Iliaș Rareș
| Iliaș al II-lea (Iliaș Rareș) | |
 Domn al Moldovei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1531[1]  |
| Decedat | 1553 (22 de ani) Alep, Imperiul Otoman |
| Cauza decesului | intoxicație |
| Părinți | Petru Rareș Elena Rareș |
| Frați și surori | Doamna Chiajna Ruxandra Lăpușneanu Ștefan al VI-lea Rareș Iancu Sasul |
| Religie | islam creștinism ortodox[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Apartenență nobiliară | |
| Domnitor al Moldovei | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Petru Rareș |
| Succesor | Ștefan al VI-lea Rareș |
Modifică date / text  | |
Iliaș al II-lea Rareș (n. 1531 – d. 1553, Alep, Imperiul Otoman) a fost Domn al Moldovei (3 septembrie 1546 - 11 iunie 1551). A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc). De asemenea, Iliaș a fost unul dintre puținii domnitori români convertiți la islam.
Familie
[modificare | modificare sursă]A fost fiul mai mare al lui Petru Rareș (1483-1546) și al Elenei Rareș (n. Branković, familie nobiliară de origine sîrbă; aprox. 1490-1553). A fost fratele lui Ștefan Rareș (1531-1552), Constantin (n. 1542) și (Ruxandrei (n. 1538).
Domnie
[modificare | modificare sursă]În timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei. Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei, care era cumnatul său, împotriva germanilor și a episcopului Martinuzzi, însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat. Restul domniei este un lung lanț de petreceri și desfătări cu tinerii săi sfetnici turci. A fost bănuit de relații bisexuale. Cel care a lansat această ipoteză a fost istoricul Dan Horia Matei, folosindu-se de cronica lui Grigore Ureche. [2][3]
În cele din urmă, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș, se duce la Constantinopol și se convertește la islam, luându-și numele de Mehmet, devenind pașă de Silistra în 1551. Fiind exilat la Bursa, moare, probabil otrăvit, la Alep, Siria, în 1562.
Chipul lui Iliaș Rareș a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său. După trecerea sa la islam, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită. [4]
Și numele său din pisania bisericii de la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului (Roman) a fost șters după trecerea sa la islam.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/balkan18.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Cosmin Zamfirache, Voievozii homosexuali ai Moldovei și ai Țării Românești. Radu cel Frumos și Petru Cercel, bănuiți de „blestemății“ sexuale cu sultani și regi occidentali, Adevărul, 23 iunie 2015. Accesat la 23 iunie 2015
- ^ Cum s-a transformat Iliaș Rareș în Mehmed-beg: răzbunarea moldovenilor pe „turcirea“ domnitorului, 14 iunie 2016, Nicu Neag, Dorin Timonea, Adevărul, accesat la 17 iunie 2016
- ^ „Evenimentul, 27 ianuarie 2007 - "Mănăstirea Probota. "Banca" Moldovei medievale"”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
| Predecesor: Petru Rareș |
1546 – 1551 |
Succesor: Ștefan Rareș |
