Sari la conținut

Caloboletus calopus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Boletus calopus)

Caloboletus calopus sin. Boletus calopus
Hrib frumos
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Caloboletus
Specie: C. calopus
Nume binomial
Caloboletus calopus
(Pers.) Vizzini (2014)
Sinonime

Selecție:

  • Boletus olivaceus Schaeff. (1774)
  • Boletus lapidum J.F.Gmel. (1792)
  • Boletus calopus Pers. (1801)
  • Boletus pachypus Fr. (1815)
  • Dictyopus calopus (Pers.) Quél. (1886)
  • Tubiporus calopus (Pers.) Maire (1937)
  • Boletus calopus f. ereticulatus Estadès & Lannoy (2001)
  • Boletus calopus var. ruforubraporus Bertéa & Estadès (2001)
  • Caloboletus calopus f. ereticulatus (Estadès & Lannoy) Blanco-Dios (2015)
  • Caloboletus ereticulatus (Estadès & Lannoy) Chapon & P.Roux (2019)
  • Caloboletus polygonius var. ereticulatus (Estadès & Lannoy) Chapon & P. Roux (2020)
Modifică text Consultați documentația formatului

Caloboletus calopus (Christian Hendrik Persoon, 1801 ex Alfredo Vizzini, 2014) sin. Boletus calopus (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Christian Hendrik Persoon, 1801), din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Caloboletus,[1] cunoscut în România, Basarabia și Bucovina de Nord sub numele hrib frumos sau hrib cu picior frumos[2], este o specie de ciuperci necomestibile, regional destul de fecventă. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). El poate fi găsit în primul rând în păduri de conifere sub molizi, mai rar în cele de foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până octombrie.[3][4][5]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
J. Chr. Schäffer

Acest burete a fost descris deseori. Prima menționare a fost acea a lui Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones din 1774, sub denumirea Boletus olivaceus.[6]

C. H. Persoon

În anul 1801, Christian Hendrik Persoon a redenumit ciuperca drept Boletus calopus în volumul 2 al lucrării sale Synopsis methodica Fungorum, fiind numele binomial hotărât.[7]

Pentru câtva timp denumirea Suillus olicaceus a micologului german Otto Kuntze din 1898 a fost folosită de mulți micologi.[8]

În anul 2014, micologul italian Alfredo Vizzini a mutat specia la genul nou Caloboletus sub păstrarea epitetului.[9] După ce ambele mari comitete de nomenclatură, anume Index Fungorum și Mycobank au acceptat această denumire, noul nume este în prezent obligatoriu precu tip de specie (2023), deși vechiul Boletus calopus este folosit mai departe în cele mai multe cărți micologice. Acceptanța taxonului nou Caloboletus precum a speciilor asociate a urmat datorită unor studii moleculare recente care au conturat un nou cadru filogenetic pentru familia Boletaceae.[10][11]

Mai trebuie menționat, că denumirea Boletus pachypus creată de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries în 1815,[12] este văzută pe scară largă doar sinonim al buretelui aici descris.[13][14]

