Sari la conținut

Frederic al IV-lea, Duce de Lorena

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Frederic al IV-lea de Lorena
Duce de Lorena

Portret de Anton Boys (Anton Weiss)
Date personale
Născut15 aprilie 1282
Gondreville
Decedat23 august 1328 (46 ani)
Paris
ÎnmormântatAbația Beaupré
PărințiTeobald al II-lea, duce de Lorena
Isabela de Rumigny
Frați și suroriMargaret of Lorraine[*][[Margaret of Lorraine (countess of Seeland, then Loon and Chiny)|​]][1] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElisabeta de Austria
CopiiRaoul de Lorraine[*][[Raoul de Lorraine (Duke of Lorraine)|​]][1]
Frederick de Lorraine, Comte de Luneville[*][[Frederick de Lorraine, Comte de Luneville (Peerage person ID=42471)|​]][2]
Theobald de Lorraine[*][[Theobald de Lorraine (Peerage person ID=42472)|​]][2]
Albert de Lorraine[*][[Albert de Lorraine (Peerage person ID=42473)|​]][2]
Anne de Lorraine[*][[Anne de Lorraine (Peerage person ID=42474)|​]][2]
Margaret de Lorraine[*][[Margaret de Lorraine (Peerage person ID=42475)|​]][2]
Elizabeth de Lorraine[*][[Elizabeth de Lorraine (Peerage person ID=42477)|​]][2]
Blanche de Lorraine[*][[Blanche de Lorraine (Peerage person ID=42478)|​]][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiefeudal[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuke of Lorraine (–)[1]
Familie nobiliarăCasa de Lorena
Diuce de Lorena
Domnie1312 - 1328
PredecesorTeobald al II-lea
SuccesorRudolf de Lorena
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Frederic al IV-lea, supranumit cel Luptător (în franceză Ferry IV. le lutteur; n. 15 aprilie 1282, Gondreville⁠(d) – d. 23 august 1328, Paris) a fost duce de Lorena din 1312 până în 1328.


Biografia

[modificare | modificare sursă]

Frederic fost fiul ducelui Teobald al II-lea și al Isabelei de Rumigny (1263-1326).[3]

În aprilie 1312 când tatăl său, Teobald al II-lea, a murit, Frederic l-a succedat[4], după cum confirmă Matthias Nuewenburgensis.[5] Frederic a stăpânit domeniile familiei împreună cu frații săi, Mattia și Ugo.[6]

După ce în 1313 împăratul Henric al VII-lea a murit, pe 18 octombrie 1314 la dieta de la Frankfurt, principii electori ai Sfântului Imperiu Roman l-au ales pe Ludovic al IV-lea (Bavarezul) din Casa de Wittelsbach ca rege romano-german împotriva lui Frederic I (cel Frumos), duce de Austria[7] care, deși obținuse mai puține voturi, fusese încoronat rege. Frederic al IV-lea de Lorena, soțul Elisabetei de Austria (fiica lui Albert I de Habsburg) a fost susținător fervent al cumnatului său, Frederic I de Habsburg.[8]

Pe 28 septembrie 1322, în Bătălia de la Mühldorf, au fost capturați Frederic al IV-lea de Lorena și Frederic I, duce de Austria și rege romano-german.[9] În urma negocierilor regele Franței, Carol al IV-lea (cel Frumos) a obținut eliberarea ducelui cu condiția ca acesta să nu se mai amestece în problemele Sfântului Imperiu Roman.[9]

Frederic a continuat și consolidat apropierea ducatului Lorena de Franța, începută de bunicul său, Frederic al III-lea.

În 1324 Frederic a participat la o campanie militară franceză împotriva englezilor în Guyenne⁠(d) sub comanda lui Carol de Valois. Între 1324 și 1326 a fost implicat în Războiul celor patru domnitori împotriva orașului Metz. În 1328, după moartea lui Carol al IV-lea, Frederic a fost de partea lui Filip de Valois, cel care a devenit ulterior rege al Franței, fiind cunoscut ca Filip al VI-lea.

