Sari la conținut

Hayabusa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hayabusa
Funcție: Sondă spațială
Organizație: JaponiaJAXA
Țara de origine: Japonia
Tipul misiunii: Luarea de probe asteroidale
Lansare: 9 mai 2003 (JaponiaCentrul Spațial Uchinoura, Japonia)
Aterizare: 13 iunie 2010 (AustraliaWoomera Prohibited Area, Australia)
Vehicul de lansare: M-V
Greutate: 510 kg (380 kg greutate proprie)
Motoare: 12 motoare chimice și 4 motoare ionice cu xenon
Instrumente la bord: AMICA, LIDAR, NIRS, XRS,
COSPAR ID: 2003-019A
Durata misiunii: 7 ani, 1 lună, 4 zile
Distanța parcursă: ca. 5-6 miliarde km[1][2]
Costul misiunii: 18 miliarde yeni[3]

Hayabusa (はやぶさ? însemnând șoim călător) a fost prima sondă spațială fără pilotaj uman la bord care a reușit să călătorească spre un alt corp ceresc decât Luna, să aterizeze și să se întoarcă pe Pământ.[4]

Misiunea a avut loc în regia agenției japoneze de explorare a cosmosului JAXA, iar asteroidul vizitat a fost 25143 Itokawa (1998 SF36). Asteroidul, despre care se crede că s-a format acum 4,6 miliarde de ani,[5] se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ,[6][7] are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu cea a unui cartof.[8]

Sonda spațială Hayabusa, cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, Hayabusa a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au fost făcute de la o altitudine de cca. 20 km,[4] dar în noiembrie 2005 Hayabusa a aterizat pe asteroid și a încercat să culeagă probe. Nu este clar dacă eșantionarea a funcționat cum era așteptat, dar sunt șanse mari ca cel puțin ceva praf să fi fost prelevat în capsula de eșantionare. Planul a fost să se tragă cu o bilă de metal în suprafața asteroidului pentru a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră.[9]

Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori[6] pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute.[10]

Probleme în timpul misiunii

[modificare | modificare sursă]

La scurt timp după lansare, o furtună solară a distrus majoritatea panourilor solare, la 31 iulie 2005 rotila volantă pentru controlul axei X nu a mai funcționat, la 5 octombrie 2005 rotila volantă pentru controlul axei Y nu a mai funcționat nici ea.

După decolarea de pe asteroid s-au pierdut comunicațiile cu sonda. Ca remediu, comenzile de la centrul de comandă din Japonia s-au dat în unități mici de câte 20 de secunde.[11]

Toate cele 12 motoare chimice de propulsie s-au defectat din cauza unei scurgeri de combustibil, ceea ce a îngreunat controlul poziționării. Ca remediu, au fost folosite motoarele ionice de xenon, și chiar și presiunea exercitată de razele solare (mai puțin de 1 miligram/m²) a fost folosită. Dar 3 din cele patru motoare ionice s-au defectat destul de repede și ele, iar când și al partulea s-a defectat, inginerii de la sol au experimentat conectând părți care mai funcționau la două motoare diferite folosind o diodă de rezervă pe care o instalaseră pentru conectarea a două motoare ale sistemului de control, sistem ce nu fusese încercat înainte de lansare de frică să nu creeze o sarcină electrică la bord.[11]

Întoarcerea pe Pământ

[modificare | modificare sursă]

După o călătorie de ca. 6 miliarde de km (cam de 40 de ori distanța între Pământ și Soare), Hayabusa a reintrat în atmosfera Pământului pe data de 14 iunie 2010. La altitudinea de 74.000 km deasupra Indiei, Hayabusa i-a dat drumul capsulei de eșantionare, care are un diametru de ca. 40 cm și o greutate de 17 kg.[12][13] Conform planului, la o altitudine de ca. 10.000m această capsulă s-a debarasat de materialele izolatoare care rezistă la temperaturi de până la 3000 °C,[14] și a deschis o parașută cu care a aterizat în deșertul australian. Sonda-mamă a ars în atmosferă, tot conform planului.

