Sari la conținut

Finala Ligii Campionilor 2011

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Finala UEFA Champions League 2011
EvenimentLiga Campionilor UEFA 2010-2011
Barcelona Manchester United
Spania Anglia
3
1
Data28 mai 2011
StadionStadionul Wembley, Londra
Omul meciului UEFALionel Messi
Omul meciului faniWayne Rooney
ArbitruViktor Kassai (Ungaria)[1]
Spectatori87.695
VremeaÎnnorat
15 °C (59 °F)
76% umiditate[2]
← 2010
2012 →
Modifică text Consultați documentația formatului

Finala Ligii Campionilor 2011 a fost ultimul meci al Ligii Campionilor UEFA 2010-11 din cel de-al 56-lea sezon al turneului fotbalistic Liga Campionilor UEFA și cel de-al 19-lea din era Liga Campionilor. Meciul s-a jucat pe 28 mai 2011 (sâmbăta) pe Stadionul Wembley în Londra, Anglia,[3] care a găzduit prima lui finală de cupă europeană (deși alte cinci au fost găzduite de vechiul Stadion Wembley în 1963, 1968, 1971, 1978 și 1992).[4]

Meciul s-a jucat între Barcelona din Spania și Manchester United pentru a doua oară în trei ani după finala din 2009. Barcelona i-a învins pe rivalii de la Real Madrid cu 3-1 la general în semifinale pentru a trece mai departe, în timp ce Manchester United i-a învins pe cei de la Schalke 04 cu 6-1 la general.

Câștigătorii vor juca împotriva câștigătorilor Finalei UEFA Europa League 2011 în Supercupa Europei 2011 în Monaco în august 2011 și de asemenea va intra în semifinalele Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 2011.

Barcelona a câștigat meciul 3 (marcate de Pedro, Messi și Villa respectiv) la 1 (marcat de Rooney), câștigând al patrulea trofeu UEFA Champions League.

Context

[modificare | modificare sursă]

Vechiul stadion Wembley a găzduit cinci finale ale Cupei Europene înainte de 2011. Finalele din 1968 și 1978 au fost câștigate amândouă de cluburi bitanice: Manchester United învingând Benfica cu 4-1 în 1968 și Liverpool învingând Club Brugge cu 1-0 în 1978. Benfica a pierdut de asemenea finala din 1963 fiind învinsă de Milan cu 2-1, în timp ce Ajax a câștigat primul dintre cele trei trofee consecutive ale Cupei Campionilor pe Wembley în 1971, învingând Panathinaikos cu 2–0. În finala din 1992, clubul spaniol FC Barcelona a învins clubul italian Sampdoria cu 1-0 în ultimul meci care a avut în formatul Cupa Campionilor Europeni următorul an trecându-se la formatul Liga Campionilor.

Prima oară deschis pentru British Empire Exhibition în 1923, stadonul a fost inițial cunoscut ca Empire Stadium. În acel an a găzduit prima Finală FA Cup, când aproape 200.000 de spectatori au încercat să vadă meciul dintre Bolton Wanderers și West Ham United. Wembley a fost gazda la toate meciurile pe care le-a disputat Anglia la Campionatul Mondial de Fotbal 1966, inclusiv și finala acelui turneu pe care Anglia a câștigat o învingând Germania de Vest cu 4-2. Tot aici s-a jucat și finala Campionatului European de Fotbal 1996. Vechiul stadion a fost închis în 2000 și demolat trei ani mai târziu, pentru a fi înlocuit de un nou stadion de 90.000 de locuri, care a fost deschis în 2007.[4]

