea evreilor europeni}}
* {{cite book|last=Hilberg|first=Raul|author-link=Raul Hilberg|year=2020|title=The Anatomy of the Holocaust: Selected Works from a Life of Scholarship|editor1-last=Pehle|editor1-first=Walter H.|editor2-last=Schlott|editor2-first=René |location=New York and Oxford |publisher=Berghahn Books |isbn=978-1-78920-355-4|language=en |trans_title=Anatomia Holocaustului: lucrări alese dintr-o viață de cărturar}}
* {{cite book |last1=Kahn |first1=Robert A. |title=Holocaust Denial and the Law: A Comparative Study |date=2004 |publisher=Palgrave Macmillan |location=New York |language=en |trans_title=Negaționismul Holocaustului și dreptul: studiu comparativ}}
* {{cite book |last1=Kárný |first1=Miroslav |author-link=Miroslav Kárný|editor1-last=Berenbaum |editor1-first=Michael|editor1-link=Michael Berenbaum |editor2-last=Gutman |editor2-first=Yisrael|editor2-link=Yisrael Gutman |title=Anatomy of the Auschwitz Death Camp |date=1998 |orig-year=1994 |publisher=Indiana University Press |location=Bloomington|chapter=The Vrba and Wetzler Report|pages=[https://books.google.com/books?id=mub823JQrdUC&pg=PA553 553–564]|language=en |trans_title=Raportul Vrba și Wetzler}}
* {{cite book |last1=Keren |first1=Nili |editor1-last=Berenbaum |editor1-first=Michael|editor1-link=Michael Berenbaum |editor2-last=Gutman |editor2-first=Yisrael|editor2-link=Yisrael Gutman |title=Anatomy of the Auschwitz Death Camp |url=https://archive.org/details/anatomyofauschwi00gutm_1 |url-access=limited |date=1998 |publisher=Indiana University Press |location=Bloomington|chapter=The Family Camp|pages=[https://archive.org/details/anatomyofauschwi00gutm_1/page/428 428]–440|isbn=9780253208842 |language=en |trans_title=Anatomia lagărului morții de la Auschwitz}}
* {{cite book |last1=Klein |first1=George |author-link=George Klein (biologist)|title=Pietà |date=1992 |publisher=The MIT Press |location=Cambridge, MA, și Londra |pages=[https://archive.org/details/pieta00geor/page/125 125–160] |chapter=The Ultimate Fear of the Traveler Returning from Hell|language=en}}
* {{cite book |last1=Klein |first1=George |editor1-last=Braham |editor1-first=Randolph L.|editor1-link=Randolph L. Braham |editor2-last=Vanden Heuvel |editor2-first=William|editor2-link=William vanden Heuvel |title=The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary|date=2011 |publisher=Columbia University Press |location=New York|chapter=Confronting the Holocaust: An Eyewitness Account|pages=255–283|language=en |trans_title=Rapoartele despre Auschwitz și Holocaustul din Ungaria}}
* {{cite book |last1=Kornberg |first1=Jacques |title=The Pope's Dilemma: Pius XII Faces Atrocities and Genocide in the Second World War |date=2015 |publisher=University of Toronto Press |location=Toronto |language=en |trans_title=Dilema papei: Pius al XII-lea confruntat cu atrocitățile și genocidul din al Doilea Război Mondial}}
* {{cite book |last1=Kranzler |first1=David |author-link=David Kranzler|title=The Man Who Stopped the Trains to Auschwitz: George Mantello, El Salvador, and Switzerland's Finest Hour|date=2000 |publisher=Syracuse University Press |location=Syracuse|language=en |trans_title=Omul care a oprit trenurile spre Auschwitz: George Mantello, El Salvador, și cea mai frumoasă clipă a Elveției}}
* {{cite book |last1=Kubátová |first1=Hana |editor1-last=Henry |editor1-first=Patrick|title=Jewish Resistance Against the Nazis|date=2014 |publisher=The Catholic University of America Press |location=Washington, D.C.|chapter=Jewish Resistance in Slovakia, 1938–45|pages=504–518|language=en |trans_title=Rezistența evreiască împotriva naziștilor}}
