Valens
Flavius Julius Valens (328 – 9 august 378) a fost împărat roman în est din 364 până la moartea sa.
Năcut la Cibalae (Pannonia), ca fiu al unui modest ofiţer, Valens optează pentru cariera armelor, fiind numit, după urcarea pe tron a fratelui său mai vârstnic Valentinian I, coîmpărat cu sarcina de a guverna provinciile balcanice şi orientale. Este net inferior fratelui său din punct de vedere al calităţilor militare, politice şi administrative. În politica internă se remarcă prin represaliile împotriva cercurilor aristocraţiei senatoriale şi prin sprijinirea arianismului. După ce reprimă uzurparea lui Procopius (înalt demnitar înrudit cu Iulian Apostatul), proclamat împărat la Constantinopol (365-366), poartă un război la Dunarea de Jos (367-369), împotriva vizigoţilor care ameninţau provincile romane şi sprijiniseră pe uzurpator. Sub presiunea invaziei hune, Valens acceptă stabilirea vizigoţilor în sudul Dunării (376).
Jaful la care aceştia sunt supuşi de autorităţile imperiale locale declanşează o mare răscoală antiromană. în bătălia de la Adrianopol (9 august 378), prin care o angajează fără a mai aştepta sosirea contingentelor din Occident, armata romană este înfrântă de vizigoţii lui Frithigern, sprijiniţi de contingente ostrogote, iar Valens îşi găseşte moartea pe câmpul de luptă.
| Predecesor: Valentinian I |
Împărat Roman în est 364 - 378 |
Succesor: Graţian |