Acridină
Acridina, C13H9N,este un compus organic de tip heterociclic care s-a izolat pentru prima dată de către Carl Gräbe și Heinrich Caro în anul 1817 din gudroanele rezultate în urma distilării uscate a cărbunilor.
Sinteză
Sinteza cu acid formic
Sinteza Bernthsen
Presupune încălzirea diarilaminelor cu acid carboxilic sau anhidridă acetică în prezența clorurii de zinc
Distilarea acridonei
Reacții de condensare
- Difenilamină cu cloroform
Proprietăți fizice
compus cristalin incolor, din punct de vedere acido-bazic este o bază slabă pKa de 5,6, similar cu a piridinei.cristalizează sub formă de ace a căror temperatură de firbere este de 110 °C.Este iritantă la nivelul pielii, iar soluțiile sale au o fluorescență albastră.
Proprietăți chimice
- Oxidare
Acridina suferă reacție de oxidare cu permanganat de potasiu în mediu acid , oxidare în urma căreia rezultă acidul acridinic(dicarboxilic).
- Hidrogenare
Prin reacție cu amalgam de sodiu are loc hidrogenarea nucleului central.
Utilizări
Acridina dar în special derivații săi joacă un rol important ăn sintezele chimice pentru producerea diferiților compuși
- Fenil acridina ( 9 fenil acridina) derivatul de bază în sinteza crisanilinei (3,6 diamino -9 fenilacridina) un intremediar important în obținerea rosanilinei un colorant important în microbiologie și nu numai.
- Acrihin
- Coloranți utilizați de obicei în microbiologie
