Sari la conținut

Sorin Antohi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sorin Antohi
Date personale
Născut (67 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Târgu Ocna, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Michigan
Universitatea Central-Europeană  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sorin Antohi (n. 20 august 1957, Târgu Ocna) este un istoric al ideilor, eseist, traducător și editor român.

Educație și activitate profesională

[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași. A fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS), membru al prezidiului International Committee of Historical Sciences. A fost profesor de istorie la Central European University (CEU), Budapesta, unde conducea Departamentul de Istorie și Pasts, Inc. Center for Historical Studies. A fost membru în comitetul director al Fundației Soros.

A colaborat cu Securitatea sub numele de cod "Valentin".[2]

Sorin Antohi a făcut parte din Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România condusă de Vladimir Tismăneanu până în mai 2006. Antohi și Tismăneanu au fost editori ai revistei academice americane East European Politics and Societies.

Ca istoric al ideilor, Sorin Antohi s-a distins prin comentariile extinse la opera lui Ioan Petru Culianu, disident originar din Iași, devenit ulterior profesor la Universitatea din Chicago.

Este fondator al Institutului privat de Studii Interculturale "Orbis Tertius" (București), institut despre care Cotidianul afirma în 2008 că nu există.[3] Există însă Asociația „Orbis Tertius” / „A treia lume”, singura persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbis Tertius”.[4]

Teze intelectuale

[modificare | modificare sursă]

În volumul Războaie culturale (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școala” de la Păltiniș, istoria intelectuala recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul ca utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanța, contextele de emergență și receptare, oferind cititorului o perspectiva critică asupra unor „războaie culturale” din România și din lumea de astăzi.[1] Arhivat în , la Wayback Machine.

Controverse

[modificare | modificare sursă]

În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească.[5] Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni și cunoscuți de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS în anul 2002, dar Colegiul nu a făcut publică sentința de colaborare cu poliția politică.

Tot în anul 2006, în luna octombrie, după ce Ziarul de Iași a afirmat că Sorin Antohi nu a obținut titlul de doctor la Universitatea din Iași, deși acesta susținea că îl are încă din 1995 [6], a demisionat din toate funcțiile academice.[7] Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea sa academică, atunci când s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărți pe care Antohi le includea în CV și pe website-ul său nu fuseseră niciodată scrise sau publicate.

În perioada octombrie 2006-octombrie 2007, Sorin Antohi s-a retras din viața publică din România. A revenit în dezbaterea culturală printr-o conferință despre "Cultura înaltă și celelalte culturi."[8] În luna iulie 2008, Antohi a fost co-directorul unei Școli de vară organizată de ICR-Berlin, la care au participat numeroși cercetători de prestigiu internațional (Jörn Rüsen, Jürgen Kocka, Moshe Idel, Armin Heinen, Stefan Troebst, Violeta Barbu, Klaus Bochmann, Dietmar Müller, Anke Pfeifer, Vasile Dumbrava, Andrei Corbea-Hoișie). Prezența foștilor informatori Antohi și Hoișie a fost vehement contestată de Herta Müller și alți dizidenți anti-comuniști.[9]

Cărți publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Utopica. Studii asupra imaginarului social, București, Editura Științifică, 1991, 280 pp. ed. a II a, revăzută, Cluj: Ideea, 2004.
  • Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, București, Editura Litera, 1994; ediția a doua revăzută, Iași, Ed. Polirom, 1999.
  • Exercițiul distanței. Discursuri, societăți, metode București, Nemira, 1997, 336 pp. ed II, 1998. Premiul pentru cea mai buna cartea româneasca în 1997.
  • Imaginaire culturel et réalité politique dans la Roumanie moderne. Le stigmate et l'utopie Traduit du roumain par Claude Karnoouh avec la collaboration de Mona Antohi. Paris-Montréal: L'Harmattan, 1999, 305 pp.
  • Mai avem un viitor? România la început de mileniu. Dialog cu Mihai Șora, Iași, Ed. Polirom, 2001, 196 pp.
  • Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România (Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi), Iași, Ed. Polirom, 2001.
  • Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România ("Rearview Mirrors. History, Memory, and Morals in Romania"—in Romanian). Dialog cu Alexandru Zub, Iași, Editura Polirom, 2002, 214 pp.
  • Ceea ce ne unește. Istorii, biografii, idei (Moshe Idel în dialog cu Sorin Antohi), Iași, Editura Polirom, 2006 [10]
  • Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Iași, Ed. Polirom, 2007.

Editor, coordonator, traducător (alături de Mona Antohi)

[modificare | modificare sursă]
  • 2007, Narratives Unbound. Historical Studies in Post-Communist Eastern Europe". New York-Budapest: CEU *Press.
  • 2003, Geografii simbolice, Caietele Echinox. Cluj: Dacia, 296 pp. coautor cu Corin Braga.
  • 2003, Ioan Petru Culianu. Omul și opera, Iași, Editura Polirom, 653 pp.
  • 2002, Ioan Petru Culianu, Jocurile minții. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, pp. 8–81, Iași, Editura Polirom. 368 pp.
  • 2001, Religion, Fiction, and History. Essays in Memory of Ioan Petru Culianu. Bucharest: Nemira. 2 vols (415 + 590 pp.).
  • 2000, Between Past and Future. The Revolutions of 1989 and their Aftermath. Budapest: CEU Press. coeditor Vladimir Tismaneanu. 414 pp.
  • 1997, Dialog și libertate. Eseuri în onoarea lui Mihai Șora, coeditor Aurelian Crăiuțu. București, ed. Nemira. 332 pp.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Sorin Antohi, The Fine Art Archive 
  2. ^ "Der Denunziant als Tagungsteilnehmer" (în trad. "Turnătorul ca participant la simpozioane"), Frankfurter Allgemeine Zeitung, 28.07.2008
  3. ^ Alexandra Olivotto Sorin Antohi, o nouă impostură Arhivat în , la Wayback Machine., Cotidianul, 3 august 2008.
  4. ^ Nr. 4839 pe http://www.just.ro/LinkClick.aspx?fileticket=%2b%2fen21iLzK4%3d&tabid=91[nefuncțională] , consultat pe 13 iunie 2012.
  5. ^ Articolul „Sorin Antohi: «Am turnat la Securitate»”, ziarul „Cotidianul” din 5 septembrie 2006
  6. ^ „Articolul „Un caz stupefiant în lumea academică, ziarul „Ziarul de Iași" din 20 octombrie 2006”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Articolul „Sorin Antohi s-a autolustrat”, ziarul „Cotidianul” din 23 septembrie 2006
  8. ^ Cronica "Cultura înaltă și celelalte culturi"[nefuncțională]
  9. ^ „Scandal cultural cu turnători”. România Culturală. 22 iulie 2008. Arhivat din original la 2013-11-04. Accesat în 24 august 2008.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  10. ^ Una dintre cele mai fascinante carti de convorbiri aparute in Romania, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 340, septembrie 2006, accesat la 30 ianuarie 2014

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sorin_Antohi&oldid=16342353