Aligatorul
Aligatorul | |
Afișul românesc al filmului | |
Rating | |
---|---|
Titlu original | Alligator |
Gen | film cu monștri comedie de groază film științifico-fantastic |
Regizor | Lewis Teague[1][2] |
Scenarist | John Sayles[*] |
Povestire de | John Sayles Frank Ray Perilli |
Producător | Brandon Chase Robert S. Bremson |
Studio | Group 1 Films[3] |
Distribuitor | Group 1 Films[3] |
Director de imagine | Joseph Mangine |
Montaj | Larry Brock Ron Medico |
Muzica | Craig Huxley[*] |
Distribuție | Robert Forster Robin Riker Michael V. Gazzo[3] |
Premiera | (LA)
(NYC) 9 d.Hr. |
Durata | 94 minutes[3] |
Țara | Statele Unite ale Americii |
Filmat în | Los Angeles |
Locul acțiunii | Chicago |
Limba originală | limba engleză |
Buget | 1.750.000 $ (estimat) |
Încasări | 6.459.000 $ |
Urmat de | Alligator II – The Mutation[*] |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Aligatorul (în engleză Alligator) este un film de groază cu nuanțe satirice din 1980, regizat de Lewis Teague după un scenariu scris de John Sayles.[4] Rolurile principale au fost interpretate de actorii Robert Forster, Robin Riker și Michael V. Gazzo.[4] Filmul conține, de asemenea, o apariție a actriței Sue Lyon în ultimul ei rol pe ecran.
Filmul, a cărui acțiune are loc la Chicago, prezintă operațiunea de urmărire și capturare a unui aligator gigant, care trăiește de ani de zile în sistemul de canalizare a orașului și îi ucide pe oamenii întâlniți în preajma sa. Aligatorul fusese aruncat în toaletă, atunci când era doar un pui, și suferise mutații în urma ingerării unor hormoni de creștere.
Criticii au lăudat filmul pentru satirizarea sa intenționată. O continuare intitulată Alligator II: The Mutation a fost lansată direct în format video în 1991.[4] În ciuda titlului, acest film nu are aceleași personaje și nici aceiași actori ca filmul original, iar acțiunea este în esență asemănătoare cu cea a primului film.[5] Un joc de societate inspirat de acest film a fost distribuit de Ideal Toy Company în 1980.[6][7]
Rezumat
În 1968 o adolescentă cumpără un pui de aligator american în timp ce se află în vacanță împreună cu familia ei la o fermă de crocodili din Florida. După ce familia se întoarce acasă la Chicago, tatăl ursuz al fetei, care suferă de fobie de animale, aruncă imediat aligatorul, pe care fata îl numise Ramón, în vasul de toaletă al familiei și îl trimite astfel în sistemul de canalizare al orașului.
Doisprezece ani mai târziu, în 1980, aligatorul supraviețuiește hrănindu-se cu carcase de animale de companie, care sunt aruncate în sistemul de canalizare. Aceste animale au fost folosite pentru testarea unei formule experimentale destinate să crească producția de carne din fermele agricole. Acest proiect a fost, cu toate acestea, abandonat deoarece formula creștea, de asemenea, metabolismul animalului, determinându-l să dobândească un apetit insațiabil. Puiul de aligator ingerase în cursul anilor cantități concentrate din hormonul de creștere, suferind mutații și devenind un monstru de 11 m care semăna cu un hibrid Deinosuchus - Purussaurus și avea o carcasă aproape impenetrabilă.
Aligatorul începe să-i pândească și să-i devoreze pe muncitorii pe care îi întâlnește în canalizare, iar apariția în bazinele de la vărsare a unor părți ale corpului îl atrage pe ofițerul de poliție David Madison (Robert Forster) care, după un caz terminat prost în Saint Louis, a dobândit reputația că partenerii săi au un sfârșit tragic. În timp ce David lucrează la acest nou caz, șeful său, Clark (Michael Gazzo), îl prezintă erpetoloagei Marisa Kendall (Robin Riker), femeia care, în adolescență, cumpărase aligatorul, fără să știe că acest aligator este fostul ei animal de companie. Cei doi încep o relație romantică cu tonuri înțepătoare și, în timpul unei vizite în casa Marisei, David se împrietenește cu mama iubitei sale.
