Sari la conținut

Cometa ISON

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau secțiune este de actualitate.
Informațiile se pot schimba rapid odată cu desfășurarea evenimentelor.
C/2012 S1 (ISON)

Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
Tipcometă razantă[1]
hyperbolic comet[*][[hyperbolic comet (type of non-periodic comet)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Descoperire
Descoperită deVitali Nevski,
Artiom Novicionok
ISON-Kislovodsk
0.4-m reflector (D00)[3]
Data descoperirii21 septembrie 2012
Caracteristici ale orbitei
Epoca14 decembrie 2013[4]
Afeliu  Modificați la Wikidata
Periheliu0,012444 UA
0,012466713139664 UA[2]  Modificați la Wikidata
Argumentul periastrului345,56449 °
345,54119894206 °[2]  Modificați la Wikidata
Axa semi-majoră−2.446,5207618144 UA[2]  Modificați la Wikidata
Excentricitate1,0000021
1,0000050956907[2]  Modificați la Wikidata
Perioada orbitală~1,2 milioane ani (epoca 2050)[5]
Înclinație62,39925 °
62,16289397901 °[2]  Modificați la Wikidata
Următorul periheliu28 noiembrie 2013[4]
Modifică text Consultați documentația formatului

C/2012 S1 (ISON) este o cometă superluminoasă care a fost descoperită la 21 septembrie 2012 de către Vitali Nevski (Vitebsk, Belarus) și Artiom Novicionok (Kondopoga, Rusia). A fost descoperită în apropiere de planeta Saturn. Conform primelor calcule această cometă ar putea fi vizibilă de pe Pământ cu ochiul liber începând cu sfârșitul anului 2013.

Descoperirea

Cometa C/2012 S1 a fost descoperită la 21 septembrie 2012 de Vitali Nevski (în rusă Виталий Невский) și Artiom Novicionok (în rusă Артём Новичонок) cu ajutorul unui telescop de 40 cm al International Scientific Optical Network (ISON), în apropiere de Kislovodsk, în Rusia[3]. Imagini ale cometei realizate de Mount Lemmon Survey la 28 decembrie 2011 și de Pan-STARRS la 28 ianuarie 2012 au fost repede regăsite[4]. Noi observații au fost realizate la 22 septembrie de o echipă a observatorului Remanzacco în Italia cu rețeaua iTelescope[3][6]. Descoperirea a fost anunțată la 24 septembrie 2012 de Minor Planet Center[4].

Orbita

Poziţia orbitală a cometei ISON la 11 decembrie 2013 după periheliu.

Primele studii ale orbitei cometei prevăd că va atinge periheliul (punctul cel mai apropiat de Soare) la 28 noiembrie 2013, la o distanță de vreo 0,012 ua (1.800.000 km) de centrul Soarelui[7]. Raza Soarelui fiind de 700.000 km, acest lucru semnifică faptul că această cometă va trece aproximativ la 1.100.000 km de suprafața Soarelui.

Orbita sa aproape parabolică sugerează faptul că ar fi putut ieși direct din Norul lui Oort și că nu a intrat niciodată în Sistemul Solar Intern [8] · [6]. Calculele preliminare arată că această cometă va trece la circa 0,07 ua (10.000.000 km de Marte la 1 octombrie 2013 și la aproximativ 0,4 ua (60.000.000 km) de Pământ la 26 decembrie 2013[9]. Unele elemente orbitale ale cometei ISON sunt similare celor ale Marii Comete din 1680, iar cele două corpuri cerești ar putea fi două fragmente ale unui același corp părinte[10].

Luminozitate

În momentul descoperirii sale, magnitudinea aparentă a cometei era de circa 18,8, mult prea slabă pentru a fi vizibilă cu ochiul liber, dar suficientă pentru a fi reperată cu ajutorul unor telescoape puternice de amator.[11] · [12]. Luminozitatea cometei crește progresiv, pe măsura apropierii sale de Soare, atingând deja 16,3, în ianuarie 2013[13]. Cometa a început să fie vizibilă cu ajutorul unor telescoape de amatori în luna august 2013, iar cu ochiul liber pe la jumătatea lunii noiembrie. Această perioadă de vizibilitate cu ochiul liber ar trebui să se întindă până spre mijlocul lunii ianuarie 2014[12] · [8]. Observatorii aflați în emisfera nordică vor fi deosebit de bine plasați pentru a observa cometa la sfârșitul lunii decembrie 2013[14].

