Sari la conținut

Literatură apocaliptică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Literatura apocaliptică este un gen de scriere profetică care s-a dezvoltat în cultura evreiască post-exilică și a fost populară printre creștinii milenialiști timpurii.

"Apocalipsă" (Ἀποκάλυψις) este un cuvânt grecesc care înseamnă revelație, descoperirea sau desfășurarea unor lucruri care nu erau cunoscute și care nu puteau fi cunoscute în afară de dezvelirea acestora[1] Ca gen, literatura apocaliptică detaliază viziunile autorilor privind sfârșitul vremurilor ca dezvăluiri primite de la un mesager ceresc sau înger[2]. Literatura apocaliptică din iudaism și creștinism se întinde pe o perioadă considerabilă, din secolele următoare exilului până la sfârșitul Evul Mediu.

Elemente apocaliptice (αποκαλυπτειν, pentru a descoperi ceva ascuns) pot fi găsite în cărțile profetice ale lui Ioel și Zaharia, în timp ce Isaia capitolele 24 - 27 și 33 prezintă foarte detaliat apocalipsa. Cartea lui Daniel oferă un exemplu clasic de maturitate deplină a acestui gen de literatură.

Caracteristici

[modificare | modificare sursă]

Context istoric

[modificare | modificare sursă]

Literatura apocaliptică în Biblie

[modificare | modificare sursă]

Literatura apocaliptică în afara Bibliei

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Goswiller 1987 p.3
  2. ^ Coogan 2009 p 424

Legături externe

[modificare | modificare sursă]