Sari la conținut

Elena Pădureanu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Elena Pădureanu
Informații generale
Nume complet Elena Pădureanu
Data nașterii 5 iunie 1931(1931-06-05)
Locul nașterii București, România
Naționalitate Română
Post Centru, inter stânga,
extremă stânga
Cluburi de juniori
Ani Club
0000–1951 SMTCF București
Cluburi de seniori*
Ani Club
1951–1957 Știința ICF București
1957–1958 Progresul MIC București
1958–1960 Olimpia MIC București
1959–1963 Știința București
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1953–1960 România (în 11) 23 (15)[1]
Echipe antrenate
Știința București
Constructorul București
Palmares
Campionatul Mondial în 11 jucătoare
Aur Țările de Jos 1960 (Echipă)
Aur R.F.Germania 1956 (Echipă)
Distincții

Ordinul Muncii clasa a II-a

* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elena Pădureanu (n. Ștefănescu, pe 5 iunie 1931, la București)[2] este o fostă handbalistă din România care a făcut parte din echipele naționale ale României medaliate cu aur la campionatele mondiale în 11 jucătoare din 1956 și 1960. Pădureanu a evoluat în general pe postul de centru.[3]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Elena Ștefănescu-Pădureanu a început să joace handbal la Școala Medie Tehnică de Cultură Fizică din București (SMTCF).[1][4] Unul din profesorii care au pregătit-o a fost Dumitru Branga, directorul instituției, care i-a avut printre elevi și pe Virgil Trofin, Aurora Leonte sau Carolina Cîrligeanu.[5] Într-un articol de presă din 8 ianuarie 1952, Elena Ștefănescu a fost menționată printre „numeroasele talente descoperite și crescute în cadrul colectivelor sportive SMTCF”.[6]

După admiterea la Institutul de Cultură Fizică, Pădureanu a fost cooptată în echipa acestuia, Știința ICF București. În 1952, Elena Pădureanu a câștigat cu Știința campionatul republican de handbal feminin în 11 jucătoare, iar în 1953 s-a clasat pe locul al doilea.[7][8] În această perioadă, presa sportivă a semnalat în mai multe articole jocul dur al handbalistelor echipei Știința, iar Elena Pădureanu, la acea vreme încă Ștefănescu, a fost nominalizată de câteva ori pentru „atitudine cu totul nesportivă”.[7][9]

În 1953 a fost cooptată în echipa de handbal de câmp a României și a făcut parte din lotul care a câștigat medalia de argint la prima ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la București.[1][10] Enciclopedia „Istoria jocului”, coordonată de fostul antrenor și oficial federal Constantin Popescu și disponibilă pentru consultare pe site-ul web oficial al Federației Române de Handbal, consideră că Festivalul „era un veritabil Campionat European al vremurilor”.[11] România a fost învinsă în finală de reprezentativa Republicii Democrate Germane, iar antrenorul lotului românesc, Ioan Kunst-Ghermănescu, a criticat faptul că „unele jucătoare ca Elena Pădureanu și Lucia Dobre s’au abătut de la disciplina jocului de echipă, acționând în mod irațional în ceea ce privește deplasarea pe teren și abuzând de acțiuni individuale”.[12]

În 1955, Pădureanu și Știința București s-au clasat din nou pe locul secund în campionatul republican în 11 jucătoare.[13] În același an, Elena Pădureanu a participat la a doua ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la Varșovia, unde echipa feminină a României a obținut medalia de aur.[14][15][16] Handbalista a jucat pe postul de extremă stânga, dar antrenorul Constantin Popescu a consemnat într-un articol de presă că, „jucînd foarte inteligent și foarte disciplinat, această jucătoare poate corespunde în orice post”.[17]

O altă mare performanță sportivă a Elenei Pădureanu a fost participarea cu selecționata României și câștigarea campionatului mondial din 1956, desfășurat în R.F. Germania.[18][19][20] Handbalista a jucat pe posturile de centru[4] și inter stânga[21], iar în finala disputată împotriva echipei țării gazdă ea a înscris unul din cele 6 goluri ale echipei României.[22] Un articol de presă publicat după victoria din finală menționa că „linia de atac, magistral dirijată de căpitana echipei Elena Jianu, a reușit datorită jocului avîntat al componentelor sale: Lucia Dobre, Mora Windt, Elena Pădureanu și Victoria Dumitrescu, să străpungă apărarea echipei germane”.[20]

