Gorali
Goralii (în poloneză Górale (pronunția: gurale), respectiv în germană Goralen, înseamnă gorali în limba română,în gorală Górole) sunt o populație pastorală de limbă poloneză (în special un dialect unic în Slovacia numit adesea o limbă) care a fost atestată documentar ca ocupând compact începând din Evul Mediu anumite regiuni montane din sudul și sud-estul Poloniei ,Cehia și Slovacia cum ar fi Podhale în munții Beschizi respectiv Tatra în așezări rurale situate la înălțime nu departe de cunoscuta stațiune montană Zakopane cât și în preajma orașelor Zywiec și Nowy Targ.Regiunile în care locuiesc goralii sunt denumite în mod colectiv Țările Goral(în gorală: Góralscýzno).Deși în prezent de religie catolică și protestant , goralii reprezintă o etnitate distinctă atât din punct de vedere cultural cât și antropologic sau chiar lingvistic. Astfel, dialectul polonez pe care ei îl vorbesc conține un număr de cuvinte arhaice de origine română, între care magura (măgură), fluier, cătun, vatră, brânză, merende ("merinde") sau mlioara ("mioară").
Există o mulțime de păreri printre istorici și antropologi care confirmă (bazat de asemeni pe documentație substanțială) ipoteza originii române a goralilor, deși mulți istorici preferă, din motive neclare, posibil de natură politică, să-i numească mai degraba vlahi, în loc de români. Eugen Lozovan a scris că emigrarea românilor în Moravia și în sudul Poloniei a început din secolul al X-lea[1] Ipoteza se sprijină și pe Cronica lui Nestor care mentionează că in secolul al X-lea "maghiarii au alungat pe vlahi (românii din Panonia și Carpați) și le-au luat pământurile"[2]. Ipoteza deplasării românilor din secolul al X-lea spre Moravia și Polonia este susținută de Drăganu[3] și Długosz[4]
Goralii au avut multe revolte naționale împotriva polilor care au reușit să înființeze state de scurtă durată.[5]
Imigrările în sudul muntos al Poloniei au fost numeroase în evul mediu și sunt atestate documentar încă din sec. XIII, când ducele Cracoviei și Sandomirului, Bolesław, s-a însurat cu Cunigunda, fiica regelui Béla IV al Ungariei. Acesteia, ducele i-a dăruit în 1257 ținutul Sandețului, de la râurile Dunajeț și Poprad, unde potrivit legendei Sf. Cunigunda trăia și o populație pastorală de origine "valahă":
Valachorum vel Valacorum natio, rapto vivere asueta, in pecore pascande et ove nutrienda occupata, agmine facto ex Alpibus, quae Ungariam a Poloniae Regno disterminant, in quibus suas excercent pasturas, tenentque crebilia, frequenter in oppidum antiquae Sandecz hostiliter nocte, quo pavidior foret eorum iruptio, insiliebant, et in opidanos praedas, caedesque et spolia, ceteraque nefanda comitebant. [6]
Huțulii au fost deseori puși în legătură cu această populație.
Goralii au o renaștere culturală, oameni care își identifică naționalitatea ca fiind în creștere.
Regiuni cu populație de origine vlahă (română)
-Rzeszow: partea de nord se numește Lasowiacy (posibil de la Vlasi, denumirea locală a vlahilor); partea sudică este locuită de lemkieni și ruteni.
-Laccy Gorale: la frontierele celor trei lanțuri muntoase largi: Carpați, Górce și Beskid Sadecki.
-Podhale (Goralski): in extremitatea sudică a Poloniei la granița cu Slovacia, în văile de sud ale râului Dunajec.
Note
- ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p.175
- ^ Samuel Hazzard Cross și Olgerd P. Sherbowitz-Wetzor (Trad. și editori), The Russian Primary Chronicle. Laurentian Text, THE MEDIAEVAL ACADEMY OF AMERICA CAMBRIDGE, MASSACHUSETTS, 2012, p.62
- ^ Drăganu, N. Românii in veacurile IX-XIV pe baza toponimiei si a onomasticei [The Romanians in the IX-XIVth centuries based on toponimy and onomatology]. București: Imprimeria Nationala.1934, p.21
- ^ Jan Długosz, Historiae Poloniae, Przedziecki edition, tom I, Kraków, 1863, page 320
- ^ „Nieznane polskie powstania” (în poloneză). Rzeczpospolita. Accesat în .
- ^ în: Długosz, Historiae Poloniae, Ediția Przedziecki, tomul I, Kraków, 1863, pag. 320
Referințe
- Goralii - neam transilvan de păstori, Formula AS - anul 2001, numărul 473
- Urme românești in Polonia: Cu istoricul Augustyn Maciey despre păstorii români din lantul carpatic de nord, Formula AS - anul 2001, numărul 474
- Elena Daboveanu - Polska gwara górali bukowińskich w Rumunii. Przekład i przygotowanie wersji polskiej: Stanisław Gogolewski, Wrocław, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wydawnictwo Polskiej Akademii Nauk, 1971.
- Count Ludwik de Laveaux the Elder - Górale Bieskidowi zachodniego pasma Karpat. Rys etnograficzny zwyczajów i obyczajów włościan okolic Żywca. Skréśłił L. D., Kraków, 1851.
- Ștefan Meteș, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX (Cercetări de demografie istorică). Editura științifică, București, 1971. Capitolul II, pag. 25-44, Emigrări ale românilor din Transilvania în Polonia
