Liban
| Liban | |||||
| Republica Libaneză الجمهورية اللبنانية | |||||
| |||||
| Deviză: كلنا للوطن للعلى للعلم "Totul pentru Patrie, pentru glorie, pentru drapel!" | |||||
| |||||
| |||||
| Geografie | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Suprafață | |||||
| - totală | 10.452 km² (locul 166) | ||||
| Apă (%) | 1,8% | ||||
| Cel mai înalt punct | Qurnat as Sawda'[*] (3.088 m)  | ||||
| Cel mai jos punct | Marea Mediterană (0 m) | ||||
| Cel mai mare oraș | Beirut | ||||
| Vecini | Siria Israel | ||||
| Fus orar | EET (UTC+2) | ||||
| Ora de vară | EEST (UTC+3) | ||||
| Populație | |||||
| Densitate | 473 loc/km² | ||||
| - Estimare 2018 | 6.100.075 | ||||
| Limbi oficiale | araba[1] | ||||
| Etnonim | Libanez | ||||
| Guvernare | |||||
| Sistem politic | Republică parlamentară | ||||
| Prim-ministrul Libanului(d) | Najib Mikati[*] | ||||
| Legislativ | Parlament | ||||
| Capitala | Beirut | ||||
| Istorie | |||||
| Formare | |||||
| Marele Stat Libanez | 1 septembrie 1920 | ||||
| Constituția | 23 mai 1926 | ||||
| Declararea independenței | 8 noiembrie 1943 | ||||
| Aderarea la UN | 24 octombrie 1945 | ||||
| Retragerea trupelor franceze | 31 decembrie 1946 | ||||
| Economie | |||||
| PIB (PPC) | 2014 | ||||
| - Total | 81,122 mld. $ (locul 88) | ||||
| - Pe cap de locuitor | 17.985 $ (locul 56) | ||||
| PIB (nominal) | 2014 | ||||
| - Total | 49,919 mld. $ (locul 86) | ||||
| - Pe cap de locuitor | (locul 61)11.067 $ | ||||
| Gini | 31,8 | ||||
| IDU (2013) | 0,774 (ridicat) (locul 61) | ||||
| Monedă | Lira libaneză (LBP) | ||||
| Coduri și identificatori | |||||
| Cod CIO | LBN | ||||
| Cod mobil | 415 | ||||
| Prefix telefonic | +961 | ||||
| ISO 3166-2 | LB | ||||
| Domeniu Internet | .lb | ||||
1Articolul 11 din Constituția Libaneză: „Araba este limba oficială. O lege determină cazul în care limba franceză va fi folosită”. | |||||
| Prezență online | |||||
| hasthtag | |||||
Modifică date / text  | |||||
![Drapelul Libanului[*]](/wiki/Fi%C8%99ier:Flag_of_Lebanon.svg?lang=ro)
![Stema Libanului[*]](/wiki/Fi%C8%99ier:Coat_of_arms_of_Lebanon.svg?lang=ro)
.svg?lang=ro)
_-_LBN_-_UNOCHA.svg?lang=ro)
Liban (numele oficial Republica Libaneză) este o țară în Asia de Sud-Vest (Orientul Apropiat), situată pe țărmul estic al Mării Mediterane. Se învecinează cu Siria la nord și est și cu Israel la sud.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică.
Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul Libanului datează de circa 7000 ani. El a fost patria fenicienilor, o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a trecut în jurisdicția Franței. Liban și-a obținut independența în 1943.
În perioada de până la Războiul civil libanez (1975-1990), țara a avut o perioadă de relativă prosperitate. Mai este cunoscută ca Elveția Estului. Până în 2006 a existat o altă perioada de relativă stabilitate, însă războiul din 2006, care a durat o lună, a oprit-o. Țara a fost afectată de criza financiară începută în 2007.
Independența
[modificare | modificare sursă]Libanul și-a obținut independența în 1943, pe când Franța se afla sub ocupație germană.[4] Un rol important în acest sens l-a jucat generalul Henri Dentz, Înaltul Comisar de la Vichy pentru Siria și Liban.
Sub presiunea politică, atât din interiorul cât și din afara Libanului, Charles de Gaulle i-a recunoscut independența. La 26 noiembrie 1941 generalul Georges Catroux a declat că Libanul va fi independent sub autoritatea guvernului Franței Libere. Alegerile au avut loc în 1943 și la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului.
Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946.
Demografie
[modificare | modificare sursă]S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4.125.247 de oameni,[5] cu toate acestea din 1932 nu s-a organizat nici un recensământ din cauza confensionalismului multor grupe religioase care trăiesc în țară.[6] Populația Libanului este foarte variată, locuitorii lui „sunt urmașii diferitor oameni care au ocupat, invadat sau s-au așezat cu traiul în acest colț al lumii”, făcând ca Libanul să fie „un mozaic de culturi strâns legate între ele”.[7] În timp ce la prima vedere această variere etnică, lingvistică, religioasă și confesională ar putea părea a provoca tulburări civile și politice „o mare parte din istoria Libanului această mare diversitate de comunități religioase a coexistat fără multe conflicte între ele”.[7]
Religie
[modificare | modificare sursă]
Libanul este țara din Orientul Mijlociu cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei.[9] În anul 2014, CIA World Factbook a făcut următoarele estimări: 54% musulmani (27% șiiți, 27% sunniți), 40,5% creștini (incluzând 21% catolici maroniți, 8% greco-ortodocși, 5% greco-catolici („melkiți”), 6,5% alți creștini, inclusiv armeni gregorieni, armeni catolici) și 5,6% druzi.[10] Un studiu realizat de Centrul de Informare din Liban în baza numerelor de înregistrare a alegătorilor arată că până în 2011 populația creștină a fost stabilă în comparație cu anii precedenți, constituind 34,35% din populație; musulmanii (inclusiv druzii) au reprezentat 65,47% din populație.[11]
Limbă
[modificare | modificare sursă]În articolul 11 al Constituției Libanului se stipulează că „Araba este limba națională oficială. O lege determină cazurile în care se va folosi limba franceză”[1] Majoritatea libanezilor vorbesc araba libaneză, în timp ce araba literară este mai des utilizată în reviste, ziare, la radio și televiziune. Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, alți 15% sunt „francofoni parțiali”, iar 70% din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire.[12] Pentru o comparație, engleza este utilizată ca a doua limbă în 30% din gimnaziile Libanului.[12]
Limba engleză este tot mai mult utilizată în știință și afaceri.[13] Începând cu 2007 prezența limbii engleze în Liban a crescut.[14]
Orașe importante
[modificare | modificare sursă]- Beirut, capitala (cca 2.100.000 locuitori)
- Tripoli (peste 500.000 locuitori)
- Zahlé(en)[traduceți] (200.000)
- Sidon (100.000)
- Tir (70.000)
- Baalbek (30.000)
Datele de mai sus sunt numai estimări, deoarece din anul 1932 nu s-au mai efectuat recensăminte oficiale ale populației.