În ianuarie 1957, Biroul Comisiei Centrale a Federației Române de Handbal „a rezolvat și o parte din numeroasele cereri de transferare sosite pînă la 31 decembrie”, printre care transferul Elenei Pădureanu, Iosefinei Ugron, Aureliei Sălăgeanu și Irenei Nagy la echipa Progresul Ministerul Învățămîntului București.[23] Cu Progresul, Pădureanu a devenit vicecampioană națională la sfârșitul sezonului 1957, echipa sa fiind învinsă în finală de Flamura roșie Steagul roșu București, cu scorul de 2–1.[24] Pădureanu a înscris singurul gol al Progresului M.I.C.[24]

În august 1957, Elena Pădureanu a făcut parte din echipa națională a României care a câștigat medalia de argint la Jocurile Sportive Internaționale Prietenești, desfășurate la Moscova și organizate după modelul Jocurilor Olimpice de vară.[25][26][27]

După un sezon la Progresul, Elena Pădureanu s-a transferat la Olimpia M.I.C. București, cu care a câștigat ediția 1958 a Cupei de iarnă la handbal în sală.[28] În finala disputată împotriva echipei Steagul roșu, Elena Pădureanu a înscris patru din cele nouă goluri care au adus victoria.[28] În iunie 1958, echipa Olimpia s-a clasat pe locul al doilea în campionatul feminin. Ziarul Sportul Popular a menționat atitudini nesportive în timpul finalei disputate împotriva echipei Steagul roșu București, care «au culminat la sfîrșitul meciului cu un gest și mai urît. „Supărate” pe arbitraj (?) jucătoarele de la Olimpia au părăsit terenul în grabă și au refuzat să ia parte la festivitatea de premiere».[29] Autorul articolului, Călin Antonescu, se întreba retoric: „Arbitrul a împiedicat-o pe Elena Pădureanu să înscrie în ultimele minute?”[29]

În 1959, handbalista a terminat pe locul II în campionatul republican în 7 jucătoare, Olimpia M.I.C. fiind întrecută după prelungiri de către echipa Cetatea Bucur București.[30] În luna august a aceluiași an, Elena Pădureanu s-a întors la Știința București, cu care a câștigat ediția 1959-1960 a campionatului republican de handbal în 11 jucătoare.[31][32]

În 1960, Pădureanu a făcut parte din echipa națională a României care a câștigat medalia de aur la campionatului mondial de handbal în 11, desfășurat în Țările de Jos.[33][34]

În martie 1961, Elena Pădureanu și Știința București au obținut o mare performanță la nivel de club, câștigând Cupa Campionilor Europeni.[35][36] Deși numele Elenei Pădureanu a fost inclus pe lista lotului pregătit pentru finala competiției[37], el nu a mai fost menționat și în cronicile sportive publicate după disputarea turului și returului finalei[38][39].

În total, Elena Pădureanu a jucat pentru echipa națională de handbal feminin în 11 jucătoare în 25 de meciuri oficiale, în care a înscris 15 goluri.[1] Suplimentar, a antrenat diverse loturi de junioare și tineret, precum și echipa de Divizia B Constructorul București.[40]

Între anii 1983 și 1989, Elena Pădureanu a fost președintele Comisiei pentru Juniori a Federației Române de Handbal.[41]

Palmares

[modificare | modificare sursă]

Cu echipe de club

[modificare | modificare sursă]

În 11 jucătoare

[modificare | modificare sursă]

În 7 jucătoare

[modificare | modificare sursă]
  • Cupa de toamnă:
    • Locul 2: 1956 (handbal în 11)
  • Cupa de iarnă:
    • Câștigătoare: 1958 (handbal în 7)
    • Locul 2: 1961 (handbal în 7)

Cu echipa națională

[modificare | modificare sursă]
  • Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților:
    • Medalie de aur: 1955 (handbal în 11)
    • Medalie de argint: 1953, 1957 (handbal în 11)

Distincții individuale

[modificare | modificare sursă]

Pe 12 iulie 1956, la sediul Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri a avut loc o festivitate prin care Elenei Pădureanu și celorlalte handbaliste câștigătoare ale Campionatului Mondial din 1956 li s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului.[42][43]

