Sari la conținut

Glosar de termeni politici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prezentul glosar de politică listează termeni din domeniul politicii, diplomației și dreptului internațional.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

A

[modificare | modificare sursă]
- atitudinea unei persoane, asociații de a refuza participarea la viața politică;
- abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot;
- doctrină care susține această atitudine.
  • absenteism parlamentar - practică a opoziției care constă în neparticiparea la lucrările parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica votarea unor legi.
  • absolutism (sau monarhie absolută) - formă de guvernare în care monarhul dispune integral de puterea supremă în stat, deținând simultan puterea executivă, legislativă și judecătorească (vezi și despotism).
  • absolutism luminat – variantă a regimului politic de tip absolutist, în care se îmbinau forme medievale de guvernare cu noile idei ale filosofiei iluministe.
  • abstenționism
- abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot;
- doctrină care susține această atitudine.
  • abținere - nepronunțare, neexprimare a părerii sau a votului; neparticipare la o activitate; prin extensie: vot care exprimă nepronunțarea, neexprimarea părerii în problema supusă dezbaterii; vezi și vot de protest.
  • abuz de putere - utilizarea autorității într-un mod care excede limita legii sau a standardelor morale și etice, pentru a controla sau a exploata pe alții.
  • Academia Diplomatică Internațională - organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1926, în scopul efectuării de studii asupra principalelor probleme politice cu care este confruntată omenirea.
  • acces la documente administrative (libertate de ~, drept de ~) - dreptul acordat oricărui cetățean, într-o societate democratică, în numele transparenței necesare admininstrației, la a putea consulta orice document public sau administrativ, nesupus normelor secretului.
  • acord – înțelegere între două state la încheierea unui act.
  • acord-cadru - înțelegere la nivel înalt între două state, care servește drept cadru pentru convorbiri ulterioare.
  • acord comercial – înțelegere economică între două sau mai multe state cu privire la schimbul reciproc de mărfuri.
  • acord de plăți – document care consemnează înțelegerea între două state cu privire la modalitățile de plată a obligațiilor reciproce (v. și cliring).
  • Acquis comunitar - document care include directivele, regulamentele și deciziile adoptate pe baza unor tratate, care împreună alcătuiesc legislația principală a Uniunii și Comunității Europene; este termenul utilizat pentru a descrie toate principiile, politicile, legislația și obiectivele adoptate de Uniunea Europeană.
  • acreditare – împuternicire dată unei persoane prin scrisoare de acreditare într-o calitater diplomatică (ambasador, ministru plenipotențiar).
  • acreditant - stat care acreditează un reprezentant diplomatic.
  • acreditar - stat în care este acreditat un reprezentant diplomatic.
  • acreditat:
- împuternicit ca reprezentant diplomatic al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin;
- (despre ziariști, presă) care este împuternicit pe lîngă o anumită instituție.
  • act administrativ - act al unui organ al administrației de stat.
  • act constituțional - act normativ prin care se reglementează anumite raporturi sociale fundamentale.
  • act terorist – infracțiune care constă în săvârșirea, din motive politice, a unor acte împotriva vieții, integrității corporale a oamenilor de stat, a persoanelor care desfășoară o activitate politică.
  • activ - colectiv de membri ai unui partid, ai unei organizații etc, constituit pe lîngă un organ de conducere și care, având pregătire corespunzătoare, îl sprijină în mod sistematic în anumite activități.
  • activism:
- propagandă în serviciul unei doctrine politice sau a unui partid.
- atitudine care pune accentul pe necesitatea acțiunii directe, pe propaganda activă;
- doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se bazeze pe acțiune mai mult decît pe principiile teoretice.
  • activist:
- adept al activismului;
- membru militant, salariat al unui partid sau al unei organizații de masă, care se ocupă (exlusiv) cu munca politică.
  • activist cultural - (în socialism) activist care se ocupa cu propaganda politică în domeniul cultural.