În același an Frederic a intervenit în campania militară în Flandra în sprijinul contelui Ludovic I de Flandra, împotriva burghezilor revoltați.[10]

Frederic al IV-lea de Lorena a murit în Bătălia de la Cassel pe 23 august 1328; după unele cronici a murit în timpul acestei bătălii, după altele, a murit câteva luni mai târziu, pe 21 aprilie. El a fost înmormântat în Abația Beaupré.[11]



Descendenții

[modificare | modificare sursă]

Pe 6 august 1306 Frederic al IV-lea s-a căsătorit cu Elisabeta de Austria (1285-1352), fiica regelui Albert I de Habsburg și a Elisabetei de Gorizia-Tirol.[12] Din această căsătorie au rezultat doi copii:

  • Rudolf (Raoul), duce de Lorena (n. 1320 – d.1346 în Bătălia de la Crécy); prima căsătorie cu Aliénor de Bar (d. 1333) fiica lui Eduard I, conte de Bar; a doua căsătorie cu Marie de Châtillon, numită Marie de Blois (d. 1363) regentă a Lorenei începând din 1346, fiica lui Guy I de Châtillon, conte de Blois și Dunois (Casa de Châtillon);[13]
  • Margareta (d. după 1376); prima căsătorie cu Jean de Chalon, stăpânul Auberive (d. 1360) (Casa de Burgundia-Ivrea); a doua căsătorie cu Conrad, conte de Freiburg, (d. înainte de 1362); a treia căsătorie cu Ulrich al IV-lea de Rappoltstein (d. 1377).[14]

Rudolf a avut și un fiu nelegitim a cărui mamă nu este cunoscută ca nume și origine: Albert (născut înainte de 1329 – d. c. 1395), menționat în testamentul lui Rudolf.[15]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Medieval Lands, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g The Peerage 
  3. ^ „HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., Vol. 2, col. 442”. Accesat în . 
  4. ^ Calmet, Augustin (), HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI S'EST PASSÉ DE PLUS MEMORABLE dans l'Archevêché de Tréves, & dans les Evêchez de Metz, Toul & Verdun, depuis l'entrée de Jules César dans les Gaules, jusqu'à la mort de CHARLES V. Duc de Lorraine, arrivée en 1690. AVEC LES PIECES JUSTIFICATIVES A LA FIN. Le tout enrichi de Cartes Geographiques, de Plans de Villes [et] d'Eglises, de Sceaux, de Monnoyes, de Medailles, de Monumens, [et]c. Gravez en taille-douce (în franceză), Chez Jean-Baptiste Cusson, Imprimeur-Libraire Ordinaire de S.A.R. sur la Place, au Nom de Jesus, accesat în  
  5. ^ la Fontes Rerum Germanicarum, vol. IV (Stuttgart), Matthias Nuewenburgensis, De sex filius Alberti regis, pag. 172
  6. ^ Calmet, Augustin (), HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI S'EST PASSÉ DE PLUS MEMORABLE dans l'Archevêché de Tréves, & dans les Evêchez de Metz, Toul & Verdun, depuis l'entrée de Jules César dans les Gaules, jusqu'à la mort de CHARLES V. Duc de Lorraine, arrivée en 1690. AVEC LES PIECES JUSTIFICATIVES A LA FIN. Le tout enrichi de Cartes Geographiques, de Plans de Villes [et] d'Eglises, de Sceaux, de Monnoyes, de Medailles, de Monumens, [et]c. Gravez en taille-douce (în franceză), Chez Jean-Baptiste Cusson, Imprimeur-Libraire Ordinaire de S.A.R. sur la Place, au Nom de Jesus, accesat în  
  7. ^ HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., vol. 2, coloana 448-449
  8. ^ HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., vol. 2, coloana 449
  9. ^ a b HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., vol. 2, coloana 450
  10. ^ HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., vol. 2, coloana 455
  11. ^ HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., vol. 2, coloana 455-456
  12. ^ „HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., Vol. 2, col. 442”. Accesat în . 
  13. ^ „HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI ..., vol. 2”. pp. 456–457. Accesat în . 
  14. ^ Jean-Baptist Cusson. „HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI ..., vol. 2”. Accesat în . 
  15. ^ „(FR) HISTOIRE ECCLESIASTIQUE ET CIVILE DE LORRAINE, QUI COMPREND CE QUI..., Vol. 2, col. dcxij - dcxiv”. Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Henry Bogdan: La Lorraine des ducs. Sept siècles d'histoire., Perrin, Paris 2005, ISBN 2-262-02113-9 .
  • Detlev Schwennicke: Europäische Stammtafeln. (vol. 1, 2: Přemysliden, Askanier, Herzoge von Lothringen, die Häuser Hessen, Württemberg und Zähringen), Klostermann, Frankfurt 1999, ISBN 3-465-03020-6, tabelul 205.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Frederic_al_IV-lea,_Duce_de_Lorena&oldid=14812771