Pe 17 mai 1961, în prezența lui Ștefan Voitec, vicepreședintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, a lui Grigore Geamănu, secretar al aceleiași instituții, și a altor demnitari, Elenei Pădureanu i-a fost înmânată medalia „Ordinului Muncii” clasa a II-a „pentru merite deose­bite în pregătire și pentru rezultatele obținute la Campionatele Mondiale”.[44]

În noiembrie 1968, nouă maestre emerite ale sportului, printre care și Elena Pădureanu, au fost premiate de Federația Română de Handbal.[45] În decembrie 1972, handbalista a fost inclusă de ziarul Sportul pe o listă cu „25 dintre cei mai reprezentativi ambasadori sportivi ai României”, alături de personalități precum Iolanda Balaș, Ella Constantinescu, Gheorghe Gruia, Elena Leușteanu, Lia Manoliu, Ilie Năstase sau Viorica Viscopoleanu.[46]

În iunie 2009, Pădureanu a fost decorată de președintele României, Traian Băsescu, cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 1 baretă.[47]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]
Semnătura handbalistei, reprodusă în Sportul Popular din 4 mai 1957[48]

După absolvirea facultății, Elena Pădureanu a ocupat un post de profesoară de educație fizică la catedra institutului.[49][50] În anii următori, ea a fost încadrată ca profesoară la Școala 100 mixtă din București.[48] În 1978, fosta handbalistă deținea funcția de șef de lucrări la catedra de educație fizică a Institutului Politehnic București.[51] A fost căsătorită cu Nicolae Pădureanu, maestru emerit al sportului, antrenor al mai multor cluburi și al echipei naționale de rugby a României.[52]

De-a lungul vieții, Elena Pădureanu continuat să promoveze handbalul în special și sportul în general. În noiembrie 1958, presa a menționat o întâlnire a handbalistei cu „pionierii sportivi din capitală”, urmată de un meci demonstrativ de volei.[53] În martie 1974, Pădureanu a fost unul dintre organizatorii unui concurs de orientare turistică în pădurea Băneasa[54], iar în august 1975, un alt articol anunța pregătirea de către „Consiliul asociației sportive U.R.E.M.O.A.S.” a unei „acțiuni pe teme educative”, „organizată în cadrul Anului Internațional al femeii”, cu participarea „unor personalități sportive feminine” precum Olga Szabó-Orbán, Rodica Șiclovan sau Elena Pădureanu.[55] În aprilie 1978, ea s-a aflat printre cei care au organizat și care au luat parte la „Crosul primăverii”, organizat în cadrul Daciadei la Institutul Politehnic București.[51] La ediția următoare a crosului, organizată în aprilie 1980, Elena Pădureanu a fost șefa comisiei competiționale.[56]

În decembrie 1980, Elena Pădureanu a fost conducătoarea delegației României deplasată la Cottbus, în Republica Democrată Germană, unde echipa de tineret a României a susținut două meciuri de pregătire.[57] În decembrie 1982, echipa de junioare a României a participat la un turneu amical organizat anual la Halle, tot în RDG, iar Pădureanu a fost conducătoarea delegației române.[58]

De-a lungul timpului, opinii ale handbalistei au fost citate sau publicate în presă. În martie 1957, Pădureanu făcea un scurt rezumat al ediției din acel an a Spartachiadei[59], iar în noiembrie 1957 a scris ea însăși un text în care critica jocul dur practicat în handbal și saluta sancționarea disciplinară a celor implicați[60]. Suplimentar, Pădureanu a publicat diverse articole tehnice în care sesiza neajunsurile unor tactici sau procedee și sugera măsuri de îmbunătățire a jocului de handbal, precum cel din 21 ianuarie 1960, intitulat „De ce nu folosim cu eficacitate cornerul la handbal în 7?”.[61]