Drumul spre Londra

[modificare | modificare sursă]
Pentru mai multe detalii despre acest subiect, vedeți Liga Campionilor 2010-2011.
Barcelona Round Manchester United
Articol principal: Liga Campionilor 2010-2011 faza grupelor#Grupa D.
Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct
Spania Barcelona 6 4 2 0 14 3 +11 14
Danemarca Copenhaga 6 3 1 2 7 5 +2 10
Rusia Rubin Kazan 6 1 3 2 2 4 −2 6
Grecia Panathinaikos 6 0 2 4 2 13 −11 2
Faza grupelor
Articol principal: Liga Campionilor 20010-2011 faza grupelor#Grupa C.
Echipa MJ V E Î GM GP DG Pct
Anglia Manchester United 6 4 2 0 7 1 +6 14
Spania Valencia 6 3 2 1 15 4 +11 11
Scoția Rangers 6 1 3 2 3 6 −3 6
Turcia Bursaspor 6 0 1 5 2 16 −14 1
Adversar Rezultat Manșe Faza eliminatorie Adversar Rezultat Manșe
Anglia Arsenal 4–3 1–2 deplasare; 3–1 acasă Optimi de finală Franța Marseille 2–1 0–0 deplasare; 2–1 acasă
Ucraina Șahtior Donețk 6–1 5–1 acasă; 1–0 deplasare Sferturi de finală Anglia Chelsea 3–1 1–0 deplasare; 2–1 acasă
Spania Real Madrid 3–1 2–0 deplasare; 1–1 acasă Semifinale Germania Schalke 04 6–1 2–0 deplasare; 4–1 acasă

Înainte de meci

[modificare | modificare sursă]

Stadion

[modificare | modificare sursă]
Interiorul Stadionului Wembley

Stadionul Wembley a fost ales ca arenă a Finalei Ligii Campionilor 2011 la o întâlnire a Comitetului Executiv UEFA în Nyon, Elveția, pe 29 ianuarie 2009.[5] Alte stadioane care au dorit organizarea finalei sunt: Allianz Arena din München și Olympiastadion din Berlin.[6] În schimb Allianz Arena va găzdui finala din 2012.[5]

Ambasadorul UEFA pentru Finala Ligii Campionilor 2011 este fostul atacant, Gary Lineker, al celor de la Tottenham Hotspur. Prima sa obligație ca ambasador UEFA a fost de-a ajuta la tragerea la sorți pentru faza grupelor a competiției.[7] Lineker a fost mai târziu implicat în dezvelirea logo-ului pentru finală la un eveniment organizat pe Stadionul Wembley pe 25 noiembrie 2010. Logo-ul pentru finală este în stilul la o creastă heraldică și are în centru Trofeul Ligii Campionilor flancat de doi lei. Conform celor care au desenat logo-ul, Radiant Studios cu sediul în Londra, leii reprezintă cele două echipe care se bat pe trofeu. Utilizarea de elemente tradiționale într-un stil contemporan în design se spune că a fost inspirat de designeri britanici moderni, cum ar fi Vivienne Westwood și croitorii de pe Savile Row. [8][9]

Bilete

[modificare | modificare sursă]

Deși Stadionul Wembley poate găzdui de obicei 90.000 de spectatori, capacitatea netă pentru finală va fi de 86.000 de spectatori. Cele două echipe au primit câte 25.000 de bilete fiecare, iar 11.000 de bilete au fost puse la dispoziția publicului general. Perioada de aplicare pentru acele bilete a fost deschisă la 24 februarie 2011 și a fost închisă la ora 17:00 GMT, pe 18 martie, cu beneficiarii care urmează să fie stabiliți printr-un vot aleatoriu înainte de 6 aprilie.[10][11]

Un eveniment de lansare a biletelor a avut loc la Primăria Londrei, unde procesul de acordare a biletelor a fost explicat. Evenimentul a fost de asemenea folosit pentru a promova startul vânzării de bilete, la care a participat ambasadorul finalei, Gary Lineker și ambasadoarea finalei Ligii Campionilor la fotbal feminin Hope Powell.

Mingea meciului

[modificare | modificare sursă]

La fel ca la celelate 10 finale UEFA Champions League, începând cu finala din 2001, mingea a fost oferită de producătorul german de echipament sportiv Adidas. Dezvăluită pe 3 martie 2011, pe Stadionul Wembley, Adidas Finale London, are desing-ul „Starball” specific UEFA Champions League. Este folosită Crucea Sfântului Gheorghe, care apare pe drapelul Angliei, mingea în sine este albă cu stele roșii, conectate la o stea centrală portocalie strălucitoare. Tehnic, mingea are aceeași structură cu mingea Adidas Finale Madrid, care a fost folosită pentru finala din 2010.[12]

Ceremonia de deschidere

[modificare | modificare sursă]

Finala UEFA Champions League 2011 a fost oficial deschisă pe 21 mai 2011, cu deschiderea Festivalului UEFA Champions League la Speakers' Corner în Hyde Park, Londra. Festivalul a ținut toată săptămâna încheindu-se cu câteva ore înainte de meciul de pe Wembley. Printre atracțiile de la festival a fost afișarea detaliată a istoriei Cupei Europene, terenuri de fotbal în miniatură pentru utilizarea de către public și trofeul în sine.[13]

