Sari la conținut

Constantin Dobrogeanu-Gherea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Dobrogeanu-Gherea
Date personale
Nume la naștereSolomon Katz
Născut21 mai 1855(1855-05-21)
Slavianka, Ekaterinoslav, Imperiul Rus, astăzi Ucraina
Decedat (64 de ani)
București, România
Căsătorit cuSofia Parcevska
Copii1. Ștefania, pianistă, căsătorită cu criticul Paul Zarifopol
2. Alexandru, militant socialist și comunist
3. Ion, estetician și filosof
Cetățenie România (–)[1] Modificați la Wikidata
Ocupațieteoretician socialist
scriitor
politician
Limbi vorbitelimba română[3][4] Modificați la Wikidata
PseudonimSpartacus[2]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Social Democrat Român  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Stat din Harkov[*]
Activitatea literară
Mișcare/curent literarnarodnicism, sămănătorism, poporanism, naturalism
Opere semnificativeNeoiobagia”, „Asupra criticii
Note
Precursor al criticii sociologice
Membru marcant al Partidului Social Democrat Român
Principalul propagator al marxismului și al ideilor socialiste în România
Membru post-mortem al Academiei Române

Constantin Dobrogeanu-Gherea (la naștere Solomon Katz, n. , Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. , București, România) a fost un scriitor și fruntaș socialist român de origine evreiască. Numele lui real era Solomon Katz, în limba ucraineană Mihail Nikitici Kass.[5]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Constantin Dobrogeanu-Gherea a făcut studiile secundare la Ekaterinoslav și la Harkov, urmând apoi timp de un an cursurile Facultății de științe din Harkov. În anul 1875 vine în România[6], de unde însă va fi răpit 3 ani mai târziu de agenții ohranei țariste și întemnițat în Rusia. Va evada și reveni în România în anul 1879, de unde contribuie la editarea unor reviste precum ”Contemporanul”, ”Revista socială” și ”Critica socială”.[7]

A fost unul dintre membrii marcanți ai Partidului Social Democrat Român, fiind principalul autor al programului Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, înființat în 1893 și reînființat în 1910. A fost un critic literar prodigios, cunoscut pentru polemica sa cu Titu Maiorescu. Acesta susținea ideea artei pentru artă, în timp ce Constantin Dobrogeanu-Gherea era adeptul teoriei artei cu tendință. A semnat și Ioan Gherea.[8]

Lev Troțki îi face un portret special: "Printre miniștrii, diplomații sau prefecții din România, nu puțini sunt cei care au învățat alfabetul politic de la Gherea. Din fericire ei nu sunt singuri. Din 1890, Gherea a condus prima generație de muncitori socialiști români spre învățăturile marxismului. Gherea și Rakovsky au fost primii care au îndreptat Partidele socialiste spre Revoluția din Rusia și au inițiat un nou tip de partid socialist" . Prin lucrarea sa Neoiobăgia, devine unul dintre părinții sociologiei din România. Fiul său, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist Român.

Statuia lui Constantin Dobrogeanu-Gherea din București

Opera literară

[modificare | modificare sursă]

În cele trei volume de studii critice publicate i se reține meritul de a fi introdus critica de analiză în literatura română, după modele franceze, critica practicată de Titu Maiorescu fiind caracterizată de unii critici actuali drept judecătorească.

A fost influențat de contactul său cu literatura rusă, a comparat spre exemplu proza de analiză a lui Caragiale O făclie de Paște cu romanele lui Fiodor Dostoievski. A fost un adept al narodnicismului și un precursor al sămănătorismului, jucând, totodată, un rol activ în mișcarea poporanistă.

A deținut în proprietate restaurantul gării din Ploiești, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu Maiorescu să lanseze ironii la adresa competențelor sale critice, spunând că lui Gherea îi reușesc mai bine sandvișurile decât articolele de critică literară, în timp ce Hasdeu, cu umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era "mai presus de orice critică". [9]

A fost unul din apropiații lui Ion Luca Caragiale și a scris un articol foarte incitant în care a încercat să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului lui Mihai Eminescu, acesta fiind unul din primele studii de receptare ale operei marelui poet.

El poate fi considerat un precursor al criticii sociologice. Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne Asupra criticii.

Studii politice și sociale

[modificare | modificare sursă]
  • Neoiobăgia (Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare), 1910

Studii critice

[modificare | modificare sursă]

În alte limbi

[modificare | modificare sursă]
  • Kritikai tanulmányok (Studii critice), traducere în limba maghiară de Csehi Gyula, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1963.[10]
  • Studii critice, București, Ed. Viața Românească, 1923
  • Studii social-politice, București, Ed. Politică, 1968
  • Asupra criticei. Studii și articole, București, Ed. Minerva, 1973
  • Studii critice, București, Ed. Minerva, 1976
  • Critice. Studii și articole, București, Ed. Minerva, 1983
  • Opere Complete, Editura Politică, București, Vol. 1-2-3-4-5-6-7-8; (1976-1983)
  • Felix Aderca, C. Dobrogeanu-Gherea: viața și opera, București, Casa Școalelor, 1947
  • George Ivașcu, Dobrogeanu-Gherea, București, Ed. Albatros, 1972
  • Zigu Ornea, Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea, București, Ed. Cartea Românească, 1983
  • Marcel Crihană, Opera lui C. Dobrogeanu-Gherea, București, Ed. Perpessicius, 2003
  • Constantin Schifirneț, Formele fără fond, un brand românesc (Formele fără fond în opera lui C.D. Gherea), Comunicare.ro, 2007
  • Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei românești, EDP, 1984, p 161-172
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constantin Dobrogeanu-Gherea
Wikisursă
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Constantin Dobrogeanu-Gherea
  1. ^ https://jurnalul.ro/cultura/constantin-dobrogeanu-gherea-spion-rosu-critic-literar-931782.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Spartacus, Autoritatea BnF 
  3. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Realitatea Evreiască - Nr. 231-232 (1031-1032) - 19 mai - 10 iunie 2005
  6. ^ Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint. p. 196. 
  7. ^ Ștefănescu, Ștefan (). Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică. p. 127. 
  8. ^ Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești (1890-1934), Volumul II, Paul Editions, București, 2022, p. 9. (Reproducere a ediției din anul 1934)
  9. ^ Placa memorială și bustul lui C. Dobrogeanu-Gherea[nefuncțională]
  10. ^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, Bukarest, 1966, pag. 361.

cf. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, București, Ed. Minerva, 1984, p. 549

Legături externe

[modificare | modificare sursă]