În noiembrie 2018, alături de alte foste mari handbaliste precum Maria Constantinescu, Aurora Leonte, Elena Dobârceanu, Aurora Bran-Alexandrescu și Elena Hedeșiu, Elena Pădureanu a participat la înmormântarea lui Constantin „Pilică” Popescu, cel mai titrat antrenor din handbalul feminin românesc.[62]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Internațională de Handbal. p. pag. 40 (poz. 55). Accesat în . 
  2. ^ „Handbal: Lista campionilor mondiali, omagiați la Festivalul Handbalului Românesc”. The Epoch Times. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  3. ^ Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.20, 36.
  4. ^ a b Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.20.
  5. ^ „Cu inima veșnic tînără..” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 5101 (anul XXII)): pag. 3. . Accesat în . 
  6. ^ O. Bănățean (). „Colectivul sportiv, factor important în ridicarea nivelului profesional al elevilor din S.M.T.C.F”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 1990 (anul VI)): pag. 6. Accesat în . 
  7. ^ a b „Succesul echipei feminine de handbal Știința I.C.F.—campioană a R.P.R”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2150 (anul VIII)): pag. 4. . Accesat în . Dese au fost cazurile, în care jucătoarele au fost sancționate de comisia de disciplină pentru abaterile săvârșite pe terenul de sport (cazul jucătoarelor Cornelia Simionescu și Elena Ștefănescu) 
  8. ^ Ștefania Tudor (). „Știința Timișoara campioană feminină de handbal a R.P.R. pe anul 1953”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2339 (anul IX)): pag. 4. Accesat în . 
  9. ^ „Comportarea nedisciplinată, un punct negativ al activității jucătoarelor și jucătorilor de handbal”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2129 (anul VIII)): pag. 5. . Accesat în . [...] jucătoarele Ștefănescu Elena (Știința I.C.F.) și Wächter Rose (Avântul), au avut o atitudine cu totul nesportivă, fapt în urma căruia au fost eliminate definitiv din joc. [...] Această comisie, prin subcomisia sa de disciplină, trebue să cerceteze și să analizeze abaterea gravă a jucătoarelor Elena Ștefănescu și Wächter Rose, precum și comportarea celorlalte și să pedepsească exemplar pe cele vinovate. 
  10. ^ Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.8.
  11. ^ Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.10.
  12. ^ Ștefania Tudor (). „Turneul feminin handbal disputat în cadrul Festivalului”. Sportul Popular. Arcanum.com (nr. 2293 (anul IX)): pag. 6. Accesat în . 
  13. ^ Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.11.
  14. ^ „SUB AL PĂCII STINDARD | Noi succese ale sportivilor romîni la Festival” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 1956 (anul XI, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . 
  15. ^ „Noi medalii de aur cucerite de sportivii romîni la Festival” (PDF). Scînteia. Bibliotecadeva.eu (nr. 3361 (anul XXIV)): pag. 4. . Accesat în . 
  16. ^ „Strălucitul succes al handbalistelor noastre”. Steagul Roșu. Arcanum.com (nr. 427 (anul II)): pag. 4. . Accesat în . 
  17. ^ Constantin Popescu (). „Învățăminte prilejuite de strălucita comportare a handbalistelor noastre la Varșovia (II)” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2686 (anul XI)): pag. 2. Accesat în . 
  18. ^ „Cum a obținut echipa noastră marea performanță” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2846 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  19. ^ „Echipa feminină de handbal a R.P.R.–campioană mondială”. Scînteia. Arcanum.com (nr. 3644 (anul XXV)): pag. 1–2. . Accesat în . 
  20. ^ a b Petre Capră (). „Jucătoarele noastre de handbal s-au dovedit a fi cele mai bune din lume”. Munca. Arcanum.com (nr. 2711 (anul XII)): pag. 1. Accesat în . 
  21. ^ Constantin Popescu (). „Însemnările unui antrenor (II)” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2862 (anul XII)): pag. 7. Accesat în . 
  22. ^ „Echipa de handbal a R.P.R. a cîștigat campionatul mondial”. Steagul Roșu. Arcanum.com (nr. 708 (anul III)): pag. 1, 3. . Accesat în . 
  23. ^ „TRANSFERĂRI MULTE ȘI IMPORTANTE ÎN HANDBAL” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2949 (anul XIII)): pag. 4. . Accesat în . 