Reputația lui David ca partener-ucigaș este confirmată atunci când aligatorul îl înhață pe tânărul polițist Kelly (Perry Lang), care îl însoțește pe David în canalizare în căutarea unor indicii. Nimeni nu crede povestea lui David, din cauza lipsei cadavrului și parțial a intervenției magnatului local (Dean Jagger), care a sponsorizat experimentele ilegale de creștere și vrea, prin urmare, ca adevărul să fie ascuns. Această situație se schimbă atunci când reporterul de tabloid Thomas Kemp (Bart Braverman), pătrunde el însuși în canalizare și, sacrificându-și propria viață, furnizează dovezi fotografice ale fiarei. Povestea atrage rapid atenția publicului și este organizată o vânătoare a monstrului de către întregul oraș.
După ce poliția încearcă fără succes să scoată aligatorul din canalizare și să-l captureze, primarul îl suspendă din funcție pe David. Aligatorul scapă de urmăritori și iese la suprafață, omorând mai întâi un ofițer de poliție și apoi un băiat care, în timpul unei petreceri, este aruncat în piscina în care se ascundea aligatorul.
Vânătoarea aligatorului continuă și este angajat un vânător de animale mari, colonelul Brock (Henry Silva), pentru a urmări animalul. Eforturile municipalității eșuează încă o dată: Brock este ucis, poliția acționează într-un mod confuz, iar aligatorul ajunge la o petrecere de nuntă din înalta societate găzduită la conacul lui Slade; printre victimele sale se află însuși Slade, primarul (Jack Carter) și omul de știință angajat de Slade pentru practicarea experimentelor hormonale. În cele din urmă, Marisa și David atrag aligatorul înapoi în canalizare, unde amplasează o mănunchi de explozibili, ucigând animalul. În timp ce David și Marisa se îndepărtează de explozie, un alt pui de aligator cade prin canalul de scurgere în canalizare, putând repeta astfel ciclul din nou.
Distribuție
- Robert Forster — detectivul David Madison
- Robin Riker — erpetoloaga Marisa Kendall
- Michael V. Gazzo — Clark, șeful poliției (menționat Michael Gazzo)
- Dean Jagger — magnatul local Slade
- Sydney Lassick — Luke Gutchel, proprietarul unui magazin de animale de companie (menționat Sidney Lassick)
- Jack Carter — primarul Ledeux
- Perry Lang — polițistul Jim Kelly, însoțitorul lui Madison în expediția din canalizare
- Henry Silva — colonelul Brock, vânătorul de animale mari
- Bart Braverman — reporterul de tabloid Thomas Kemp
- John Lisbon Wood — nebunul cu bomba
- James Ingersoll — Arthur Helms, omul de știință angajat de Slade
- Robert Doyle — Bill, tatăl Marisei
- Patti Jerome — Madeline, mama Marisei
- Angel Tompkins — ziaristă
- Sue Lyon — jurnalista de la postul TV ABC
- Leslie Brown — fetița Marisa
- Buckly Norris — Bob
- Royce D. Applegate — muncitorul instalator Callan
- Jim Boeke — polițistul Shamsky
- Peter Miller — sergentul Rice
- Pat Petersen — Joey
- Micole Mercurio — mama lui Joey (menționată Micol)
- Dick Richards — vânzătorul de aligatori
- Kendall Carly Browne — Ann
- Mike Mazurki — portarul (menționat Michael Mazurki)
- Kane Hodder — Ramón Aligatorul (nemenționat)
Producție
Filmările au avut loc în orașul Los Angeles și în împrejurimi. Acțiunea filmului are loc în Chicago[4] (după cum atestă și comentariile de pe DVD-ul lansat de Lions Gate Entertainment), dar vehiculele poliției din film au plăcuțe de înmatriculare din Missouri. Atunci când tânăra Marisa se întoarce acasă, împreună cu familia, din vacanța lor în Florida, trec pe lângă o pancartă pe care scrie „Welcome to Missouri”. Mai târziu, o prezentatoare de știri menționează că Marisa este „originară din orașul nostru”, ceea ce înseamnă că acțiunea are loc într-un oraș din Missouri, altul decât St. Louis.[8] Bryan Cranston a lucrat ca asistent pentru efecte speciale la acest film și a fost însărcinat cu realizarea și trucarea „pântecelui aligatorului” pentru finalul filmului.[9]
Aprecieri critice
