Gunhilda de Danemarca
Gunhilda de Danemarca | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 1020 |
Decedată | (18 ani) Sfântul Imperiu Roman |
Înmormântată | Kloster Limburg[*] |
Cauza decesului | cauze naturale (boală) |
Părinți | Knut cel Mare[1] Emma a Normandiei[1] |
Frați și surori | Eduard Confesorul Harold Picior-de-Iepure Hardeknud Alfred Aetheling[*] Svend Knutsson[*] Goda a Angliei[*] |
Căsătorită cu | Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman (din ) |
Copii | Beatrice I[*][1] |
Ocupație | suveran[*] |
Locul desfășurării activității | Danemarca |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | prințesă |
Familie nobiliară | Casa de Knýtlinga |
Modifică date / text |
Gunhilda de Danemarca (n. 1020 – d. , Sfântul Imperiu Roman) a fost prima soție a împăratului Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Gunhilda a fost fiica lui Knut cel Mare și a celei de-a doua soții, Emma de Normandia. Bunicii ei pe linie maternă au fost ducele Richard I al Normandiei și cea de-a doua soție a acestuia, Gunnora, Ducesă de Normandia.[2] Bunicii ei pe linie paternă au fost Sweyn Forkbeard și cea de-a doua soție a acestuia, Świętosława.
Gunhilda a fost sora regelui Hardeknud și sora vitregă a regilor Svein al Norvegiei și Harold Picior-de-Iepure. Ea a fost, de asemenea, sora vitregă a lui Alfred Aetheling și a lui Eduard Confesorul.
În 1036 Gunhilda s-a căsătorit cu viitorul împărat Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, moștenitorul împăratului Conrad al II-lea.[2] După nuntă a luat numele de „Kunigunde”. Cuplul a avut un singur copil, o fiică, Beatrice (1037 – 13 iulie 1061) care a devenit stareță de Quedlinburg.
Gunhilda a fost acuzată de adulter însă a câștigat procesul; în ciuda victoriei ei, dezamăgită, s-a călugărit.[3][4] La scurtă vreme, Gunhilda și soțul ei s-au împăcat.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c The Peerage
- ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5, p. 192.
- ^ Chronica Albrici Monachi Trium Fontium 1041, MGH SS XXIII, p. 787.
- ^ Malmesbury II, 188, p. 179.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.