Viezure

Viezure cuvânt românesc de origine sigur dacică. Sinonim - bursuc.

Viezurele, numit în taxonomie Meles meles meles, Linne, 1758, este unul din cele mai uimitoare animale din fauna din România. Este un animal omnivor, hănindu-se cu fructe, seminţe, larve, gasteropode, ouă (furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc la sol) etc.. Este mare amator de porumb, pe care îl îngrămădeşte în vizuină în cantităţi de până la 50 kg de ştiuleţi. În general toamna îşi face provizii, deşi iarna are o activitate în general foarte redusă, iar grăsimea pe care o câştigă toamna îi asigură în iernile mai blânde supravieţuirea chiar şi fără rezervele din vizuină. Spre deosebire de alte animale şi mai ales de vulpe, viezurele este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar şi la 2 metri sub pământ, cu galerii lungi, de 7-8 m, au prevăzute încăperi separate pentru locuit, pentru provizii şi pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic astupate şi înlocuite cu altele noi. Mania viezurelui pentru curăţenie este folosită uneori de vulpe care, pentru a obţine o vizuină nouă fără efort, se "uşurează" de câteva ori la intrarea vizuinii viezurelui, făcându-l să se mute (fireşte, dacă nu este prinsă "în flagrant"). Asemenea întâmplări au fost observate de mai multe ori atât de oameni ai pădurii cât şi de naturalişti. De altfel, doar instalarea unei vulpi în apropiere determină mutarea viezurelui, care nu suportă duhoarea grea ce apare în zona unui adăpost al vulpilor. Viezurele are 60 până la 80 cm lungime şi coada de 15-20 cm. Este uşor de recunoscut datorită aspectului îndesat, al botului alungit şi, mai ales, a dungilor albicioase care merg de la bot spre coadă. Totuşi desenul blănii este destul de variabil. Are o inteligenţă uimitoare şi un curaj remarcabil.