* {{cite book |last1=Kubátová |first1=Hana |last2=Láníček |first2=Jan |title=The Jew in Czech and Slovak Imagination, 1938-89: Antisemitism, the Holocaust, and Zionism |date=2018 |publisher=Brill |location=Leiden and Boston |language=en |trans_title=Evreii din imigrația cehă și slovacă, 1938-89: Antisemitismul, Holocaustul și sionismul}}
* {{cite journal|last=Kulka|first=Erich|author-link=Erich Kulka|date=1985|title=Attempts by Jewish Escapees to Stop Mass Extermination|journal=Jewish Social Studies|volume=47|issue=3/4|pages=295–306|jstor=4467305|language=en |trans_title=Tentative ale evreilor evadați de a opri exterminarea în masă}}
* {{cite book |last1=Lanzmann |first1=Claude |author-link=Claude Lanzmann|title=Shoah: The Complete Text Of The Acclaimed Holocaust Film|date=1995 |publisher=Da Capo Press|location=New York |language=en |trans_title=Shoah: Textul complet al mult-lăudatului film despre Holocaust}}
* {{cite book |last1=Linn |first1=Ruth |author-link=Ruth Linn|title=Escaping Auschwitz. A Culture of Forgetting|url=https://archive.org/details/escapingauschwit00linn |url-access=registration |date=2004 |publisher=Cornell University Press |location=New York |isbn=9780801441301 |language=en |trans_title=Evadarea de Auschwitz. O cultură a uitării}}
* {{cite book |last1=Lipstadt |first1=Deborah |author-link=Deborah Lipstadt|title=Beyond Belief: The American Press & the Coming of the Holocaust 1933–1945|date=1993 |orig-year=1985|publisher=Free Press |location=New York |language=en |trans_title=Dincolo de credibil: Presa americană și venirea Holocaustului 1933–1945}}
* {{cite book |last1=Löb |first1=Ladislaus |author-link=Ladislaus Löb|title=Rezso Kasztner. The Daring Rescue of Hungarian Jews: A Survivor's Account|date=2009 |publisher=Pimlico |location=Londra |language=en |trans_title=Rezso Kasztner. Îndrăzneața salvare a evreilor din Ungaria }} Publicat inițial cu titlul {{lang|en|Dealing with Satan: Rezso Kasztner's Daring Rescue Mission}} [Negociere cu Satana: Îndrăzneața misiune de salvare a lui Rezso Kasztner]. Londra: Jonathan Cape, 2008.
* {{cite book |last1=Longerich |first1=Peter |author-link=Peter Longerich |title=Heinrich Himmler: A Life |date=2012 |publisher=Oxford University Press |location=New York |language=en |trans_title=Heinrich Himmler: O viață}}
* {{cite book |last1=Martin |first1=Sandra |title=Working the Dead Beat: 50 Lives that Changed Canada |url=https://archive.org/details/workingdeadbeat50000mart |url-access=registration |date=2012 |publisher=House of Anansi Press |location=Toronto |chapter=Rudolf Vrba |at=[https://archive.org/details/workingdeadbeat50000mart/page/390 390]–395|language=en }}
* {{cite web |last1=Mordowicz |first1=Czeslaw |author-link=Czesław Mordowicz |title=Oral history interview with Czeslaw Mordowicz (interviewed by Jacek Nowakowski) |url=https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn504847 |publisher=The Jeff and Toby Herr Oral History Archive, United States Holocaust Memorial Museum|date=1995–1996|at=[https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.030.0354_trs_pl.pdf English transcript]|language=en |trans_title=Interviu Oral history cu Czeslaw Mordowicz (acordat lui Jacek Nowakowski)}}
* {{cite book |last1=Müller |first1=Filip |author-link1=Filip Müller |title=Eyewitness Auschwitz: Three Years in the Gas Chambers |url=https://archive.org/details/eyewitnessauschw00fili |url-access=registration |date=1999 |publisher=Ivan R. Dee and United States Holocaust Memorial Museum |location=Chicago |page=[https://archive.org/details/eyewitnessauschw00fili/page/122 122] |isbn=9781566632713 |language=en |trans_title=Auschwitz prin martorii oculari: trei ani în camerele de gazare}}