Filmul a avut parte de recenzii mixte spre pozitive atât în perioada lansării, cât și după lansare. Criticul Vincent Canby de la The New York Times a scris o recenzie pozitivă a filmului, scriind că „suspansul său este adesea la fel de autentic ca înțelepciunea și conștientizarea sa plină de clișee [pe care le folosește]”. [10] Jim Knipfel de la site-ul Den of Geek a acordat filmului 4,5 din 5 stele, numindu-l „inteligent și stilat”.[11] Criticul Kim Newman de la revista Empire a lăudat scenariul „inteligent”, „interpretările solide, efectele speciale eficiente” și „regia energică de categoria B”.[12] Cu toate acestea, Roger Ebert a dat filmului doar una din patru stele, sugerând că ar fi cel mai bine să „aruncați acest film în toaletă pentru a vedea dacă se transformă și el în ceva mare și înfricoșător”.[13] Pe de altă parte, istoricul de film Leonard Maltin a dat filmului 3 din 4 stele posibile și a scris: „Dacă trebuie să faci un film despre un aligator uriaș [...], acesta este modul în care trebuie să procedezi - cu un simț al umorului care să contrabalanseze violența așteptată și sperieturile autentice. [...] Nu pierdeți mesajul din scena finală”.[4]
Unii critici consideră că Aligatorul este, alături de filme precum Grizzly (1976), Orca (1977) și Piranha (1978), o „imitație” făcută pentru a profita de succesul filmului Fălci (1975), al cărui principalul antagonist este un mare rechin alb, devorator de oameni. John Sayles, autorul scenariului acestui film, scrisese cu doi ani mai înainte scenariul filmului Piranha.[11]
Într-un discurs ținut în anul 2019 în fața invitaților de la Los Angeles Press Club, cineastul Quentin Tarantino a spus că personajul David Madison (interpretat de Robert Forster) a inspirat personajul Max Cherry (interpretat tot de Forster) din filmul său Jackie Brown (1997).[14]
Filmul Aligatorul are în prezent un rating de aprobare de 80% pe site-ul agregatorului de recenzii Rotten Tomatoes, pe baza a 20 de recenzii, cu o medie ponderată de 6,20/10.[15] Nu există încă un consens critic cu privire la film.[15]
Versiuni pe suporturi video
O versiune a filmului pe suport DVD a fost lansată de compania Anchor Bay Entertainment în februarie 2003 în Regatul Unit al Marii Britanii. Această versiune conține un mix de sunet DTS opțional, continuarea Alligator II: The Mutation (1991) pe un al doilea disc și o discuție cu regizorul Lewis Teague și cu actorul Robert Forster.
Compania Lions Gate Entertainment a lansat la 18 septembrie 2007, pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, o versiune a filmului pe DVD. Discul conține un nou transfer panoramic anamorf 16x9 din raportul original 1,78:1 și un nou mix de sunet Dolby Digital 5.1, în plus față de mixul mono original. Sunt incluse, de asemenea, comentariul făcut de regizorul Lewis Teague și de vedeta Robert Forster, un filmuleț intitulat Alligator Author în care scenaristul John Sayles prezintă diferențele dintre povestea sa originală și scenariul final și trailerul cinematografic original.
Note
- ^ http://www.interfilmes.com/filme_24995_Alligator.O.Jacare.Gigante-(Alligator).html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://www.imdb.com/title/tt0080354/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b c d e Alligator în Catalogul Institutului American de Film
- ^ a b c d e Leonard Maltin (ed.), Leonard Maltin's Movie Guide : The Modern Era, Plume, Penguin Publishing Group, New York, 2017, p. 26.
- ^ Wingrove, David (). Science Fiction Film Source Book. Harlow: Longman. ISBN 0-582-89310-0.
- ^ „Alligator Game (1980)”, Board Game Geek, accesat în
- ^ "Alligator Game (1980) Found - ebay Purchaseof the Year" Arhivat în , la Wayback Machine. blog.mondotees.com
- ^ Mcgue, Kevin (). „Alligator Film Review”. A Life at the Movies.
- ^ Cranston, Bryan (). A Life in Parts. Simon and Schuster. p. 100. ISBN 978-1-4767-9385-6.
- ^ Canby, Vincent (). „The Screen: 'Alligator': Long in the Tooth”. The New York Times (C12, Section 3, Page 12, Column 3). NYTimes.com. Accesat în .
- ^ a b Knipfel, Jim (). „Alligator (1980): Lookback and Review”. Den of Geek. Accesat în .
- ^ Newman, Kim (). „Alligator Review”. Empire. Accesat în .
- ^ Ebert, Roger (). „Alligator”. rogerebert.suntimes.com. Accesat în .
- ^ „Here's Why Quentin Tarantino's Press Club Speech Mattered”, Los Angeleno, , accesat în
- ^ a b en „Alligator (1980)”, Rotten Tomatoes, accesat în
Legături externe
- Alligator în Catalogul Institutului American de Film
- Alligator la Internet Movie Database
- Aligatorul la Rotten Tomatoes
- Alligator la AllRovi
|