Epitetul specific este compus din cuvintele de limba greacă veche (greacă veche καλός=frumos) (trăgându-se de la numele nimfei Callisto care a fi fost de o foarte mare frumusețe),[15] și (greacă veche πόύς=picior),[16] referindu-se la piciorul ciupercii viu colorat.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Bres.: Boletus olivaceus
  • Pălăria: are un diametru de 8-20 cm, este largă, compactă și cărnoasă. La început semisferică cu marginea răsfrântă în jos, este la maturitate boltită, întinzându-se la bătrânețe în formă de pernă deseori îndoită neregulat. Cuticula este mătăsoasă și catifelată, niciodată lipicioasă, care se poate decoji numai foarte greu. Coloritul ei este în tinerețe alb-cenușiu, la maturitate tinde mai mult spre un măsliniu palid respectiv maroniu de piele, câteodată cu tonuri gălbuie.
  • Tuburile: sunt lungi, aderate la picior, în stadiu avansat bombate, fiind colorate galben de lămâie, la bătrânețe verzui.
  • Porii: mici și rotunjori sunt inițial de aceiași culoare cu tuburile, la maturitate galben-verzui, în sfârșit și ei verzui. La atingere se decolorează albastru-verzui.
  • Piciorul: cu o lungime de 7 până la 15 cm și o grosime de 4 până la 6 cm este compact, tare, bulbos, uneori ușor alungit și plin pe dinăuntru. Suprafața este purpurie până roșu înfocată, spre tuburi galbenă, acoperită cu o grilă strânsă și evident alb-gălbuie până roșiatică. La atingere, tija se colorează verde murdar, chiar și negricios.
  • Carnea: este compactă, tare și palidă, de colorit albicios-crem, rar cu tonuri gălbuie, decolorându-se la tăiere sau după o leziune în pălărie doar moderat gri-albăstrui iar la bază albastru. Mirosul este amărui dar nu neplăcut, gustul fiind în primele clipe după ingerare savuros, devenind apoi foarte amar.[3][4][5]
  • Caracteristici microscopice: sporii în hidroxid de potasiu aproape hialini, iar în reactivul Melzer brun-gălbui, sunt netezi, cu pereți ușor groși, fusiform-alungiți cu picături, având o dimensiune de 12-16 x 4,5-5,5 microni. Pulberea lor este galben-măslinie. Basidiile (celulele purtătoare de spori) au forma de măciucă, cu 4 sterigme fiecare, măsurănd 30-38 x 9-12 microni. Pileocistide (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt formate din hife filamentoase întrețesute. Himenoforul este deviant bilateral și corespunde subtipului genului Boletus. Pleurocistide (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) și cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) de 25-40 x 10-15 microni, în formă de sticlă și cu pereți subțiri, sunt de asemenea clavate până fusiforme și hialine (translucide). Conexiunile cu cleme de pe pereții intermediari (septuri) ai firelor fungice lipsesc.[11][17]
  • Reacții chimice: Buretele se decolorează cu acid lactic galben, cu anilină roz-violet apoi maro, cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu ușor ocru în pălărie și brun-galbui în picior, cu metol aproape negru și cu tinctură de Guaiacum după câteva minute albastru.[18]
  • C. calopus, spori
    C. calopus, spori
  • C. calopus, pori
    C. calopus, pori
  • C. calopus, secțiune longitudinală
    C. calopus, secțiune longitudinală
  • C. calopus]] tânăr
    C. calopus]] tânăr
  • C. calopus bătrân
    C. calopus bătrân

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Hribul frumos poate fi confundat nu numai cu variația sa Boletus pachypus,[19] ci, de asemenea, cu mai multe alte specii din familia Boletaceae (în special dacă nu se dă seama de pori roșii), cum ar fi: Boletus aestivalis,[20] Boletus appendiculatus,[21] Boletus edulis,[22] Boletus erythropus sin. Boletus luridiformis (foarte gustos, pori roșiori),[23] Boletus junquilleus (gustos, mai deschis gălbui, spori gălbui),[24] Boletus impolitus sin. Hemileccinum impolitum (comestibil),[25] Boletus luridus (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici),[26] Boletus pinicola,[27] Boletus pulverulentus (de calitate mediocră, porii tind spre roșu),[28] Boletus purpureus (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut).[29] Boletus radicans (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase),[30]Boletus regius (comestibil),[31] Boletus speciosus (comestibil),[32] Boletus splendidus ssp. moseri,[33] Imperator torosus sin. Boletus torosus ( probabil otrăvitor),[34] Leccinellum crocipodium sin. Leccinum crocipodium (comestibil),[35] Rubroboletus dupainii (comestibil, pori roșii),[36] Rubroboletus legaliae sin. Boletus legaliae, Boletus satanoides (suspect, crud mereu foarte toxic),[37] Rubroboletus rhodoxanthus (crud foarte toxic, bine fiert probabil comestibil, de calitate mediocră, ușor de confundat cu buretele dracului, comestibilitatea fiind discutată, de aceea indicat aici necomestibil),[38] Rubroboletus satanas (otrăvitor, pori roșiatici),[39] sau Tylopilus felleus (necomestibil, amar).[40]

