Osvaldo Moles
| Osvaldo Moles | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Santos, São Paulo, Brazilia |
| Decedat | (54 de ani)[2] São Paulo, São Paulo, Brazilia[3] |
| Cauza decesului | sinucidere |
| Cetățenie |  Brazilia |
| Ocupație | jurnalist prezentator de radio[*] textier |
| Limbi vorbite | limba portugheză braziliană limba portugheză |
| Activitate | |
| Alte nume | Milionário criador de programas |
| Influențat de | Modernism, Mário de Andrade |
| Premii | Troféu Roquette Pinto[*] () Premiul Saci () Troféu Roquette Pinto[*] () Prêmio Governador do Estado[*] () Troféu Roquette Pinto[*] () Troféu Roquette Pinto[*] () Troféu Roquette Pinto[*] () Troféu Roquette Pinto[*] () |
Modifică date / text  | |
Osvaldo Moles (n. , Santos, São Paulo, Brazilia – d. , São Paulo, São Paulo, Brazilia) a fost un jurnalist, textier și prezentator de radio brazilian care a activat în domeniul istoriei radiofoniei.[4]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Născut în orașul Santos în 1913, Moles s-a mutat curând împreună cu părinții săi la São Paulo. Strămoșii săi au fost imigranți italieni. I-a cunoscut pe moderniști și a început cariera de jurnalist la Diário Nacional. A scris și pentru Correio Paulistano.
În 1937, a fondat împreună cu alți jurnaliști Rádio Tupi în São Paulo, iar în 1941 a lucrat la Rádio Record, unde l-a cunoscut pe Adoniran Barbosa. Împreună au scris multe texte de cântece, de exemplu Tiro ao Álvaro și Joga a chave.
A murit în 1967 prin sinucidere, dar presa a trecut sub tăcere acest fapt.[5][6] Deși era binecunoscut în acea perioadă, tăcerea presei a contribuit la ostracizarea operei sale până astăzi.[7]
Premii
[modificare | modificare sursă]- 1950 - Troféu Roquette Pinto - Programador / Roquette Pinto - Redator Humorístico
- 1952 - Premiul Saci de Cinema - Melhor Argumento / Roquette Pinto - Programador Popular
- 1953 - Prêmio Governador do Estado - por Roteiro de "Simão, o caolho"
- 1955 - Troféu Roquette Pinto - Programador Geral / Os melhores paulistas de 55 - Manchete RJ, Categoria Rádio.
- 1956 - Troféu Roquette Pinto - Programador Geral
- 1957 - Prog. Alegria dos Bairros de J. Rosemberg - 04/08/1957 - Produtor Rádio Record / PRF3-TV Os Melhores da Semana, homenagem dos revendedores Walita
- 1958 - "Tupiniquim" - Produtor / Dr. Paulo Machado de Carvalho - Associação Paulista de Propaganda - Melhor programa.
- 1959 Revista RM Prêmio Octávio Gabus Mendes – Produtor (Rádio) / Grau de Comendador da Honorífica Ordem Acadêmica de São Francisco / "Tupiniquim" - Prod. Rádio / Troféu Roquette Pinto - Prog. Hum. Rádio / Diploma de Burro Faculdade São Francisco
- 1960 - Troféu Roquette Pinto - Especial
- 1964 - Jubileu de Prata (Associação dos profissionais de imprensa de São Paulo on its 25° anniversary)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.amplificar.mus.br/data/referencias/ver/Centenario-de-Osvaldo-Moles Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://docplayer.com.br/19656080-Osvaldo-moles-o-legado-do-radialista.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://baudomaga.com.br/humor/2015/01/28/osvaldo-molles/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Humor Brasileiro, „Osvaldo Molles”, baudomaga.com.br, accesat în
- ^ Castro, Guilherme de (). Os Sons das Malocas e os Ambientes Culturais da Cidade de São Paulo nos Anos 1950. ISBN 9788547343880. Accesat în .
- ^ În cartea Os Sons das Malocas e os Ambientes Culturais da Cidade de São Paulo nos Anos 1950 este scris că nu era o regulă scrisă, dar presa îi ignora de obicei pe cei care se sinucideau.
- ^ amplificar.mus.br, Centenário de Osvaldo Moles, accesat în
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- B. D. Micheletti: Piquenique classe C y Brás, Bexiga e Barra Funda : Osvaldo Moles como successor de António de Alcântara Machado. In: Edición a cargo de Fidel López Criado; CILEC. (Org.). Literatura, Cine y prensa: El canon y su circunstanica. 1ed.Santiago de Compostela: Andavira, 2014, v. 1, S. 641–650.
- B. D. Micheletti: Osvaldo Moles - o legado do radialista. Tese de Mestrado (Comunicação) - PPGCOM-UNIP, São Paulo, 2015.
- O. Moles: Piquenique classe C: Crônicas e flagrantes de São Paulo. São Paulo: Boa Leitura, 1962.
- F. Moura, A. Nigri: Adoniran Barbosa: Se o senhor não tá lembrado. São Paulo: Boitempo, 2002.
- A. Mugnaini, jr.: Adoniran - Dá Licença de Contar …, A Girafa, 2002.
- C. Campos, jr.: Adoniran: uma biografia. 2. ed. São Paulo: Globo, 2009.
- J. de A. Luso jr., J. V. de Cast: Laudo Natel: biografia do governador. São Paulo, 1971.
- A. Hohlfeldt: Rádio e imprensa: como as duas mídias se encontraram e se fortaleceram em Moçambique. In: Conferência Internacional Império Português . Lisboa: Instituto de Ciéncias Sociais da Universidade de Lisboa, 2013.
