Sari la conținut

Iosif Szabo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Szabo
Date personale
Născutmartie 1803
Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar
Decedat15 decembrie 1874
Iași
Cetățenie Principatul Moldovei
 Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
naturalist
botanist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuMedicină
SocietățiSocietatea de Medici și Naturaliști din Iași
Membru de onoare al Academiei Române

Iosif Szabo (uneori Sabo, n. martie 1803, Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar – d. 15 decembrie 1874, Iași) a fost un botanist, farmacist și medic, membru de onoare al Academiei Române.

Originar din Transilvania și de naționalitate germană, Iosif Szabo a urmat studiile de medicină la Iena unde a obținut doctoratul în 1852. Se instalează în Moldova în același an și obține dreptul de practică medicală devenind, în 1853, asistent la Secția medicală a Spitalului Sfântul Spiridon.[1]

În 1863 a fost transferat la ospiciul pentru săraci, bătrâni și infirmi de la Galata, devenind directorul ospiciului.[2]

A fost interesat de botanică, elaborând în 1841 lucrarea Descrierea florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios, în care descrie peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Lucrarea, care din nefericire a rămas doar în manuscris, s-a pierdut ulterior, păstrându-se doar ierbarul la Muzeul de Istorie Naturală din Iași. În 1856, împreună cu Nicolae Istrati și Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași. Iosif Szabo, împreună cu Jacob Czihak, a redactat Heil und Nahrungsmittel Farbstoff, Nutz und Hausgerathe welche die Ost-Romanen Moldauer und Wallachen aus dem Pflanzenreiche Gewinnen, prima lucrare de farmacologie din literatura română.

Iosif Szabo a fost un activ popularizator al științei, participând, alături de doctorul Constantin Vârnav, la editarea revistei Povățuitorul sănătății și al economiei, considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești.

Iosif Szabo a fost ales membru de onoare al Societății Academice în ședința din 30 august 1872, alături de alți doi ieșeni, tată și fiu: naturalistul și medicul Jacob Czihak (Cihac) și filologul Alexandru Cihac.[3][4]

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Vasile Rășcanu, Istoricul Spitalului Orășenesc Clinic de Adulți din Iași, în cadrul evolutiv al fostelor așezăminte Sf. Spiridon, Editura Medicală, 1956, p. 337.
  2. ^ Paul Pruteanu, Contribuții la istoricul spitalelor din Moldova, Editura Medicală, București, 1957, pp. 275-281.
  3. ^ „Academicianul Alexandru Cihac, fondator al etimologiei românești”, Curierul de Iași, , accesat în  
  4. ^ Pagina MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE din 1866 până în prezent - S pe situl Academiei Române. Accesată la 23 septembrie 2013.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]