Zeta Puppis

Zeta Puppis
Reprezentare artistică a stelei Zeta Puppis
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație	Pupa
Magnitudine aparentă	2.25
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)	−6,23
Clasificare spectrală	O4If(n)p
Tipul de variabilă	Alpha Cygni variable[*][[Alpha Cygni variable (type of variable star)|​]]
Declinație	−40° 00′ 11.6″
Ascensie dreaptă	08h 03m 35.1s
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ)	AD: −27.91 msa/an Dec.: 16.68 msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra	1.090 ± 40 al ( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă	22,5-56,6 M☉
Rază	14-26 R☉
Luminozitate	550,000-800,000 L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață	3,5-3,9
Rotație stelară	>220 km/s
Vârstă	1,8x106-3,2x106 de ani
Temperatură	40,000-44,000
Diametru	D☉
Viteză rotațională	km/s
Masă	M☉
Rază	R☉
Luminozitate	L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru	D☉
Alte denumiri
Naos, Suhail Hadar, ζ Puppis, ζ Pup, Zeta Pup, CPD−39  2011, CPD−39  2111, FK5 306, GC 10947, HD 66811, HIP 39429, HR 3165, PPM 312524, SAO 198752.
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zeta Puppis (ζ Pup / ζ Puppis, Zêta Puppis) este o stea din constelația Pupa. Ea poartă și numele tradiționale Naos (din greacă ναύς, „navă”) și Suhail Hadar, din limba arabă.

Caracteristici

Tipul său spectral este O5Ia, ceea ce o face o stea excepțional de caldă, și una din stelele de tip O vizibile cu ochiul liber. Temperatura suprafeței sale este de 42.400 K, iar masa sa este de 59 de mase solare.

Este cea mai strălucitoare stea din Pupa, cu o magnitudine aparentă de 2,21. Se află la distanța de circa 1.090 de ani-lumină de Sistemul Solar și are o magnitudine absolută de -5,5. Magnitudinea sa vizuală este redusă cu circa 1 unitate de magnitudine de praful interstelar.

Este o supergigantă albastră extremă, una dintre cele mai strălucitoare stele din Calea Lactee, ca magnitudine absolută. Vizual, ea este de 21.000 de ori mai luminoasă decât Soarele; totuși, fiind o stea albastră extremă, cea mai mare parte a radiației sale se situează în ultraviolet, iar când acest lucru este luat în cont, steaua este de circa 790.000 ori mai strălucitoare decât Soarele (Lamers & Cassinelli 1999). Stelele albastre nu sunt niciodată foarte mari, iar Naos nu face excepție, având „doar” de 20 de ori raza Soarelui. Le revine supergigantelor roșii, ca Alpha Orionis, să stabilească recordurile de talie.

Prin comparație, la distanța la care se află Sirius, Naos ar produce umbre marcate pe Terra cu o magnitudine aparentă de -9, apropiată de cea a unui pătrar de Lună. Dar dacă ar fi plasată în centrul Sistemului nostru Solar, temperatura (de echilibru), la distanța la care se află Pănântul, ar fi comparabilă cu aceea de la suprafața Soarelui. În această situație, planetele ca și cometele s-ar evapora. N-ar putea exista planete în jurul acestei stele la distanțele comparabile celor care se rotesc în jurul Soarelui.

Origine

Contrar multor alte stele situate la distanțe atât de mari, oamenii de știință dispun de date foarte precise referitoare la Zeta Puppis întrucât i se cunoaște viteza și se poate ajunge la regiunea în care s-a format, și deci să se deducă de aici o distanță mult mai precisă decât pentru Deneb, de exemplu. Naos s-a născut în regiunea de formare a stelelor din Velele și de la nașterea ei s-a deplasat cu peste 400 de ani-lumină în raport cu această regiune, ceea ce o face un bun exemplu de stea fugară. Un front de ionizare, un „arc de șoc”, a fost detectat în fața stelei Naos. Howarth et al. în 1995 au determinat o viteză de rotație anormal de ridicată, de 211 km/s la ecuator, ceea ce pare să fie un punct comun al stelelor fugare de tip O, cât și o îmbogățire aparentă a suprafeței sale în heliu și în azot.

Devenire

În mai multe sute de mii de ani, Naos va crește în dimensiuni, iar suprafața sa se va răci în mod progresiv trecând prin tipurile spectrale B, A, F, G, K și M, pentru a deveni o supergigantă roșie. Când acasta se va produce, radiația stelei va fi mai ales în spectrul vizibil, iar Naos va apărea de pe Terra ca una din stelele cele mai strălucitoare de pe cer. Apoi, în 2 milioane de ani, Naos va deveni o gigantă roșie de tip M5 având de 10 ori talia actuală și va exploda în final într-o hipernovă atât de puternică și de strălucitoare încât, chiar de la 1400 de ani-lumină, ea va apărea mai strălucitoare decât Luna plină și ar putea emite chiar o explozie de raze gamma.

O gaură neagră se va forma probabil în cursul evenimentului, iar materia cea mai internă rezultată din explozie va forma un disc de acreție, aspirat de gaura neagră sub forma unui vortex cald, apoi va fi expulzat în spațiu timp de milioane de ani, prin jeturi de plasmă ieșite de la poli. Restul din hipernovă va forma o nebuloasă spectaculoasă unde noi stele vor putea, poate, să se formeze.

Bibliografie

• Daniel Schaerer et al., 1997, "Fundamental stellar parameters of zeta Pup and gamma^2 Vel from HIPPARCOS data", ApJ Letters.

Legături externe

• Date despre stea din arhiva Simbad
• Jim Kaler Naos stars.astro.illinois