  24. ^ a b V. Arnăutu (). „Întrecînd în finală pe Progresul M.I.C. Flamura roșie Steagul roșu a cucerit titlul de campioană republicană la handbal feminin” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3018 (anul XIII)): pag. 4. Accesat în . 
  25. ^ „Jocurile sportive prietenești” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2566 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . Medaliile de aur în competiția feminină de handbal au revenit jucătoarelor echipei R. D. Germane care în ultimul meci au obținut victoria grea cu 5-4 (2-2) în fața echipei U.R.S.S. Echipa R.P.R. s-a clasat pe locul doi. 
  26. ^ „În cea de a IV-a zi a Jocurilor sportive prietenești de la Moscova” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2563 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. . Accesat în . 
  27. ^ „Medalii de argint” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3057 (anul XIII)): pag. 1. . Accesat în . 
  28. ^ a b „Olimpia M.I.C. a cîștigat concursul republican feminin de handbal de sală” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3158 (anul XIII)): pag. 1, 5. . Accesat în . 
  29. ^ a b Călin Antonescu (). „Cine poartă vina? Arbitrul sau... lipsa de educație?” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3218 (anul XIII)): pag. 4. Accesat în . 
  30. ^ Dan Gîrleșteanu (). „CETATEA BUCUR a cîștigat (cu... emoții și după prelungiri) titlul de campioană” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3358 (anul XIV)): pag. 1, 2. Accesat în . 
  31. ^ Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.31.
  32. ^ „HANDBAL | Știința București păstrează încă un an titlul de campioană republicană feminină” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3645 (anul XVI)): pag. 6. . Accesat în . 
  33. ^ „ECHIPA FEMININĂ DE HANDBAL A ȚĂRII NOASTRE A PLECAT ÎN OLANDA LA CAMPIONATUL MONDIAL” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3629 (anul XVI)): pag. 1. . Accesat în . 
  34. ^ Lucian Grigorescu (). „Handbalistele noastre din nou campioane mondiale” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3635 (anul XVI)): pag. 8. Accesat în . 
  35. ^ Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962, pp.44.
  36. ^ „Palmares de onoare 1936 - 2014” (PDF). frh.ro. Federația Internațională de Handbal. p. pag. 28. Accesat în . 
  37. ^ „Astă-seară, la Floreasca, PRIMUL JOC ȘTIINȚA BUCUREȘTI—DYNAMO PRAGA DIN FINALA „CUPEI CAMPIONILOR EUROPENI"” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3786 (anul XVII)): pag. 7. . Accesat în . Știința București va alinia în acest joc următoarea formație: Irina Hector (Ecaterina Ionescu) — Aurora Leonte, Carolina Cîrligeanu, Aurelia Szökő, Josefina Ștefănescu, Elena Pădureanu, Gerlinde Reipp, Cornelia Constantinescu, Maria Ștef, Iordana Ungureanu. 
  38. ^ Călin Antonescu; Adrian Vasiliu (). „În finala „Cupei Campionilor Europeni" la handbal | Obținînd o categorică victorie în primul joc, Știința București și-a mărit șansele de a cuceri acest important trofeu” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3787 (anul XVII)): pag. 4. Accesat în . [...] Gh. Vișan a condus foarte bine și autoritar următoarele formații: ȘTIINȚA: Hector — Szökö, Ștefănescu, Constantinescu, Leonte, Reipp, Cîrligeanu, Ștef, Ungureanu [...]. 
  39. ^ „Știința București a învins și în meciul retur pe Dynamo Praga: 5-4 (2-4)” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3791 (anul XVII)): pag. 1, 4. . Accesat în . Iată echipa Știința București, câștigătoarea „Cupei Campionilor Europeni” (de la stînga la dreapta, în picioare): Maria Ștef, Aurora Leonte, Iordana Ungureanu, Gerlinde Reipp, Hilde Roth, Josefina Ștefănescu, Irina Hector, (jos) Carolina Cîrligeanu, Cornelia Constantinescu, Aurelia Szökő, Ecaterina Ionescu. 
  40. ^ Hristache Naum; Dragoș Neagu (). „SPORTIVII AU LUAT CU ASALT SĂLILE DE ANTRENAMENT! | Urmașele Elenei Pădureanu” (PDF). Sportul. Bibliotecadeva.eu (nr. 1134 (6568, anul XXVI)): pag. 1–2. Accesat în . Sala Constructorul. Maestra emerită a sportului Elena Pădureanu își dirijează handbalistele (componente ale echipei divizionare B — Constructorul București) într-un antrenament ce parcă urmărește mai mult destinderea. 