Meci

[modificare | modificare sursă]

Detalii

[modificare | modificare sursă]
Barcelona Spania3 - 1Anglia Manchester United
Pedro A marcat în minutul 27 27'
Messi A marcat în minutul 54 54'
Villa A marcat în minutul 69 69'		 Raport Rooney A marcat în minutul 34 34'
Spectatori: 87.695[14]
Barcelona
Manchester United
BARCELONA:
P 1 Spania Victor Valdés Cartonaș galben după 85 minute 85'
F 2 Brazilia Daniel Alves Cartonaș galben după 60 minute 60' Schimbat în minutul 88 88'
F 3 Spania Gerard Piqué
F 14 Argentina Javier Mascherano
F 22 Franța Éric Abidal
M 16 Spania Sergio Busquets
M 6 Spania Xavi Hernández (c)
M 8 Spania Andrés Iniesta
M 7 Spania David Villa Schimbat în minutul 86 86'
M 17 Spania Pedro Rodríguez Schimbat în minutul 90+2 90+2'
A 10 Argentina Lionel Messi
Rezerve:
P 38 Spania Oier Olazábal
F 5 Spania Carles Puyol Intrat în minutul 88 88'
A 9 Spania Bojan Krkić
M 15 Mali Seydou Keita Intrat în minutul 86 86'
M 20 Țările de Jos Ibrahim Afellay Intrat în minutul 90+2 90+2'
M 21 Brazilia Adriano Correia
M 30 Spania Thiago Alcántara
Antrenor:
Spania Josep Guardiola
MANCHESTER UNITED:
P 1 Țările de Jos Edwin van der Sar
F 20 Brazilia Fábio Schimbat în minutul 69 69'
F 5 Anglia Rio Ferdinand
F 15 Serbia Nemanja Vidić (c)
F 3 Franța Patrice Evra
M 25 Ecuador Antonio Valencia Cartonaș galben după 79 minute 79'
M 16 Anglia Michael Carrick Cartonaș galben după 61 minute 61' Schimbat în minutul 77 77'
M 11 Țara Galilor Ryan Giggs
M 13 Coreea de Sud Park Ji-Sung
A 10 Anglia Wayne Rooney
A 14 Mexic Javier Hernández
Rezerve:
P 29 Polonia Tomasz Kuszczak
A 7 Anglia Michael Owen
M 8 Brazilia Anderson
F 12 Anglia Chris Smalling
M 17 Portugalia Nani Intrat în minutul 69 69'
M 18 Anglia Paul Scholes Intrat în minutul 77 77'
M 24 Scoția Darren Fletcher
Antrenor:
Scoția Sir Alex Ferguson

Omul meciului UEFA:
Argentina Lionel Messi
Omul meciului declarat de fani:
Anglia Wayne Rooney

Arbitri asistenți:
Gabor Erös (Ungaria)[1]
György Ring (Ungaria)[1]
Mihály Fábián (linia porții) (Ungaria)[1]
Tamás Bognár (linia porții) (Ungaria)[1]
Al patrulea oficial:
István Vad (Ungaria)[1]
Arbitrul de rezervă:
Robert Kispál (Ungaria)[1]

Statistici

[modificare | modificare sursă]

Prima repriză[15]
Barcelona Manchester United
Goluri marcate 1 1
Total șuturi 8 2
Șuturi pe poartă 3 1
Posesia balonului 67% 33%
Cornere 1 0
Faulturi comise 2 5
Offside-uri 0 4
Cartonașe galbene 0 0
Cartonașe roșii 0 0

A doua repriză[15]
Barcelona Manchester United
Goluri marcate 2 0
Total șuturi 11 2
Șuturi pe poartă 9 0
Posesia balonului 62% 38%
Cornere 5 0
Faulturi comise 5 16
Offside-uri 1 1
Cartonașe galbene 2 2
Cartonașe roșii 0 0

Total[15]
Barcelona Manchester United
Goluri marcate 3 1
Total șuturi 19 4
Șuturi pe poartă 12 1
Posesia balonului 63% 37%
Cornere 6 0
Faulturi comise 5 16
Offside-uri 1 5
Cartonașe galbene 2 2
Cartonașe roșii 0 0