Specii asemănătoare

[modificare | modificare sursă]
  • Boletus aestivalis
    Boletus aestivalis
  • Boletus appendiculatus
    Boletus appendiculatus
  • Boletus calopus var. pachypus
    Boletus calopus var. pachypus
  • Boletus edulis
    Boletus edulis
  • Boletus erythropus
    Boletus erythropus
  • Boletus impolitus
    Boletus impolitus
  • Boletus junquilleus
    Boletus junquilleus
  • Boletus luridus
    Boletus luridus
  • Boletus pinicola
    Boletus pinicola
  • Boletus pulverulentus
    Boletus pulverulentus
  • !Boletus radicans!
    !Boletus radicans!
  • Boletus speciosus
    Boletus speciosus
  • Leccinellum crocipodium sin Leccinum crocipodium
    Leccinellum crocipodium sin Leccinum crocipodium
  • !!Imperator torosus!!
    !!Imperator torosus!!
  • Rubroboletus dupainii
    Rubroboletus dupainii
  • !!Rubroboletus legaliae!!
    !!Rubroboletus legaliae!!
  • !!Boletus pulcherrimus!!
    !!Boletus pulcherrimus!!
  • !Rubroboletus rhodoxanthus!
    !Rubroboletus rhodoxanthus!
  • !!Rubroboletus satanas!!
    !!Rubroboletus satanas!!
  • !Tylopilus felleus!
    !Tylopilus felleus!

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Se înțelege de singur, că hribul frumos nu este comestibil. Este neapărat de menționat, că amărăciunea ciupercii nu se constată imediat după degustare. Din păcate se găsesc deseori exemplare călcate în picioare sau rupte. În diverse regiuni buretele a devenit deja foarte rar. Nu distrugeți această ciupercă frumoasă, mult mai mult acceptați valoarea ei ecologică pentru arbori și pădure!

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Mycobank
  2. ^ Denumire RO 1,2
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 506-507, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ a b Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 92
  5. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 116, ISBN 3-426-00312-0
  6. ^ Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones”, vol. 4, Ratisbonae (Regensburg) 1774, p. 77
  7. ^ C. H. Persoon: „Synopsis methodica Fungorum”, vol. 2, Editura Henricus Dieterich, Göttingen 1801, p. 513
  8. ^ Jurnalul Der Tintling
  9. ^ Alfredo Vizzini: „Caloboletus calopus”, în: „Index Fungorum”, p. 146 – 1, 2014
  10. ^ M. E.Nuhn, M. Binder M, A. F. Taylor et al.: „Phylogenetic overview of the Boletineae”, în: „Fungal Biology”, vol. 117, nr. 7-8, 2013, p. 479–511
  11. ^ a b Kuan Zhao, Gang Wu, Bang Feng, Zhu L. Yang: „Molecular phylogeny of Caloboletus (Boletaceae) and a new species in East Asia” în: „Mycological Progress”, vol. Band 13, nr. 4, 2014, p. 1127-1136
  12. ^ Elias Magnus Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 1, Editura Gerhard Bonnier, Havniae 1815, p. 118
  13. ^ Mxcopedia CH
  14. ^ Orașul Viena – Societatea pentru protecția consumatorului (alimente,ciuperci)
  15. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 1, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 589, 590
  16. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, ed. a 5-a, Editura Vandenhöck und Ruprecht, Göttingen, 1837, p. 253
  17. ^ C. L. Alessio: „Boletus Dill. ex L. (sensu lato)”, în: „Fungi Europaei”, vol. 2, Editura Biella Giovanna, Saronno1985, p. 153-156
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 53, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 507, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 82-83, ISBN 978-3-440-14530-2
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 476-477, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 76-78, ISBN 3-426-00312-0
  23. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 426-427, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 269
  26. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 92-93
  27. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 77-78, ISBN 3-426-00312-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 500-501, ISBN 3-405-11774-7
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 480-481, ISBN 3-405-11774-7
  30. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-440-13447-4
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-477, ISBN 3-405-12081-0
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 490-491, ISBN 3-405-12081-0
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-431, ISBN 3-405-12124-8
  34. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 532-533, ISBN 3-405-12116-7
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 488-489, ISBN 3-405-11774-7
  37. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 506-507, ISBN 3-405-12081-0
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 428-429, ISBN 3-405-12124-8
  39. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 74-75, ISBN 978-3-440-14530-2
  40. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1977, p. 192-193, ISBN 3-405-11568-2

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto, volumul 1, vezi note
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013
  • Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007
  • Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Caloboletus_calopus&oldid=16338343