Lui Argetoianu

 

I

Argetoianu nu-și ascunde morga
Și prin cinismu-i rece te uimește,
Ca Iuda pe Isus vându pe Iorga,
Zâmbind și cu țigara-n dinți...
Dar, generos, savantul îi șoptește:
Eu fac mai mult ca treizeci de arginți.
 E vorba de Flori de mucegai.

II

Râzând de chinurile noastre,
Argetoianu, zile-ntregi,
Ne pune sulița în coaste
Cu legi ce sunt fărădelegi.

III

Argetoiene, răutatea
Noi ți-o iertăm, căci ne iubești,
Dar ce va ști posteritatea?
Că-ți datorăm fiscalitatea
Și pacea de la București.