Sari la conținut

The Lancet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

The Lancet

Ediția din 13 iunie 1829.
Informații generale
ȚaraRegatul UnitMarea Britanie
Tipmedical
ProprietarElsevier Ltd.
Editor"The Lancet Publishing Group"
Redactor-șefRichard Horton
Data fondării1823
Limbăengleză
Frecvențahebdomadar
ISSN0140-6736
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
canal YouTube
LinkedIn company or organization profile

The Lancet (în engleză Lanțeta)[1] este un hebdomadar medical britanic, una dintre cele mai vechi reviste de specialitate din domeniul medicinei, fondată în 1823 de chirurgul englez Thomas Wakley cu scopul de informare despre evenimentele spitalicești și prezentarea de cazuri medicale deosebite[2]. Ea a avut un rol important în organizarea medicală și spitalicească din Marea Britanie, dobândind un prestigiu mondial. "The Lancet" publică articole originale din domeniul cercetării, de recenzie, editoriale, prezentări de cazuri medicale remarcabile, de literatură medicală, corespondență, etc. Astăzi ea deține oficii editoriale la Londra, Beijing și New York.

Sir Thomas Wakley, fondatorul revistei The Lancet.

Generalități

[modificare | modificare sursă]

Fost organ al Coleguilui Medicilor din Marea Britanie, The Lancet a fost cumpărată în 1991 de către uriașul concern publicistic Elsevier care, în 1995, l-a înlocuit pe redactorul-șef al revistei, dr. Robin Fox cu Richard Horton[3].

În anul 2014 revista avea un factor de impact de 45.217, pe locul a 2-lea pe lista celor 153 de reviste de specialitate înregistrate, precedată de "The New England Journal of Medicine" (cu 55.873) și urmată de "Journal of the American Medical Association" (JAMA), "British Medical Journal" (BMJ) și "Canadian Medical Association Journal", conform cu raportul întocmit de Journal Citation Reports[4].

Controverse și critici

[modificare | modificare sursă]

Concernul publicistic Elsevier, proprietarul lui The Lancet, publică în cele 2,000 de jurnale ale sale circa 250,000 de articole pe an[5], prezentând un profit anual inexplicabil și suspect de 36% respectiv, 3,2 miliarde $ (pe anul 2010)[6].

Mai toate universitățile de prestigiu, pentru a-și asigura o poziție preferențială în publicațiile concernului sunt puse în situația de a-i plăti anual sume enorme, de milioane de dolari, parțial motivate prin vinderea de abonamente anuale la unele dintre jurnale la prețul de 14.000$.[7]Senatul Univesității Stanford a interzis achziționarea jurnalelor concernului Elsevier considerate ca „disproporționat de scumpe comparativ cu valoarea lor educațională și de cercetare” (în engleză "disproportionately expensive compared to their educational and research value")[8]. O poziție similară au adoptat și alte univesități ale căror status în lumea academică nu este dependent de bunele relații cu Elsevier, ca University of California, Harvard University, sau Duke University[9].

Relații problematice cu concerne de medicamente

[modificare | modificare sursă]

Elsevier a fost prins cu falsuri în publicarea unor rezultate de cercetări contrafăcute în favoarea unor concerne de medicamente, precum Merck[10][11][12].

Conducerea lui Richard Horton și relațiile cu Elsevier

[modificare | modificare sursă]
Richard Horton, redactor-șef al revistei The Lancet.

Achiziționată de Elsevier, "The Lancet" a devenit vasul amiral al acestui uriaș concern internațional, care a folosit tot felul de manipulații pentru a-i păstra poziția dominantă în presa medicală, în pofida tendințelor de politizare introduse de redactorul-șef Richard Horton. Sub conducerea acestuia "The Lancet" a devenit singura revistă medicală din lumea democrată care publică articole de opinie politică. Este vorba de editoriale para-medicale, lipsite de peer review, bazate pe surse evident-implicate, manifeste, scrisori de protest, etc., toate scrise de pe poziții extremiste și/sau de sprijin al radicalismului islamic. În editorialul intitulat Time to Go Demo din 23 septembrie 2006, Horton i-a acuzat pe George W. Bush și pe prim-ministrul britanic Tony Blair că ar fi „mincinoși” și „ucigași de copii” în Războiul din Irak din 2003, iar în "The Lancet" din 11 octombrie a menționat un număr dovedit ca extrem de exagerat, de 655,000 de victime[13][14][15].

Față de conflictul arabo-israelian Horton a condus revista medicală spre o poziție anti-israeliană manifestă și calomniatoare, spre exemplu, a pretins protejarea drepturilor unei imaginare grupe de copii palestnieni deținuți în Israel[16], sau acuzarea adusă medicilor israelieni că s-ar ocupa cu torturarea deținuților[17]. În august 2014 "The Lancet" a publicat o scrisoare în care a condamnat Israelul într-un limbaj deosebit de dur.[18].

