Mal, Sălaj
Mal | |
— sat — | |
Biserica din Mal, văzută de pe deal. | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 47°4′11″N 22°48′51″E / 47.06972°N 22.81417°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Sălaj |
Comună | Sâg |
SIRUTA | 142649 |
Prima atestare | 1454 |
Altitudine | 600 m.d.m. |
Populație (2021)[1] | |
- Total | 1.457 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 457302 |
Prezență online | |
GeoNames | |
Modifică date / text |
Mal este un sat în comuna Sâg din județul Sălaj, Transilvania, România. Așezarea românească este atestată din evul mediu pe aceste meleaguri. Un cătun semnificativ de rromi, Mal 2, s-a format în ultimul veac în afara vetrei satului, între hotarele localităților, Mal, Tusa și Sârbi.
Așezare
[modificare | modificare sursă]Malul se intinde pe toata partea estică a comunei Sâg, învecinându-se cu satul Cizer pe partea de est, cu satul Ban spre nord, Sârbi spre apus și Tusa spre sud. Așezarea este accesibilă pe un drum asfaltat ce se desprinde din cel județean în localitatea Sâg. Drumul județean se leagă la drumul european E60 în localitatea Ciucea. În urma datelor recensământului din 2002 în Mal trăiau 1162 de locuitori, care sunt majoritatea de naționalitate română, religia ortodoxă fiind și ea majoritară. În marginea satului există o comunitate numeroasă de rromi, care formează un cătun distinct, cunoscut sub numele de Mal 2.
Relieful zonei este deluros și adesea împădurit, cu peisaje frumoase, tipice unei zone neexploatate industrial, factorii majori poluanți fiind inexistenți. Dealtfel exploatarea agricolă mecanizată nu a fost de o intensitate deosebită, din cele cinci sate ale comunei doar două (Sâg și Fizeș) fiind colectivizate până în anul 1989. Locurile sunt indicate iubitorilor de natură și călătorii, de pecuit și de vânat, oferind peisaje deosebite în toate anotimpurile anului. Aici se produce o băutură foarte vestită specifică locului: "pălinca de prune", un produs deosebit, care reprezintă județul Sălaj în România, satul Mal fiind printre producătorii reprezentativi dacă nu cel mai reprezentativ al mărcii originale din județ.[2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Cea mai veche atestare a așezării este din anul 1454. Satul a fost de-a lungul timpului proprietatea familiilor de magnați Bánffi și Báthori.[3] La 1594 locuitorii din Mal erau conduși de crainicul Luca Ignat, subordonat voievodului ținutului Pecei.[4] La fel ca în toate satele din împrejurimi, locuitorii de aici au ieșit de sub iobăgie în anul 1850.[5] Locuitorii din Mal i-au sprijinit pe românii din Regat în timpul războiului de independență prin donații făcute Societății Crucii Roșii Române.[6] În perioada comunistă, satul a fost ocolit de colectivizarea forțată.
Personalități
[modificare | modificare sursă]Florian Mărcuș, din familia Mărcușeștilor, a fost vicecomite al Crasnei între anii 1862-1865 și unul dintre fruntașii politici ai românilor sălăjeni în perioada de emancipare națională de după 1848.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Consiliul Județean Sălaj”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, pp. 89-91, Zalău 1902
- ^ Goia 1982, 15.
- ^ Goia 1982, 19.
- ^ Goia 1982, 17.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Studii generale
- Mór, Petri (1901-04). Szilágy vármegye monographiája. Zalău. Verificați datele pentru:
|date=
(ajutor) - Goia, Ioan Augustin (). Zona Etnografică Meseș. București: Editura Sport-Turism.
Imagini
[modificare | modificare sursă]-
Pă uliţa Brejească, 2008
-
Fântână cu cumpănă, în drumul spre Cizer, 2008
-
Harta satelor de sub Meseş la 1883
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- hu Szilágy Vármegye Monographiája (1901) Ballaháza
- Hartă Arhivat în , la Wayback Machine.
- Mal în Anuarul Socec din 1925
- hu Statistica locuitorilor, pe etnii, 1850-1992
|