  • actor politic - individ, grup, organizație sau instituție care are un rol activ în procesul politic; exemple: partide politice, politicieni, anumite organizații non-guvernamentale.
  • actualitate - mulțimea evenimentelor care se produc în lume și a căror relatare poate deveni articole de presă.
  • acțiune afirmativă - vezi discriminare pozitivă.
  • acțiune directă - manifestarea unui grup care are ca scop să dezvăluie o problemă existentă, evidențând o alternativă, sau să demonstreze o posibilă soluție la o problemă socială.
  • aderare - acțiunea de a deveni adeptul al unui partid, al unei mișcări, ideologii etc, cunoscându-le și împărtășindu-le principiile.
  • aderent - (persoană, stat etc.) care își dă consimțământul, care raliază la o acțiune comună, partid, mișcare, alianță, tratat etc.
  • adhocrație - termen care desemnează instabilitatea cronică pe care o cunosc diferitele forme de organizare (economică și socială) ca urmare a impactului societății capitaliste dezvoltate cu revoluția științifico-tehnică, a necesității introducerii unor noi structuri la diverse niveluri de conducere.
  • ad-interim – care e provizoriu, care ține locul titularului.
  • administrație - ansamblul de servicii și agenți însărcinați cu gestiunea afacerilor publice.
  • administrație de stat:
- totalitatea serviciilor publice însărcinate cu aplicarea legilor și a deciziilor guvernamentale;
- formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale;
– totalitatea organelor de stat care îndeplinesc activitatea executivă.
  • adoptarea legilor – dezbaterea și votarea de către organele legislative a proiectelor de lege.
  • ad-referendum - (despre acte, tratate internaționale) care nu angajează un stat în privința semnării actului, tratatului, fiind semnat numai de către un reprezentant diplomatic împuternicit să negocieze.
  • adunare:
- întrunire a mai multor persoane pentru a discuta unele probleme de interes comun și a lua hotărâri;
- corp deliberant; organ reprezentativ.
  • Adunarea Generală a Națiunilor Unite - una dintre cele cinci organe principale ale Organizației Națiunilor Unite și unica în care toate statele au reprezentare egală și care se reunește în cadrul sesiunilor anuale regulate.
  • Adunarea Mondială a Păcii – adunare convocată de Consiliul Mondial al Păcii, ale cărei lucrări au avut loc la Helsinki între 22 și 29 iunie 1955.
  • adunare cetățenească - grup format din cetățeni, ales sau selectat aleatoriu, care se reunește pentru a discuta, analiza și oferi recomandări sau soluții cu privire la problemele publice, politici sau inițiative legislative; alte denumiri: consiliu cetățenesc, comitet de cetățeni.
  • adunare constituantă – organ reprezentativ, însărcinat cu votarea sau modificarea unei constituții.
  • adunare generală - întrunire cu participare generală a membrilor unui partid, ai unei instituții cu scopul controlării, a dirijării activității organelor de conducere.
  • adunare legislativă – organ legislativ suprem care are atribuția de a se pronunța, prin vot, asupra proiectelor de lege.
  • adunare națională - întrunire a reprezentanților unei naționalități majoritare dintr-o provincie istorică aflată sub dominație străină.
  • advocacy - proces organizat și sistematic de influențare a deciziilor - de exemplu, politicile publice în diverse domenii - care afectează direct viața oamenilor.
  • afacere - caz politic sau judiciar de amplă rezonanță; exemple: Afacerea Dreyfus, Afacerea Watergate, Afacerea Škoda.
  • Afacerea Watergate - scandal politic izbucnit la începutul anilor 1970, care a condus la demisia președintelui SUA, Richard Nixon.
  • afaceri externe - activitate mai ales cu caracter diplomatic, privind raporturile unui stat cu celelalte state sau cu organismele internaționale.