Când cometa va atinge periheliul, la 28 noiembrie 2013, se va afla la mai puțin de 1° de Soare, ceea ce va face observarea dificilă din cauza strălucirii Soarelui[15]. În continuare, cometa va putea deveni extrem de strălucitoare dacă va rămâne intactă și poate atinge o magnitudine negativă[6]. În această situație, va putea fi considerată drept Marea Cometă din 2013. Potrivit publicației britanice Astronomy Now, ea ar putea, rapid, să devină mai luminoasă decât Luna plină[6] · [8]. Este totuși dificil să se prezică luminozitatea unei comete, cu atât mai mult când urmează să treacă atât de aproape de Soare: forțele mareice ar putea să conducă la dislocarea cometei sau, invers, efectul de lumină slabă i-ar putea crește luminozitatea. Cometa Kohoutek și C/1999 S4 au fost, în acest domeniu, decepționante.

Totodată, dacă cometa ISON supraviețuiește trecerii la periheliu, ea ar putea să se asemene Cometei Mac Naught, Marii Comete din 1680 sau cometei C/2011 W3 (Lovejoy)[6] · [16]. Cea mai strălucitoare cometă observată, după 1935, a fost cometa Ikeya–Seki în 1965, cu o magnitudine de -10[17].

Galerie de imagini

  • Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
    Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată în noaptea de 10 spre 11 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
  • Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată la 30 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble
    Cometa C/2012 S1 (ISON) fotografiată la 30 aprilie 2013 de telescopul spațial Hubble

Referințe și note

  1. ^ Post-Discovery Photometric Follow-up of Sungrazing Comet C/2012 S1 ISON (PDF) 
  2. ^ a b c d e f JPL Small-Body Database, accesat în  
  3. ^ a b c Giovanni Sostero, Nick Howes, and Ernesto Guido (). „New Comet: C/2012 S1 (ISON)”. Team of observers of Remanzacco Observatory in Italy. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „MPEC 2012-S63 : COMET C/2012 S1 (ISON)”. IAU Minor Planet Center. . Accesat în . 
  5. ^ Horizons output. „Barycentric Osculating Orbital Elements for Comet C/2012 S1 (ISON)”. Accesat în .  (Solution using the Solar System Barycenter and barycentric coordinates. Select Ephemeris Type:Elements and Center:@0)
  6. ^ a b c d e Nancy Atkinson, New ‘Sun-Skirting’ Comet Could Provide Dazzling Display in 2013 Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "newscientist1" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  7. ^ Observations and Orbits of Comets
  8. ^ a b c Peter Grego, New comet might blaze brighter than the full Moon
  9. ^ JPL Small-Body Database Browser
  10. ^ Comet Mailing List: Re: C/2012 S1 (ISON), Some Further Thoughts
  11. ^ Joe Rao, Newfound Comet Could Look Spectacular in 2013
  12. ^ a b Michael E. Bakich, Comet ISON will light up the sky
  13. ^ spaceweather.com Consultat la 18 ianuarie.
  14. ^ David Dickinson, Will we have a Christmas comet in 2013?
  15. ^ Kelly Beatty, A "Dream Comet" Heading Our Way?
  16. ^ Alan Boyle, Super-comet or super-dud? We'll see
  17. ^ International Comet Quarterly, Brightest comets seen since 1935

Legături externe

Portal icon Portal Astronomie
v • d • m
Sistemul solar
SoareleMercurVenusLunaPământSateliții lui MarteMarteCeresCentura de asteroiziJupiterSateliții lui JupiterSaturnSateliții lui SaturnUranusSateliții lui UranusSateliții lui NeptunNeptunSateliții lui PlutonPlutonSateliții lui HaumeaHaumeaMakemakeCentura KuiperSateliții lui ErisErisDiscul împrăștiatNorul lui Oort
Probabil planete pitice
Obiecte mici
Altele
WikiProjectProiect · PortalPortal

Legături externe

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cometa_ISON&oldid=8205353