* {{cite book |last1=Paldiel |first1=Mordecai |author-link=Mordecai Paldiel |title=Saving One's Own: Jewish Rescuers During the Holocaust |date=2017 |publisher=University of Nebraska Press |location=Lincoln |language=en |trans_title=Salvarea unuia de-al tău: salvatorii evrei din timpul Holocaustului }}
* {{cite book|author1-link=Devin O. Pendas |last1=Pendas |first1=Devin O. |title=The Frankfurt Auschwitz Trial, 1963–1965 |date=2006 |publisher=Cambridge University Press |location=Cambridge |language=en |trans_title=Procesul Auschwitzului de la Frankfurt, 1963–1965}}
* {{cite book |last=Piper|first=Franciszek|editor-last1=Długoborski |editor-first1=Wacław |editor-last2=Piper |editor-first2=Franciszek |editor-link2=Franciszek Piper|title=Auschwitz, 1940–1945. Central Issues in the History of the Camp. Volume III: Mass Murder |title-link=Auschwitz 1940–1945|date=2000 |publisher=Auschwitz-Birkenau State Museum |location=Oświęcim |chapter=The Number of Victims |pages=205–231 |language=en |trans_title=Auschwitz, 1940–1945. Chestiuni centrale din istoria lagărului. Volumul III: Crimele în masă}}
* {{cite book |last1=Rubinstein |first1=William D.|author-link=William Rubinstein|title=The Myth of Rescue|date=2002|orig-year=1997|publisher=Routledge |location=London and New York |language=en |trans_title=Mitul salvării}}
* {{cite book|last=Segev|first=Tom|author-link=Tom Segev|year=2000|orig-year=1991|title=The Seventh Million|location=New York|publisher=Henry Holt and Company|language=en |trans_title=Al șaptelea milion}}
* {{cite book |last1=Strzelecki |first1=Andrzej |editor1-last=Berenbaum |editor1-first=Michael|editor1-link=Michael Berenbaum |editor2-last=Gutman |editor2-first=Yisrael|editor2-link=Yisrael Gutman |title=Anatomy of the Auschwitz Death Camp |url=https://archive.org/details/anatomyofauschwi00gutm_0 |url-access=limited |date=1998 |publisher=Indiana University Press |location=Bloomington|chapter=The Plunder of Victims and Their Corpses|pages=[https://archive.org/details/anatomyofauschwi00gutm_0/page/246 246]–266|language=en |trans_title=Anatomia lagărului morții de la Auschwitz}}
* {{cite book |last=Świebocki|first=Henryk |author-link=Henryk Świebocki |editor-last1=Długoborski |editor-first1=Wacław |editor-last2=Piper |editor-first2=Franciszek |title=Auschwitz, 1940–1945. Central Issues in the History of the Camp |volume=IV: The Resistance Movement |title-link=Auschwitz 1940–1945 |date=2000|publisher=Auschwitz-Birkenau State Museum |location=Oświęcim |isbn=978-8385047872 |oclc=874233579|language=en |trans_title=Auschwitz, 1940–1945. Chestiuni centrale din istoria lagărului}}
* {{cite book |editor1-last=Świebocki |editor1-first=Henryk|editor1-link=Henryk Świebocki |title=London has been informed&nbsp;... Reports by Auschwitz Escapees|date=2002 |publisher=Auschwitz-Birkenau State Museum |location=Oświęcim|isbn=83-88526-20-0 |language=en |trans_title=Londra a fost informată&nbsp;... Rapoarte ale evadaților de la Auschwitz }}
* {{cite book |last1=Szabó |first1=Zoltán Tibori |editor1-last=Braham |editor1-first=Randolph L.|editor2-last=vanden Heuvel|editor2-first=William |title=The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary |date=2011 |publisher=Columbia University Press|location=New York |chapter=The Auschwitz Reports: Who Got Them, and When?|language=en |trans_title=Rapoartele despre Auschwitz și Holocaustul în Ungaria}}