Hayabusa filmată la reintrarea în atmosferă cu o cameră de vederi de la bordul unui avion DC-8 Airborne Laboratory al agenției NASA.Full size high bitrate video here (details)
Capsula de eșantionare se vede în fața și mai jos de vehiculul-părinte Hayabusa.

Pe data de 16 noiembrie 2010 JAXA a anunțat că după analizarea eșantioanelor dintr-unul din cele două compartimente ale capsulei, a ajuns la concluzia că majoritatea sunt de origine extraterestră,[15] și în mod sigur de pe asteroidul Itokawa.[16] Analizele făcute cu un așa-numit scanning electrone microscope au arătat că compoziția particulelor- a căror mărime este în mare majoritate mai mică de 10 micrometri-[17] este mai apropiată de cea a meteoriților primitivi decât rocile cunoscute pe Pământ. În eșantioane s-au găsit concentrații de olivină și piroxeni.[18]

Film

[modificare | modificare sursă]

JAXA a făcut un film documentar de 43 de minute, numit în engleză „Hayabusa Back to the Earth”, despre misiunea Hayabusa.[19][20]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Coopes, Amy, Japan's Hayabusa asteroid-chaser set for Outback touchdown (în engleză), phys.org 
  3. ^ archive.ph, archive.ph, Arhivat din original în , accesat în  
  4. ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ The Asahi Shimbun | Breaking News, Japan News and Analysis (în engleză), The Asahi Shimbun 
  6. ^ a b http://www.newscientist.com/article/mg20427364.200-repaired-hayabusa-probe-heads-home.html
  7. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Japanese probe lands on asteroid again and apparently takes samples (în engleză), phys.org 
  9. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ http://www.aviationweek.com/aw/generic/story_channel.jsp?channel=space&id=news/asd/2010/06/08/08.xml&headline=Hayabusa%20Sample%20Return%20To%20Land%20June%2013[nefuncțională]
  13. ^ http://mainichi.jp/select/today/news/20100614k0000m040077000c.html?link_id=RSH05[nefuncțională]
  14. ^ Asteroid sample capsule recovered (în engleză), BBC News,  
  15. ^ JAXA | Identification of origin of particles brought back by Hayabusa, www.jaxa.jp 
  16. ^ http://news.sciencemag.org/sciencenow/2010/11/spacecraft-successfully-returns-.html
  17. ^ published, Tariq Malik (), Asteroid Dust Successfully Returned by Japanese Space Probe (în engleză), Space.com 
  18. ^ MSN | Outlook, Office, Skype, Bing, Breaking News, and Latest Videos (în engleză), MSN 
  19. ^ The Asahi Shimbun | Breaking News, Japan News and Analysis (în engleză), The Asahi Shimbun 
  20. ^ HAYABUSA　-BACK TO THE EARTH-　【Trailer】English caption pe YouTube

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Fujiwara, A.; et al. (). „Hayabusa at Asteroid Itokawa (Special Issue)”. Science. 312 (5778): 1327–1353. doi:10.1126/science.312.5778.1327. 
  • Hiroi, T., Abe., M., Kitazato, K., Abe, S., Clark, B.E., Sasaki, S., Ishiguro, M., and Barnouin-Jha, O.S. (). „Developing space weathering on the asteroid 25143 Itokawa”. Nature. 443 (7107): 56–58. doi:10.1038/nature05073. PMID 16957724. 
  • „Spunky Hayabusa Heads Home With Possible Payload”. Science. 328: 565. . 
  • Paolo Ulivi & David M Harland, Robotic Exploration of the Solar System Part 3 Wows and Woes 1997-2003, Springer Praxis, 2012 ISBN 978-0-387-09627-8

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hayabusa
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hayabusa&oldid=16375429