Sari la conținut

Paleolitic târziu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Paleoliticul superior)


Paleoliticul superior

Desene rupestre cu rinoceri din Chauvet Cave,
datate între 37.000 - 33.500 ani în urmă
PerioadăPaleolitic
Perioadă50.000 — 12.000  ani în urmă
Precedat dePaleolitic mijlociu
Urmat deMezolitic
Epoca de piatră
înainte de Homo (Pliocen)

Paleolitic

Paleolitic timpuriu
Epoca de piatră timpurie
Homo
Controlul focului
Unelte de piatră
Paleolitic mijlociu
Paleolitic mijlociu (Africa)
Paleolitic mediu (Europa)
Homo neanderthalensis
Homo sapiens
Originea africană recentă a oamenilor moderni
Paleolitic târziu
Epoca de piatră tărzie
Modernitate comportamentală, Atlatl,
Originea câinelui

Epipalaeolitic
Mezolitic

Microlit, Canoe
Arc și săgeți (Arc cu săgeți)
Cultura natufiană
Cultura khiamiană
Cultura tahuniană
Cultura gigantolitică
Neoliticul păstoresc
Neoliticul trihedral
Neoliticul preceramic

Neolitic

Revoluția neolitică,
Domesticire
Neoliticul ceramic
Olărit
Calcolitic
Expansiunea oamenilor moderni din Africa.

Paleoliticul târziu sau paleoliticul superior, de asemenea numit și epoca de piatră târzie (sau epoca de piatră superioară) este cea de-a treia și cea mai recentă subdiviziune a paleoliticului ori epoca pietrei. Într-un sens foarte larg, paleoliticul superior acoperă circa 38 de milenii, în perioada cuprinsă între 50.000 - 12.000 ani în urmă, coincizând cu perioada cuprinsă între apariția comportamentului modern al oamenilor moderni timpuri și marile evenimente numite revoluția neolitică și invenția agriculturii.

Oamenii moderni timpurii, de tipul Homo sapiens, se crede astăzi că ar fi apărut în Africa în jur de 300.000 de ani în urmă, argumentându-se, de asemenea, că modul lor de viață s-ar fi schimbat foarte puțin între faza de oameni arhaici și perioada paleoliticului mijlociu,[1] până cu circa 50 de milenii în urmă, când s-a constatat o sensibilă creștere în diversitatea artefactelor găsite în asociere cu rămășițele umane moderne.

Această perioadă coincide cu intervalul de timp cel mai probabil al primelor migrațiile umane din Africa înspre Asia și Eurasia, care constituie una din cauzele majore ale extincției speciei Homo neanderthalensis.

Paleoliticul superior are cele mai vechi dovezi cunoscute despre așezări umane organizate, adesea sub formă de locuri de campare, unele cu gropi de depozitare. Opera artistică a înflorit, cu picturi rupestre, petroglife, sculpturi și intarzii sau gravuri în os sau fildeș. Se găsesc și primele dovezi ale pescuitului uman, din artefacte existente în locuri precum Peștera Blombos din Africa de Sud. Au apărut grupări sociale mai complexe, susținute de surse de hrană mai variate și mai de încredere, care au fost posibile datorită unor tipuri de unelte și instrumente specializate. Acest lucru a contribuit probabil la creșterea identificării grupului sau al etniei.[2]

Popularea Australiei a avut loc, cel mai probabil, înainte de 60.000 de ani în urmă, în timp ce popularea Europei s-a realizat cu oamenii timpurii moderni înainte de 45 de milenii în urmă, deoarece se știe că oamenii moderni, din punct de vedere anatomic, s-au extins spre nord în Siberia până la paralela 58 cu aproximativ 45.000 de ani în urmă (acest tip uman fiind cunoscut ca Omul Ust'-Ishim).

Stil de viață și tehnologie

[modificare | modificare sursă]

Atât Homo erectus, cât și oamenii de Neanderthal au folosit aceleași unelte de piatră brută. Arheologul Richard G. Klein, care a lucrat extensiv și intensiv la studiul uneltelor antice de piatră, descrie trusa de instrumente de piatră a hominidelor arhaice ca fiind imposibil de clasificat și diferențiat. Klein susține că aproape peste tot, fie că este vorba despre Asia, Africa sau Europa, înainte de acum 50.000 de ani, toate uneltele din piatră sunt foarte mult asemănătoare și la fel de nesofisticate.

În primul rând, printre artefactele din Africa, arheologii au descoperit că le puteau diferenția și clasifica pe cele de mai puțin de 50.000 de ani în multe categorii diferite, cum ar fi vârfuri de proiectil, instrumente de gravat, lame de cuțit și instrumente de găurit și perforare. Aceste noi tipuri de unelte din piatră au fost descrise ca fiind diferențiate distinct unele de altele; fiecare instrument avea un scop specific. Oamenii moderni timpurii care s-au extins în Europa, denumiți în mod obișnuit ca Cro-Magnon, au lăsat multe unelte sofisticate de piatră, piese sculptate și gravate pe os, fildeș și coarne, picturi rupestre și figurine Venus[3][4][5]

Neanderthalienii au continuat să folosească tehnologia mousteriană pentru uneltele de piatră și, posibil, tehnologia de tip châtelperroniană. Aceste unelte și instrumente au dispărut din evidența arheologică cam în aceeași perioadă în care și oamenii de Neanderthal au dispărut din înregistrarea fosilelor, cu aproximativ 40.000 de ani în urmă.[6]

Miez de piatră pentru realizarea lamelor fine, Boqer Tachtit, Negev, Israel, circa 40,000 de mii de ani în urmă.