* {{cite book |last1=van Pelt |first1=Robert Jan |author-link=Robert Jan van Pelt|title=The Case for Auschwitz: Evidence from the Irving Trial|url=https://archive.org/details/caseforauschwitz00pelt |url-access=registration |date=2002 |publisher=Indiana University Press |location=Bloomington|isbn=9780253340160 |language=en |trans_title=Pledoarie pentru Auschwitz: dovezi din Procesul Irving}}
* {{cite book |last1=van Pelt |first1=Robert Jan |editor1-last=Braham |editor1-first=Randolph L.|editor1-link=Randolph L. Braham|editor2-last=vanden Heuvel |editor2-first=William|editor2-link=William vanden Heuvel |title=The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary|date=2011 |publisher=Columbia University Press |location=New York|chapter=When the Veil was Rent in Twain: Auschwitz, the Auschwitz Protocols, and the ''Shoah'' testimony of Rudolf Vrba|pages=121–151|language=en |trans_title=Rapoartele despre Auschwitz și Holocaustul în Ungaria}}
* {{cite book |last1=Vrba |first1=Robin |editor1-last=Braham |editor1-first=Randolph L.|editor1-link=Randolph L. Braham|editor2-last=vanden Heuvel |editor2-first=William|editor2-link=William vanden Heuvel |title=The Auschwitz Reports and the Holocaust in Hungary|date=2011 |publisher=Columbia University Press |location=New York|chapter=Foreword|pages=xi–xii|language=en |trans_title=Rapoartele despre Auschwitz și Holocaustul în Ungaria}}
* {{cite book |last1=Vrba |first1=Rudolf |editor1-last=Vrba |editor2-first=Rudolf |editor2-last=Bestic |editor1-first=Alan |title=I Cannot Forgive |date=1964|orig-year=16 July 1961|publisher=Grove Press, Inc.|location=New York|chapter=Appendix I: Israeli Embassy Deposition|pages=[https://archive.org/details/icannotforgive00vrba/page/273 273–276] |ref={{sfnref|Vrba|1961}}|language=en |trans_title=Nu pot ierta}}
* {{cite book |last1=Vrba |first1=Rudolf |last2=Bestic| first2=Alan |title=I Cannot Forgive|url=https://archive.org/details/icannotforgive00vrba |url-access=registration |date=1964 |orig-year=1963 |publisher=Grove Press, Inc. |location=New York|language=en |trans_title=Nu pot ierta}}
* {{cite web |last1=Vrba |first1=Rudolf |title=Oral history interview with Rudolf Vrba |language=en |trans_title=Interviu Oral history cu Rudolf Vrba |url=https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn510183 |publisher=The Jeff and Toby Herr Oral History Archive, United States Holocaust Memorial Museum (copy purchased from the Imperial War Museum, February 1995) |archive-url=https://web.archive.org/web/20181222234642/https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn510183 |archive-date=22 December 2018 |date=1972|url-status=live |at=[https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_trs_en.pdf Original transcript] ([https://web.archive.org/web/20181222235841/https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_trs_en.pdf archived]); [https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_sup_en.pdf USHMM transcript] ([https://web.archive.org/web/20181223014327/https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_sup_en.pdf archived]). Efectuat inițial pentru {{lang|en|World at War}}, {{lang|en|italic=no|Thames Television}} (Londra)}}
* {{cite web |last1=Vrba |first1=Rudolf |title=Claude Lanzmann Shoah Collection, Interview with Rudolf Vrba |url=https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn1004165 |publisher=Steven Spielberg Film and Video Archive, United States Holocaust Memorial Museum |location=New York |date=November 1978|language=en}}