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d e f g h „Kassai to referee UEFA Champions League final”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  2. ^ „Line-ups” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  3. ^ „UEFA announces 2011 and 2012 final venues”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  4. ^ a b „Wembley returns to centre stage”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  5. ^ a b „UEFA unveil 2011 and 2012 final venues”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  6. ^ „Wembley to host 2011 Euro final”. BBC Sport. British Broadcasting Corporation. . Accesat în . 
  7. ^ „Lineker embarks on ambassador role”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  8. ^ Adams, Sam (). „Event design launch sharpens Wembley focus”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în . 
  9. ^ „VIDEO: Champions League logo revealed”. TheFA.com. The Football Association. . Accesat în . 
  10. ^ „Wembley final tickets set to go on sale”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  11. ^ „UEFA Champions League final ticket sales over”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  12. ^ Haslam, Andrew (). „Finale London unveiled at Wembley”. UEFA.com. Union of European Football Associations. Accesat în . 
  13. ^ „Hyde Park to host Champions Festival”. UEFA.com. Union of European Football Associations. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Full time report” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 
  15. ^ a b c „Team statistics: Full time” (PDF). UEFA.com. Union of European Football Associations. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Cupa Campionilor Europeni și Liga Campionilor UEFA
Cupa Campionilor Europeni, 1955–1992
Sezoane
1955-56 • 1956-57 • 1957-58 • 1958-59 • 1959-60 • 1960-61 • 1961-62 • 1962-63 • 1963-64 • 1964-65 • 1965-66 • 1966-67 • 1967-68 • 1968-69 • 1969-70 • 1970-71 • 1971-72 • 1972-73 • 1973-74 • 1974-75 • 1975-76 • 1976-77 • 1977-78 • 1978-79 • 1979-80 • 1980-81 • 1981-82 • 1982-83 • 1983-84 • 1984-85 • 1985-86 • 1986-87 • 1987-88 • 1988-89 • 1989-90 • 1990-91 • 1991-92
Finale
1956 • 1957 • 1958 • 1959 • 1960 • 1961 • 1962 • 1963 • 1964 • 1965 • 1966 • 1967 • 1968 • 1969 • 1970 • 1971 • 1972 • 1973 • 1974 • 1975 • 1976 • 1977 • 1978 • 1979 • 1980 • 1981 • 1982 • 1983 • 1984 • 1985 • 1986 • 1987 • 1988 • 1989 • 1990 • 1991 • 1992
Liga Campionilor, 1992–prezent
Sezoane
1992-93 • 1993-94 • 1994-95 • 1995-96 • 1996-97 • 1997-98 • 1998-99 • 1999-2000 • 2000-01 • 2001-02 • 2002-03 • 2003-04 • 2004-05 • 2005-06 • 2006-07 • 2007-08 • 2008-09 • 2009-10 • 2010-11 • 2011-12 • 2012-13 • 2013-14 • 2014-15 • 2015-16 • 2016-17 • 2017-18 • 2018-19 • 2019-20 • 2020-21 • 2021-22 • 2022-23 • 2023-24 • 2024-25
Finale
1993 • 1994 • 1995 • 1996 • 1997 • 1998 • 1999 • 2000 • 2001 • 2002 • 2003 • 2004 • 2005 • 2006 • 2007 • 2008 • 2009 • 2010 • 2011 • 2012 • 2013 • 2014 • 2015 • 2016 • 2017 • 2018 • 2019 • 2020 • 2021 • 2022 • 2023 • 2024 • 2025• 2026• 2027
Imnul · Drepturile de transmisiune · Istoria · Trofeul · Statistici și recorduri · Echipe câștigătoare
Antrenori câștigători · Jucători câștigători · Cei mai buni marcatori
v • d • m
Fotbal internațional
Fotbal · Campionatul Mondial · Cupa Confederațiilor · Campionatul Mondial U-20 · Campionatul Mondial U-17 · Jocurile Olimpice · Jocurile Asiatice · Jocurile Africii · Jocurile Panamericane · Clasamentul FIFA · Balonul de Aur  · Echipe Naționale
Asia
Africa
America de Nord, Centrală și Caraibeană
America de Sud
Oceania
Europa
Non-FIFA
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Finala_Ligii_Campionilor_2011&oldid=15452900