Așezările erau adesea situate pe fundul văilor înguste, posibil asociate cu vânătoarea de turmelor de animale în trecere. Este posibil ca unele dintre ele să fi fost ocupate pe tot parcursul anului, deși mai frecvent par să fi fost folosite sezonier; oamenii s-au mutat între site-uri pentru a exploata diferite surse de hrană, în diferite perioade ale anului. Vânătoarea a fost importantă, iar renul sălbatics-ar putea să fie specia de cea mai mare importanță în întreaga literatură antropologică despre vânătoare.”[7]

Avansurile tehnologice au inclus evoluții semnificative în producția de unelte de cremene, cu industrii bazate pe lame mai degrabă decât pe litic, mai simplu și mai scurt, fulgi. Burin-ul și racloir-uri au fost folosite pentru a lucra oase, coarne și piei. În această perioadă apar și dart-urile și harpoanele, împreună cu cârligul de pescuit, lampa cu ulei, frânghia și acul cu ochi. Pescuitul speciilor de pești pelagici și navigarea în ocean deschis sunt evidențiate de siturile din Timor și Buka (Insulele Solomon).

Schimbările în comportamentul uman au fost atribuite, printre altele, schimbărilor climatice, cuprinzând o serie de scăderi globale de temperatură. Acestea au dus la o înrăutățire a frigului deja amar din timpul ultimei perioade glaciare (numită popular, dar incorect, ultima epocă glaciară). Este posibil ca astfel de schimbări să fi redus oferta de cherestea utilizabilă și să fi forțat oamenii să se uite la alte materiale. În plus, silexul devine casant la temperaturi scăzute și este posibil să nu fi funcționat ca un instrument sau ca unealtă.

  • Gilman, Antonio (1996). "Explaining the Upper Palaeolithic Revolution". Pp. 220–239 (Chap. 8) in Contemporary Archaeology in Theory: A Reader. Cambridge, MA: Blackwell.
  1. ^ en Rightmire, GP (). „Out of Africa: modern human origins special feature: middle and later Pleistocene hominids in Africa and Southwest Asia”. Proc Natl Acad Sci USA. 106 (38): 16046–50. Bibcode:2009PNAS..10616046R. doi:10.1073/pnas.0903930106Accesibil gratuit. PMC 2752549Accesibil gratuit. PMID 19581595. 
  2. ^ en Gilman, Antonio. 1996. Explaining the Upper Palaeolithic Revolution. pp. 220–39 (Chapter 8) in Contemporary Archaeology in Theory: A Reader. Cambridge, MA: Blackwell
  3. ^ en „Klein: Behavioral and Biological Origins of Modern Humans 3 of 3”. www.accessexcellence.org. 
  4. ^ en „Klein: Behavioral and Biological Origins of Modern Humans 1 of 3”. www.accessexcellence.org. 
  5. ^ en "'Modern' Behavior Began 40,000 Years Ago In Africa", Science Daily, July 1998
  6. ^ en Higham, Tom; Douka, Katerina; Wood, Rachel; Ramsey, Christopher Bronk; Brock, Fiona; Basell, Laura; Camps, Marta; Arrizabalaga, Alvaro; Baena, Javier; Barroso-Ruíz, Cecillio; Bergman, Christopher; Boitard, Coralie; Boscato, Paolo; Caparrós, Miguel; Conard, Nicholas J.; Draily, Christelle; Froment, Alain; Galván, Bertila; Gambassini, Paolo; Garcia-Moreno, Alejandro; Grimaldi, Stefano; Haesaerts, Paul; Holt, Brigitte; Iriarte-Chiapusso, Maria-Jose; Jelinek, Arthur; Jordá Pardo, Jesús F.; Maíllo-Fernández, José-Manuel; Marom, Anat; Maroto, Julià; Menéndez, Mario; Metz, Laure; Morin, Eugène; Moroni, Adriana; Negrino, Fabio; Panagopoulou, Eleni; Peresani, Marco; Pirson, Stéphane; de la Rasilla, Marco; Riel-Salvatore, Julien; Ronchitelli, Annamaria; Santamaria, David; Semal, Patrick; Slimak, Ludovic; Soler, Joaquim; Soler, Narcís; Villaluenga, Aritza; Pinhasi, Ron; Jacobi, Roger (). „The timing and spatiotemporal patterning of Neanderthal disappearance”. Nature. 512 (7514): 306–309. Bibcode:2014Natur.512..306H. doi:10.1038/nature13621. hdl:1885/75138Accesibil gratuit. PMID 25143113. 
  7. ^ " en In North America and Eurasia the species has long been an important resource—in many areas the most important resource—for peoples' inhabiting the northern boreal forest and tundra regions. Known human dependence on caribou/wild reindeer has a long history, beginning in the Middle Pleistocene (Banfield 1961:170; Kurtén 1968:170) and continuing to the present....The caribou/wild reindeer is thus an animal that has been a major resource for humans throughout a tremendous geographic area and across a time span of tens of thousands of years." Ernest S. Burch, Jr. "The Caribou/Wild Reindeer as a Human Resource", American Antiquity, Vol. 37, No. 3 (July 1972), pp. 339–368.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


HolocenPleistocenPliocenMiocenNeolithicPaleoliticHomo sapiensParanthropus robustusHomo rhodesiensisParanthropus boiseiHomo heidelbergensisParanthropus aethiopicusHomo neanderthalensisAustralopithecus garhiKenyanthropus platyopsHominidé de DenisovaHomo antecessorAustralopithecus sedibaAustralopithecus bahrelghazaliHomo erectusAustralopithecus afarensisHomo floresiensisHomo ergasterAustralopithecus africanusArdipithecus ramidusArdipithecus kadabbaHomo habilisAustralopithecus anamensisSahelanthropus tchadensisHomo rudolfensisOrrorin tugenensis


Format:Prehistoric technology