* {{cite journal|last=Vrba|first=Rudolf|date=January 1996|url=https://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/1996_1.pdf|title=Die mißachtete Warnung. Betrachtungen über den Auschwitz-Bericht von 1944|journal=Vierteljahrshefte für Zeitgeschichte|volume=44|issue=1|pages=1–24|archive-url=https://web.archive.org/web/20180831170837/https://www.ifz-muenchen.de/heftarchiv/1996_1_1_vrba.pdf|archive-date=31 August 2018|url-status=live|jstor=30195502|language=de}}
* {{cite book |last1=Vrba |first1=Rudolf |editor1-last=Braham |editor1-first=Randolph L.|editor1-link=Randolph L. Braham |editor2-last=Miller |editor2-first=Scott|title=The Nazis' Last Victims: The Holocaust in Hungary|url=https://archive.org/details/nazislastvictims00brah |url-access=limited |date=1998 |publisher=Wayne State University Press|location=Detroit|chapter=The Preparations For The Holocaust In Hungary: An Eyewitness Account|pages=[https://archive.org/details/nazislastvictims00brah/page/50 50]–102 |isbn=0-8143-2737-0|language=en |trans_title=Pregătirile pentru Holocaustul din Ungaria: Relatare de martor ocular}}
* {{cite book|last=Vrba|first=Rudolf|year=2002|orig-year=1963|title=I Escaped from Auschwitz|location=Fort Lee, NJ|publisher=Barricade Books|isbn=9-78-1569-802328|language=en |trans_title=Am evadat de la Auschwitz}}
* {{cite book |last1=Vrbová |first1=Gerta |title=Trust and Deceit: A Tale of Survival in Slovakia and Hungary, 1939–1945|date=2006 |publisher=Vallentine Mitchell|location=London and Portland|language=en |trans_title=Încredere și înșelare: o poveste de supraviețuire în Slovacia și Ungaria, 1939–1945}}
* {{cite book |last1=Ward |first1=James Mace |title=Priest, Politician, Collaborator: Jozef Tiso and the Making of Fascist Slovakia |date=2013 |location=Ithaka |publisher=Cornell University Press |language=en |trans_title=Preot, politician, colaboraționist: Jozef Tiso și făurirea Slovaciei Fasciste}}
* {{cite book|last=Wetzler|first=Alfred|author-link=Alfred Wetzler|year=2007|orig-year=1964|title=Escape From Hell: The True Story of the Auschwitz Protocol|location=New York|publisher=Berghahn Books|isbn=978-1845451837|language=en |trans_title=Evadarea din infern: Povestea adevărată a Protocolului Auschwitzului}}. Publicată inițial ca Lánik, Jozef (1964). {{lang|sk|Čo Dante nevidel}}. Bratislava: Osveta. {{oclc|833945571}}
* {{cite journal |last1=Yablonka |first1=Hanna |last2=Tlamim |first2=Moshe |title=The Development of Holocaust Consciousness in Israel: The Nuremberg, Kapos, Kastner, and Eichmann Trials |journal=Israel Studies |date=Fall 2003 |volume=8 |issue=3 (Israel and the Holocaust) |pages=1–24|jstor=0245616|doi=10.2979/ISR.2003.8.3.1 |s2cid=144360613 |language=en |trans_title=Dezvoltarea conștiinței Holocaustului în Israel: procesele de la Nürnberg, procesele Kapos, al lui Kastner și al lui Eichmann}}
* {{cite book |last1=Yahil |first1=Leni |author-link1=Leni Yahil |title=The Holocaust: The Fate of European Jewry, 1932–1945 |date=1991 |orig-year=1990|publisher=Oxford University Press |location=New York and Oxford |language=en |trans_title=Holocaustul: soarta evreilor din Europa, 1932–1945}}
* {{cite book |last=Zimmerman |first=Joshua D. |year=2015 |title=The Polish Underground and the Jews, 1939–1945 |location=New York |publisher=Cambridge University Press |language=en |trans_title=Organizațiile clandestine poloneze și evreii, 1939–1945}}
{{refend}}
 

== Lectură suplimentară ==
* [http://www.vrbawetzler.eu/lang_en/ Vrba–Wetzler memorial site].
* [http://www.fdrlibrary.marist.edu/archives/collections/franklin/index.php?p=collections/findingaid&id=583 "Rudolf Vrba Papers, 1934–2008]. Franklin D. Roosevelt Presidential Library & Museum.