  41. ^ „9. PREȘEDINȚI AI COMISIEI PENTRU JUNIORI” (PDF). frh.ro. Federația Internațională de Handbal. p. pag. 4. Accesat în . 
  42. ^ „Decernarea titlului de maestră emerită a sportului jucătoarelor din echipa feminină de handbal a R. P. Romîne” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2849 (anul XII)): pag. 1. . Accesat în . 
  43. ^ Agerpres (). „Jucătoarele echipei de handbal a R.P.R. – maestre emerite ale sportului” (PDF). Scînteia tineretului. Bbibliotecadeva.eu (nr. 2238 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. Accesat în . 
  44. ^ „Solemnitatea decorării unor sportivi, antrenori și activiști sportivi fruntași” (PDF). Sportul popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3825 (anul XVII)): pag. 1. . Accesat în . 
  45. ^ „O altă premiere festivă a handbalului” (PDF). Sportul popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 379 (5813, anul XIV)): pag. 1. . Accesat în . 
  46. ^ „Pe panoul de onoare” (PDF). Sportul. Bibliotecadeva.eu (nr. 7279 (anul XXVIII)): pag. 3. . Accesat în . 
  47. ^ „DECRET nr. 905 din 31 mai 2009”. Președintele României. Portal Legislativ. . Accesat în . 
  48. ^ a b „Ce așteptăm de la ziarul Sportul Popular” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3000 (anul XIII)): pag. 5. . Accesat în . 
  49. ^ T. Vornicu (). „CÎNTECUL VICTORIEI” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2672 (anul XI)): pag. 3. Accesat în . [...] una dintre cele mai bune jucătoare ale reprezentativei noastre, profesoara Elena Pădureanu. 
  50. ^ Călin Antonescu (). „ECHIPA MAESTRELOR EMERITE!” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3665 (anul XVI)): pag. 8. Accesat în . Elena Pădureanu (1931) | 1953 | 23 | prof. ed. fizică. 
  51. ^ a b Vasile Tofan (). „„DACIADA" LA INSTITUTUL POLITEHNIC BUCUREȘTI” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 8831 (anul XXXIV)): pag. 1–2. Accesat în . 
  52. ^ V. Arnăutu; R. Voia; L. Manoliu (). „Sportivii din întreaga țară au votat ca entuziasm pentru înflorirea neîncetată a patriei, pentru pace și bunăstare” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2958 (anul XIII)): pag. 2–3. Accesat în . Nu mult după aceea au sosit și antrenorul Nicolae Pădureanu și soția sa, maestra emerită a sportului Elena Pădureanu, una dintre componentele echipei naționale de handbal care a cucerit campionatul mondial. | Printre participanți, în primul plan, maestra emerită a sportului handbalista Elena Pădureanu împreună cu soțul ei, Nicolae Pădureanu, antrenor de stat la rugbi. 
  53. ^ „Din toate sporturile” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3310 (anul XIII)): pag. 6. . Accesat în . 
  54. ^ Nicolae Tokacek (). „START ÎN CONCURSURILE DE ORIENTARE TURISTICĂ”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7722 (anul XXX)): pag. 2. Accesat în . 
  55. ^ „INIȚIATIVE”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8095 (anul XXXI)): pag. 6. . Accesat în . 
  56. ^ Modesto Ferrarini (). „CROSUL ÎNSEAMNĂ RELAXARE ȘI SĂNĂTATE" | La startul „Crosului Primăverii" — În cadrul „Daciadei" — circa 2000 de viitori ingineri” (PDF). Sportul. Bibliotecadeva.eu (nr. 9456 (anul XXXVI)): pag. 6. Accesat în . 
  57. ^ „TINERELE HANDBALISTE ROMÂNCE EVOLUEAZĂ LA COTTBUS” (PDF). Sportul. Bibliotecadeva.eu (nr. 9655 (anul XXXVI)): pag. 6. . Accesat în . 
  58. ^ „Turneul de handbal din R. D. Germană | ESTERA LÁSZLÓ - GOLGETERA ÎNTRECERII” (PDF). Sportul. Bibliotecadeva.eu (nr. 10287 (anul XXXIX)): pag. 4. . Accesat în . 
  59. ^ „Cuvîntul unor sportivi fruntași” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 2981 (anul XIII)): pag. 3. . Accesat în . 
  60. ^ Elena Pădureanu (). „Părerea mea | Măsuri binevenite” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3115 (anul XIII)): pag. 3. Accesat în . 
  61. ^ Elena Pădureanu (). „De ce nu folosim cu eficacitate cornerul la handbal în 7?” (PDF). Sportul Popular. Bibliotecadeva.eu (nr. 3550 (anul XV)): pag. 3. Accesat în . 
  62. ^ Horia Alexandrescu (). „a plecat și Pilică, antrenorul de aur!”. România Literară. Arcanum.com (nr. 48 (anul L)): pag. 3. Accesat în . 

Referințe

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Elena_Pădureanu&oldid=15405611