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
[modificare | modificare sursă]Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse cinci obiective din această țară:
- Ruinele vechiului oraș Anjar[15]
- Situl arheologic Baalbek[16]
- Situl arheologic Byblos[17]
- Situl arheologic Tyros[18]
- Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (pădurea de cedri libanezi)[19]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Prof. Dr. Axel Tschentscher, LL.M. „Article 11 of the Lebanese Constitution”. Servat.unibe.ch. Accesat în .
- ^ The World Factbook
- ^ https://data.worldbank.org/indicator/SI.POV.GINI Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Glossary: Cross-Channel invasion”. Public Broadcasting Service. Accesat în .
- ^ Lebanon la The World Factbook
- ^ United Nations High Commissioner for Refugees. „Lebanon : Overview Minority Rights Group International”. World Directory of Minorities and Indigenous Peoples. Accesat în .
- ^ a b Jamie Stokes (iunie 2009). Encyclopedia of the Peoples of Africa and the Middle East: L to Z. Infobase Publishing. p. 406. ISBN 978-0-8160-7158-6. Accesat în .
- ^ „Based on data published by Lebanon Demographic”.
- ^ Dralonge, Richard N. (). Economics and Geopolitics of the Middle East. New York: Nova Science Publishers. p. 150. ISBN 1-60456-076-2.
Lebanon, with a population of 3.8 million, has the most religiously diverse society in the Middle East, comprising 17 recognized religious sects.
- ^ „The World Factbook - Lebanon”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ The Daily Star (). „Study shows stable Christian population in Lebanon”. The Daily Star. Accesat în .
- ^ a b Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (). The Story of French. Macmillan. p. 311. ISBN 978-0-312-34184-8. Accesat în .
- ^ Jean-Benoît Nadeau, Julie Barlow (). Plus ça change. Robson. p. 483. ISBN 1-86105-917-5. Accesat în .
- ^ Hodeib, Mirella (). „English assumes greater importance in Lebanese linguistic universe”. Daily Star (Lebanon). Accesat în .
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
- ^ en Prezentare pe site-ul UNESCO
Legături externe
[modificare | modificare sursă] |
La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Liban |
| Puteți găsi mai multe informații despre Liban prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”: | |
|
Definiții și traduceri în Wikționar |
|
Imagini și media la Commons |
|
Citate la Wikicitat |
|
Texte sursă la Wikisursă |
|
Manuale la Wikimanuale |
|
Resurse de studiu la Wikiversitate |
- ro Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României
- ar Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
- ro Războiul din Liban, articole de Andrei Ștefan Nistor, Cristina Nedelcu, Laura Sitaru, Brândușa Nicolaescu, Ruxandra Ivan și Alina Buzăianu, în Revista Institutului Diplomatic Român, numărul 2, 2006, pp. 113-176
- Site web oficial
- Lebanon la The World Factbook
- Liban pe Curlie
- Atlasul Wikimedia pentru Lebanon
- UNESCO World Heritage Sites in Lebanon
- Ziua Națională a Libanului, 22 noiembrie 2010, Amos News
- Creștinii din Liban Arhivat în , la Wayback Machine., 22 iunie 2008, Pr. Alexandru Pripon, Ziarul Lumina
| Cele mai mari orașe din Liban Sursa? | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Loc | Numele orașului | Guvernorat | Pop. | Loc | Numele orașului | Guvernorat | Pop. | ||
 Beirut |
1 | Beirut | Beirut | 1.916.100 | 11 | Nabatieh | Nabatiye | 50.000 |  Jounieh |
| 2 | Tripoli | Liban de Nord | 730.000 | 12 | Zghorta | Liban de Nord | 45,000 | ||
| 3 | Jounieh | Munții Liban | 450.000 | 13 | Bint Jbeil | Nabatiye | 30.000 | ||
| 4 | Zahlé | Beqaa | 130.000 | 14 | Bcharre | Liban de Nord | 25.000 | ||
| 5 | Sidon | Liban de Sud | 110.000 | 15 | Baakline | Munții Liban | 20.000 | ||
| 6 | Aley | Munții Liban | 100.000 | ||||||
| 7 | Tir | Liban de Sud | 85.000 | ||||||
| 8 | Byblos | Munții Liban | 80.000 | ||||||
| 9 | Baalbek | Baalbek-Hermel | 70.000 | ||||||
| 10 | Batroun | Liban de Nord | 55.000 | ||||||
| ||||||||
| ||||||||||||||||||||||||||||
.svg?lang=ro)
.jpg?lang=ro)
