Sari la conținut

Alexandru Cotruță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Mutei Cotruță
Date personale
Născut1828
gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1905
Chișinău, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
jurist Modificați la Wikidata

Alexandru Mutei Cotruță (1828-1905) a fost un politician din Basarabia.

Biografie

Alexandru Mutei Cotruță a studiat la Liceul regional din Chișinău și la Liceul Richelieu din Odesa, secția juridică. La 1 octombrie 1852 intră ca funcționar la Tribunalul județean din Odesa. A mai ocupat funcțiile de secretar al Nobilimii Provinciale Basarabene (1853-1869) și președinte al Upravei provinciale a Zemstvei (1875-1889). Ginerele său a fost Iulian Levinski (1859-1923), primar la Chișinău.

Copiii lui Matei Cotruţă

Referindu-se la copiii lui Matei Cotruţă, Dinu Poştarencu concretizează că fiul mai mare, Carp (1821-1893) a învăţat la Liceul Regional din Chişinău, apoi a urmat cursul Facultăţii de Drept a Liceului "Richelieu" din Odesa. După încheierea studiilor la Odesa, Carp este angajat la Judecătoria Penală Regională a Basarabiei. Peste doi ani este ales de nobilimea basarabeană în calitate de asesor la Tribunalul Chişinău-Orhei, unde mai apoi i se încredinţează postul de judecător, activitate căreia i-a consacrat aproape jumătate de secol.

Grigore Cotruţă (1825-1901) a învăţat la acelaş liceu ca şi Carp, dar pe care nu l-a absolvit. La 5 aprilie 1844 este inclus în listele Administraţiei Financiare a Basarabiei în calitate de funcţionar de cancelarie, apoi a fost numit tutore al magaziilor rurale de cereale din judeţul Orhei. Grigore a avut moşii la Mincenii de Jos şi Hristici, Soroca. Din cele două căsătorii a avut cinci copii, ultimii patru fiind născuţi la Mincenii de Jos.

Alexandru (1827-1905) a absolvit aceleaşi instituţii ca şi fratele Carp. În octombrie 1852 este angajat la Judecătoria Judeţeană din Odesa, dar peste un an şi jumătate este ales de nobilimea basarabeană în calitate de secretar al Adunării Deputaţilor Nobilimii din Basarabia, funcţie pe care o deţine 15 ani, în paralel exer-citând şi alte funcţii publice. Meritele lui Alexandru Cotruţă în calitate de secretar al Comisiei pentru ameliorarea vieţii ţăranilor şerbi din Basarabia au fost apreciate cu o medalie de argint.

Alexandru Cotruţă – cea mai proeminentă figură a Basarabiei

  • La 13 octombrie 1869 în Basarabia este formată o instituţie nouă de autoadministrare locală – zemstva. La prima adunare a Zemstvei regionale Alexandru Cotruţă a fost desemnat membru al Comitetului Executiv. În ianuarie 1874 Alexandru Cotruţă este ales preşedinte al Comitetului Executiv al Zemstvei Judeţene Orhei, iar în decembrie 1875 – preşedinte al Comitetului Executiv al Zemstvei Guberniale a Basarabiei. Ulterior Adunarea Zemstvei Guberniale îl alege pe A.Cotruţă în această funcţie încă de patru ori (până în 1887).

Precum concretizează Dinu Poştarencu, graţie eforturilor Zemstvei, în această perioadă în Basarabia au fost deschise mai multe instituţii de învăţământ primar şi profesional. De exemplu, la Cucuruzeni (Orhei), Grinăuţi (Soroca), Purcari (Akkerman), în 1878 au fost deschise şcoli inferioare de agricultură, iar peste doi ani - clase de meserii la Saharna, Cinişeuţi ş.a. localităţi. Sub conducerea lui A.Cotruţă începe construcţia spitalului pentru alienaţi din Costiujeni, adunarea Zemstvei instituie o serie de burse pentru absolvenţii şcolilor secundare, ca aceştea să-şi poată continua studiile în instituţiile de învăţământ superior.

Ioan Pelivan, un militant de vază al mişcării de eliberare naţională din Basarabia, politician şi publicist, referindu-se şi la diverse documente secrete ale vremii, îl considera pe Alexandru Cotruţă drept partizan al unirii Basarabiei cu Moldova de peste Prut, parte a Principatelor Române Unite. În acest context jurnalistul Vladimir Afanasiev notează în articolul “Dincolo de clipa memoriei”: “În jurnalul lui Nicolae C.Ciacârz-Cuş, fost senator, avocat din Stodolna (în prezent raionul Rezina), unde este vorba de luptătorii de pe teren obştesc în Basarabia sec. XIX, am găsit nişte mărturisiri. “Când eram liceean la Odessa, povesteşte dumnealui, m-am prezentat odată acasă la profesorul meu de istorie şi geografie A.V. Vârlan, director al liceului comercial, fiu de cântăreţ de biserică din s. Sălişte, judeţul Orhei. La Vârlan l-am găsit pe A.M.Cotruţă, care era un vechi prieten al familiei mele. După ce mi-a făcut un examen de istorie şi vechea mitologie şi geanologie a împăraţilor romani, examen pe care l-am susţinut cu succes, Cotruţă mă întrebă:

- Dar ştii dumneata asemenea detalii şi despre trecutul Basarabiei noastre?

În acea seară, spune N.C. Ciacârz-Cuş, în spaţiosul cabinet al lui A.V.Vârlan a avut loc o adunare a basarabenilor (…) şi bătrânul A. Cotruţă pe toţi îi uimea prin conversaţiile lui interesante, prin vioiciunea lui spirituală şi claritatea ideilor sale. Cuconul Cotruţă suferea mult din cauză că liceenii şi studenţii basarabeni cunoşteau bine istoria Greciei, Romei, Egiptului, Iudeei, Rusi-ei (…) iar despre gloria vechii Moldove – absolut nimic. Căci în manualele şcolare de pe vremea ceea despre acest trecut înadins nu se vorbea nimic”.

"Alexandru Matei Cotruţă a fost cea mai proeminentă figură pe care a ridicat-o cândva Basarabia. Epoca întroducerii în Basarabia a reformelor din anii 1860 (…) e strâns legată de numele lui Cotruţă.

Asigurarea vitelor de ciumă, spitalul de alienaţi, drumurile şoseluite, instrucţia publică, şcolile agricole (…) toate au luat naştere din iniţiativa lui A.M.Cotruţă.

Zemstva Basarabiei a avut “veacul de aur”(…). Aceasta a fost vremea, când în fruntea Zemstvei stătea A.M Cotruţă", scria Ioan Pelivan în lucrarea "Alexandru Matei Cotruţă", publicată în "Viaţa Basarabiei", Bucureşti, 1940.

După retragerea din postul de preşedinte al Zemstvei, A.Cotruţă continuă să activeze pe tărâm obştesc, dar se ocupă mai mult de gestionarea moşiei sale de la Minceni. Dânsul trece în lumea celor drepţi la 7 iulie 1905, fiind înmormântat alături de fraţi şi soţia Maria în curtea bisericii din Mincenii de Jos.

Legături externe