Baiazid I
Baiazid I (ca 1354 - 1403; Bayezıt, poreclit Yıldırım, 'fulgerul') a fost un sultan al Imperiului Otoman din 1389 până în 1402. A ajuns la tron după asasinarea tatălui său, Murad I şi imediat a comandat ca fratele său mai mic să fie omorât pentru a preveni astfel o lovitură de stat.
În răzbunare pentru asasinarea lui Murad în Bătălia de la Kosovo, Baiazid a masacrat toţi prizonierii sârbi. Totuşi, a reuşit să obţină un tratat de pace cu conducătorul sârb Ştefan Bulcovic, dând Serbiei o autonomie considerabilă. În 1391 a asediat Constantinopolul. La cererea împăratului Bizantin Ioan Paleologul, o nouă cruciadă a fost organizată pentru a-l înfrânge pe Baiazid. În 1396, aliaţii creştini sub conducerea regelui ungur şi Împăratului Sfântului Imperiu Roman Sigismund, a fost înfrânt la Bătălia de la Nicopole. Asediul asupra Constantinopolului a durat până în 1398, când bizantinii au acceptat să plătească un tribut considerabil pentru a-l opri.
În 1400, războinicul mongol Timur Lenk a reuşit să distrugă regatele locale, care au fost cucerite de turci. În Bătălia de la Ankara, pe 20 iulie, 1402, Baiazid a fost capturat de Timur şi ţinut în lanţuri într-o cuşcă drept trofeu. Există multe poveşti ale captivităţii, inclusiv aceea care descrie cum Timur îl folosea ca scaun pentru piciore. Un an mai târziu, Baiazid moare, unii spunând că s-a sinucis.