Sari la conținut

Cometa ISON

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
C/2012 S1 (ISON)

Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
Tipcometă razantă[1]
hyperbolic comet[*][[hyperbolic comet (type of non-periodic comet)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Descoperire
Descoperită deVitali Nevski,
Artiom Novicionok
ISON-Kislovodsk
0.4-m reflector (D00)[3]
Data descoperirii21 septembrie 2012
Caracteristici ale orbitei
Epoca14 decembrie 2013[4]
Afeliu  Modificați la Wikidata
Periheliu0,012444 UA
0,012466713139664 UA[2]  Modificați la Wikidata
Argumentul periastrului345,56449 °
345,54119894206 °[2]  Modificați la Wikidata
Axa semi-majoră−2.446,5207618144 UA[2]  Modificați la Wikidata
Excentricitate1,0000021
1,0000050956907[2]  Modificați la Wikidata
Perioada orbitală~1,2 milioane ani (epoca 2050)[5]
Înclinație62,39925 °
62,16289397901 °[2]  Modificați la Wikidata
Următorul periheliu28 noiembrie 2013[4]

C/2012 S1 (ISON) este o cometă superluminoasă care a fost descoperită la 21 septembrie 2012 de către Vitali Nevski (Vitebsk, Belarus) și Artiom Novicionok (Kondopoga, Rusia). A fost descoperită în apropiere de planeta Saturn. Conform primelor calcule această cometă ar putea fi vizibilă de pe Pământ cu ochiul liber începând cu sfârșitul anului 2013.

Descoperirea

Cometa C/2012 S1 a fost descoperită la 21 septembrie 2012 de Vitali Nevski (în rusă Виталий Невский) și Artiom Novicionok (în rusă Артём Новичонок) cu ajutorul unui telescop de 40 cm de International Scientific Optical Network (ISON), în apropiere de Kislovodsk, în Rusia[3]. Imagini ale cometei realizate de Mount Lemmon Survey la 28 decembrie 2011 și de Pan-STARRS la 28 ianuarie 2012 au fost repede regăsite[4]. Noi observații au fost realizate la 22 septembrie de o echipă a observatorului Remanzacco în Italia cu rețeaua iTelescope[3]. Descoperirea a fost anunțată la 24 septembrie 2012 de Minor Planet Center[4].

Orbita

Poziţia orbitală a cometei ISON la 11 decembrie 2013 după periheliu.

Primele studii ale orbitei cometei prevăd că va atinge periheliul (punctul cel mai apropiat de Soare) la 28 noiembrie 2013, la o distanță de creo 0,012 ua (1.800.000 km) de centrul Soarelui[6]. Raza Soarelui fiind de 700.000 km, acest lucru semnifică faptul că această cometă va trece aproximativ la 1.100.000 km de suprafața Soarelui.

Orbita sa aproape parabolică sugerează că ar putea fi ieșită direct din Norul lui Oort și că nu a intrat niciodată în Sistemul solar intern [7] · [8]. Calculele preliminare arată că această cometă va trece la circa 0,07 ua (10.000.000 km de Marte la 1 octombrie 2013 și la aproximativ 0,4 ua (60.000.000 km) de Pământ la 26 decembrie 2013[9]. Unele elemente orbitale ale cometei ISON sunt similare celor ale Marii comete din 1680, iar cele două corpuri cerești ar putea fi două fragmente ale unui același corp părinte[10].


Galerie de imagini

Referințe și note

  1. ^ Post-Discovery Photometric Follow-up of Sungrazing Comet C/2012 S1 ISON (PDF) 
  2. ^ a b c d e f JPL Small-Body Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Giovanni Sostero, Nick Howes, and Ernesto Guido (). „New Comet: C/2012 S1 (ISON)”. Team of observers of Remanzacco Observatory in Italy. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „MPEC 2012-S63 : COMET C/2012 S1 (ISON)”. IAU Minor Planet Center. . Accesat în . 
  5. ^ Horizons output. „Barycentric Osculating Orbital Elements for Comet C/2012 S1 (ISON)”. Accesat în .  (Solution using the Solar System Barycenter and barycentric coordinates. Select Ephemeris Type:Elements and Center:@0)
  6. ^ Observations and Orbits of Comets
  7. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite astronomynow1
  8. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite newscientist1
  9. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite jpl-close
  10. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite GC1680

Legături externe