Urmărire penală
Aspect
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Dreptul penal |
---|
Rezoluțiile parchetului |
NUP · SUP · IUP trimiterea în judecată |
Legi |
Codul Penal Codul de procedură penală |
Arii cu tematică apropiată |
Abuzul între soți · Abuzul asupra copiilor Răpirea copiilor · Căsătoria minorilor Adulterul · Bigamie · Incestul Răpirea internațională de minori Sindromul Stockholm |
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală (organele de cercetare ale poliției sau organele de cercetare speciale).
Urmărirea penală se poate finaliza cu soluții de netrimitere în judecată (clasare, renunțare la urmărire penală) sau cu soluție de trimitere în judecată.[1]
Urmărirea penală în rem
Urmărirea penală în rem (cu privire la faptă) se face atunci când toate condițiile legale referitoare la declanșarea urmăririi sunt legate exclusiv de fapta penală.[2][3]