* Cel mai amplu și mai de referință website despre Rudolf Vrba este www.rudolfvrba.com [https://www.rudolfvrba.com/]  Conține interviuri exclusive cu persoane care l-au cunoscut și a fost creat ca serviciu public de jurnalistul canadian {{Ill-wd|Q24262323|3=Alan Twigg}}.

'''Raportul Vrba–Wetzler'''
{{refbegin}}
* {{cite web |title=The Extermination Camps of Auschwitz (Oświęcim) and Birkenau in Upper Silesia |url=https://archive.org/details/USWRBGermanExterminationCampsAuschwitzAndBirkenau |publisher=War Refugee Board |at=1–33 |date=26 November 1944|ref=none}}
* {{cite book |editor1-last=Świebocki |editor1-first=Henryk|editor1-link=Henryk Świebocki |title=London has been informed&nbsp;... Reports by Auschwitz Escapees|date=2002 |publisher=Auschwitz-Birkenau State Museum |location=Oświęcim|isbn=83-88526-20-0 |at=169–274|ref=none}}
** "Report of Alfred Wetzler: I. Auschwitz and Birkenau", pp.&nbsp;169–196; "Report of Rudolf Vrba and Alfred Wetzler", pp.&nbsp;196–255; "Report of Rudolf Vrba: II. Majdanek",&nbsp;256–274.
* {{cite book|last=Vrba|first=Rudolf|year=2002|orig-year=1963|title=I Escaped from Auschwitz|location=Fort Lee, NJ|publisher=Barricade Books|isbn=978-1569-802328|at=327–363|chapter=Appendix III: The Vrba–Wetzler Report|ref=none}}
* {{cite book|last=Wetzler|first=Alfred|author-link=Alfred Wetzler|year=2007|title=Escape From Hell: The True Story of the Auschwitz Protocol|location=New York|publisher=Berghahn Books|isbn=978-1-84545-183-7|at=233–276|chapter=Appendix II: Auschwitz Protocol (Vrba–Wetzler Report)|ref=none}}.
* {{cite web |last1=Vrba |first1=Rudolf |last2=Wetzler |first2=Alfred |title=The Vrba-Wetzler Report |url=http://germanhistorydocs.ghi-dc.org/pdf/eng/English45.pdf |publisher=German History in Documents and Images (different translation)|ref=none}}
* As sent to {{Ill-wd|Q829266|3=George Mantello}}: {{cite web |title=Letters and the Vrba–Wetzler report |url=https://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/auschprotocol.pdf |publisher=Jewish Virtual Library |archive-url=https://web.archive.org/web/20150905060504/https://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Holocaust/auschprotocol.pdf |archive-date=5 September 2015|ref=none}}
{{refend}}

'''Audio/video'''
{{refbegin}}
* [https://www.ushmm.org/online/film/display/detail.php?file_num=5009 "Claude Lanzmann Shoah Collection, Interview with Rudolf Vrba"], Washington, D.C.: Steven Spielberg Film and Video Archive, United States Holocaust Memorial Museum ([https://collections.ushmm.org/film_findingaids/RG-60.5016_01_trs_en.pdf transcript]); Rudolf Vrba in ''{{Ill-wd|Q1720765|3=Shoah}}'', [https://www.youtube.com/watch?v=Hf84Dsp6k9s part 1], [https://www.youtube.com/watch?v=LYQiciX4AOo part 2], courtesy of YouTube.
* [https://collections.ushmm.org/search/catalog/irn510183 Audio interview with Rudolf Vrba], ''World at War''. Thames Television, 1972 ([https://collections.ushmm.org/oh_findingaids/RG-50.148.0013_trs_en.pdf transcript]).
* [https://www.pbs.org/wnet/secrets/episodes/escape-from-auschwitz/8/ "Escape from Auschwitz"] (video), ''Secrets of the Dead''. PBS, 29 April 2008.