Horton este sprijinit de o grupă de 24 de simpatizanți, majoritatea medici britanici și un italian[19].[20]

Lista redactorilor-șefi ai revistei

[modificare | modificare sursă]
1823: Thomas Wakley
1862: James Wakley
1886: T. H. Wakley împreună cu Thomas Wakley-Junior
1907: Thomas Wakley-Junior
1909: Samuel Squire Sprigge
1937: Egbert Morland
1944: Theodore Fox
1965: Ian Douglas-Wilson
1976: Ian Munro
1988: Gordon Reeves
1990: Robin Fox
(În 1991 The Lancet a fost achizionată de către uriașul concern Elsevier)
1995: Richard Horton

"The Lancet Publishing Group"

[modificare | modificare sursă]

"The Lancet Publishing Group" editează o serie de jurnale de medicale centralizate pe specialități:

  1. ^ en The Lancet A journal of British and foreign medicine, surgery, obstetrics, physiology, chemistry, pharmacology, public health and news, Elsevier, London 1.1823ff. ISSN 0023-7507
  2. ^ en Jones R.: Thomas Wakley, plagiarism, libel, and the founding of The Lancet, Lancet, 2008;371:1410-1411
  3. ^ [1] About The Lancet medical journal. Situl oficial al revistei The Lancet
  4. ^ a b en 2014 Journal Citation Report Science Edition, Thompson Reuters, 2015.
  5. ^ "en ***: Elsevier at a glance". Elsevier.
  6. ^ en Lin, Thomas (). „Mathematicians Organize Boycott of a Publisher”. The New York Times. 
  7. ^ „Elsevier journals — some facts”. Gowers's Weblog. .  Text "accesat: 30 iulie 2014" ignorat (ajutor)
  8. ^ en Faculty Senate minutes February 19 meeting Arhivat în , la Wayback Machine. Stanford Report, Feb. 25, 2004
  9. ^ „Fac Sen addresses costly journals”. The Stanford Daily. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ en Singer, Natasha: Merck Paid for Medical ‘Journal’ Without Disclosure, [2], din 13 mai 2009, accesat: 30 iulie 2014.
  11. ^ Merck And Elsevier Exposed For Creating Fake Peer Review Journal. [3], accesat: 30 iulie 2014.
  12. ^ en Doctorow, Cory: Pharmaceutical giant Merck paid science publishing juggernaut Elsevier to publish a fake peer-reviewed scientific journal, "Australasian Journal of Bone and Joint Medicine", [4] Sun, 3 mai 2009. accesat: 30iulie 2014.
  13. ^ en Reynolds, Paul (). „Huge gaps in Iraq death estimates”. BBC News. 
  14. ^ en „Critics attack huge Iraqi casualtyfigures”. Radio Netherlands. . 
  15. ^ en Russell, Ben (). 'Lancet' back at centre of controversy”. London: The Independent. Arhivat din original la . Accesat în .  Text "accesat: 24 iunie 2015" ignorat (ajutor)
  16. ^ en The Lancet: Protecting the rights of Palestinian children detained in Israel, 381:876, Lancet 2013.
  17. ^ en Devi, Sharmila: Israeli doctors accused of collusion in torture, 381:9869, p. 794, Lancet 9 March 2013.
  18. ^ Steinberg, Gerald (Prof.): "Richard Horton’s war on Israel", Jerusalem Post, Sept. 29, 2014, Opinion: For his part, Horton has announced that he expects to “listen and learn,” and to “quietly explain” his actions.. Accesat: 29 sept. 2019
  19. ^ en Manduca, Paola, Chalmers, Iain, Summerfield, Derek, în numele a 24 de semnatari: An open letter for the people in Gaza, The Lancet, Early Online Publication, Elsevier Ltd, 23 July 2014.
  20. ^ Lazarewa, Inna: "Lancet editor apologises for Gaza article by scientists who circulated anti-Semitic video", The Telegraph, October 03, 2014. The editor of The Lancet has expressed his “deep regret” to Israeli doctors after his journal published a controversial letter in the wake of the Gaza war co-authored by two scientists who had previously circulated Ku Klux Klan material.
  • en Sprigge SS.: The life and times of Thomas Wakley, Longman Green & Co, London, 1899.
  • en Hostetter J.: Thomas Wakley: an improbable radical, Barry Rise Law, Chichester, 1993.
  • en Burch D.: Digging up the dead: uncovering the life and times of an extraordinary surgeon, Chatto & Windus, London, 2007.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]