Limba moabită
| Limba moabită | |
| Sistem de scriere | Alfabetul fenician  |
|---|---|
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | obm |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba moabită, cunoscută și sub numele de dialectul moabit, este o sub-limbă sau un dialect dispărut al limbilor canaanite, ele însele o ramură a limbilor semitice de nord-vest, vorbită anterior în regiunea descrisă în Biblie ca Moab (astăzi zona central-vestică a Iordaniei) la începutul mileniului I î.Hr. Corpul de epigrafie canaanită găsit în regiune este descris ca moabit;; aceasta se limitează în primul rând la Stela lui Mesha și la câteva sigilii. moabite, împreună cu amonita și edomita la fel de prost atestate, a aparținut continuumului dialectal al grupului canaanit de limbi semitice de nord-vest, împreună cu ebraica și feniciciana.[1]
O inscripție a unui altar scrisă în moabită și datată în 800 î.Hr. a fost descoperită într-o săpătură din Motza.[2] A fost scrisă folosind o variantă a alfabetului fenician.[3]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Simon B.Parker, 'Moabite, Ammonite and Edomite' in John Kaltner, Steven L. McKenzie (eds.), Beyond Babel: A Handbook for Biblical Hebrew and Related Languages, SBL Press, 2019 ISBN: 978-0-884-14384-0 pp.43-59 p.46ff.
- ^ Owen Jarus (). „Biblical War Revealed on 2,800-Year-Old Stone Altar: The altar reveals new details about a rebellion against the Kingdom of Israel” (în engleză). Accesat în .
- ^ Bromiley, Geoffrey W. (). Moab. The International Standard Bible Encyclopedia. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 395. ISBN 9780802837851.