{{refend}}

'''Cărți și articole'''
{{refbegin|26em}}
* {{cite news |last=Breindel|first=Eric M. |title=A Survivor of the Holocaust |url=https://www.thecrimson.com/article/1974/5/2/a-survivor-of-the-holocaust-pin/ |work=The Harvard Crimson |archive-url=https://web.archive.org/web/20180911013345/https://www.thecrimson.com/article/1974/5/2/a-survivor-of-the-holocaust-pin/ |archive-date=11 September 2018 |date=2 May 1974|url-status=live|ref=none}}
* {{cite journal|last=Fleming|first=Michael|author-link=Michael Fleming (historian)|date=2014|url=https://academic.oup.com/hgs/article/28/1/31/649765/Allied-Knowledge-of-Auschwitz-A-Further-Challenge|title=Allied Knowledge of Auschwitz: A (Further) Challenge to the 'Elusiveness' Narrative|journal=Holocaust and Genocide Studies|volume=28|issue=1|pages=31–57|doi=10.1093/hgs/dcu014|ref=none}}
* {{cite journal |last1=Fleming |first1=Michael |title=Geographies of obligation and the dissemination of news of the Holocaust |journal=Holocaust Studies |date=26 July 2016 |volume=23 |issue=1–2 |pages=59–75 |doi=10.1080/17504902.2016.1209834 |s2cid=147829212 |url=http://www.tandfonline.com/loi/rhos20|ref=none}}
* {{cite book |last= Freedland |first=Jonathan | authorlink= Jonathan Freedland |title=The Escape Artist: The Man Who Broke Out of Auschwitz to Warn the World | publisher=John Murray |date= 9 June 2022 |isbn=978-1529369045}}
* [[Rudolf Kasztner|Kasztner, Rezső]] (1946). ''Der Bericht des jüdischen Rettungskomitees aus Budapest, 1942–1945''. Basel: Va'a'dat Ezra Vo-Hazalah. In English: ''The Kasztner Report: The Report of the Budapest Jewish Rescue Committee, 1942–1945''. Jerusalem: Yad Vashem. {{oclc|934651095}}
* {{Ill-wd|Q7383084|3=Linn, Ruth}} (13 April 2006). [https://www.theguardian.com/news/2006/apr/13/guardianobituaries.secondworldwar "Rudolf Vrba"]. ''The Guardian''.
* {{Ill-wd|Q5761053|3=Rose, Hilary}} and {{Ill-wd|Q902813|3=Rose, Steven}} (25 April 2006). [https://www.theguardian.com/news/2006/apr/25/guardianobituaries.mainsection1 "Letter: Rudolf Vrba"], ''The Guardian''.
* Vrba, Rudolf (14 April 2006). [https://www.theguardian.com/world/2006/apr/14/secondworldwar.bookextracts "The one that got away"]. ''The Guardian'' (extract from ''I Escaped from Auschwitz'').
* [[Alfréd Wetzler|Wetzler, Alfred]] (as Jožko Lánik) (1945). ''Oswiecim, hrobka štyroch miliónov l'udí'' (''Auschwitz, the Graveyard of Four Million People''). Košice: Vyd. {{oclc|22143212}} and {{oclc|664734464}}
* Wetzler, Alfréd (as Jozef Lánik) (1964). ''Čo Dante nevidel'' (''What Dante did not see''). Bratislava: Osveta. {{oclc|833945571}}
* Wetzler, Alfréd (as Jozef Lánik); Mehnert, Erich (1964). ''Was Dante nicht sah. Roman.'' Berlin: Verlag der Nation. {{oclc|65468990}}
{{refend}}

{{Control de autoritate}}
{{DEFAULTSORT:Vrba, Rudolf}}
[[Categorie:Nașteri în 1924]]
[[Categorie:Decese în 2006]]
[[Categorie:Cetățeni naturalizați în Canada]]
[[Categorie:Educatori canadieni]]
[[Categorie:Pagini cu traduceri nerevizuite]]
[[Categorie:Nașteri pe 11 septembrie]]
[[Categorie:Decese pe 27 martie]]
[[Categorie:Oameni din Topoľčany]]