Uscare
Uscarea este un proces de transfer de masă care constă în îndepărtarea apei sau a unui alt solvent,[1] prin evaporare dintr-un material solid, semisolid sau lichid. Acest proces este adesea utilizat ca etapă finală în producție, înainte de comercializarea sau ambalarea produselor, pentru conservare.[2] Pentru a fi considerat "uscat", produsul final trebuie să fie solid, sub forma unei foi continue (de exemplu, pentru hârtie), a unor bucăți lungi (de exemplu, lemn), a unor particule (de exemplu, boabe de cereale sau fulgi de porumb) sau a unei pulberi (de exemplu, nisip, sare, detergent, lapte praf, substanțe chimice). Cel mai frecvent, uscarea se face utilizând o sursă de căldură și un agent de îndepărtare a vaporilor produși. În cazul anumitor produse speciale, cum ar fi alimentele, cerealele și produsele farmaceutice, (cum ar fi vaccinurile), solventul care trebuie eliminat este aproape mereu apa.
Într-o definiție amplă, uscarea este o operație prin care apa din materiale este îndepărtată cu ajutorul unui agent (aer, abur supraîncălzit, gaze de ardere), prin evaporarea sau condensarea totală sau parțială a umidității.[3] Aerul, aburul supraîncălzit sau gazele de ardere au rolul dublu de a fi purtător , total sau parțial, de căldură necesară vaporizării umidității, precum și de a evacua vaporii de apă rezultați. Condensarea vaporilor de apă este utilizată la uscarea substanței aflate în stare gazoasă (ex.: aburul comprimat instrumental).[3]
Uscarea implică două feluri de transferuri: a) transferul de energie termică a mediului către lichidul de evaporat; b) transferul de masă din interiorul materialului solid spre suprafața sa, apoi trecerea în fază gazoasă.
Viteza de uscare este direct legată de viteza acestor două transferuri.[4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „drying - definition of drying by the Free Online Dictionary, Thesaurus and Encyclopedia”. Farlex. Accesat în .
- ^ „Usca” la DEX online
- ^ a b Lexicon de termodinamică și mașini termice. Vol. IV S-Z. Articolul „Uscare”. Coordonatori: Dan Ștefănescu, Dragoș Sfințeanu, Mircea Marinescu, Ioan Ganea, Stoian Petrescu. Editura Tehnică, București, 1991
- ^ Arun S. Mujumdar (editor), Handbook of industrial drying. New York, Dekker, 1995, ediția a 2-a