  • afaceri interne - activitate desfășurată în instituții specializate privind problemele interne ale unui stat.
  • afiliere:
- stabilire a unor raporturi de subordonare între mai multe societăți;
- (despre organizații, instituții etc.) alăturare unei alte organizații, instituții etc. de același fel, stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare.
  • agent – angajat al unui organ de stat sau al unei societăți comerciale pentru îndeplinirea unei sarcini permanente.
  • agent de influență - persoană care vehiculează în anumite cercuri opinii (de)favorabile privitoare la un regim politic, la o țară, la o anumită ideologie etc.
  • agent diplomatic – persoană trimisă de un stat într-un alt stat, pentru a-l reprezenta în mod oficial (de exemplu: ambasador, ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri).
  • agent provocator - persoană care se infiltrează într-un partid sau într-o grupare politică pentru a organiza acțiuni compromițătoare la adresa acestora.
  • agent secret - persoană cu misiuni secrete de informație în domeniul politic, economic, militar, al cercetării judiciare; spion; detectiv.
  • agentură - grupare din interiorul unui stat, al unui partid, aflată în slujba unui stat străin, a unor grupuri financiare sau politice străine.
  • Agenția Internațională pentru Energie Atomică – organizație internațională care are drept scop susținerea utilizării energiei atomice în scopuri pașnice (abreviere: AIEA).
  • Agenția ONU pentru Refugiați - vezi Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.
  • agenție diplomatică - reprezentanță a unui stat acreditată într-un stat străin.
  • agitator - persoană care îndeplinește sarcini de agitație politică, de lămurire, de antrenare a maselor în vederea unei acțiuni.
  • agitație politică - mijloc folosit de anumite partide de mobilizare a maselor, constând într-o activitate sistematică de difuzare de lozinci, de utilizare a mass-media, a rețelelor de socializare etc.
  • agrarian, partid ~ - partid care își propune să apere interesele agricultorilor.
  • agreement - acord, convenție, înțelegere; vezi expresia: gentlemen's agreement.
  • agrement:
- acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice;
- aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici.
  • agresiune – atacul comis de unul sau mai multe state împotriva altor state.
  • agresiune ideologică – formă a agresiunii care încurajează propaganda de război, de idei extremiste sau în favoarea folosirii unor arme cu distrugere în masă.
  • agresor – stat care săvârșește o agresiune.
  • aide-memoire - notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți în cursul unor convorbiri, care rezumă problema discutată.
  • AIEA - vezi Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
  • ajutor (umanitar) - totalitatea mijloacelor materiale (alimente, medicamente, haine, bani etc.) oferite gratuit unor populații sau grupuri de persoane aflate în dificultate ca urmare a unor calamități, războaie etc.
  • Al Doilea Război Rece - termen folosit pentru a descrie o stare continuă (din 2014 până în prezent) de tensiuni politice, conflicte economice, cibernetice și militare între blocurile de putere geopolitice opuse, unul condus de Rusia și China, iar celălalt condus de Statele Unite, Uniunea Europeană și NATO.
  • alegător – persoană care are dreptul să voteze la alegerile pentru organele reprezentative.
  • alegeri – desemnare prin vot a persoanelor care urmează să facă parte din organele reprezentative.
- acord între două state, prin care acestea își asigură asistență politică și militară reciprocă;
- uniune a unor partide, organizații, persoane, pe baza unui protocol, creată în vederea atingerii unui scop comun.
  • alianță electorală - alianță, asociere a unor grupări, partide politice, în perioada electorală, care se încheie odată cu alegerile.
  • aliniat - (despre țări) care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.
  • alocuțiune:
- discurs solemn ținut în public de un demnitar, comandant etc.;
- cuvântare ocazională scurtă.
- reprezentanță diplomatică permanentă, în frunte cu un ambasador;
- clădirea în care funcționează această reprezentanță.
- reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt al unui stat pe lîngă alt stat, șef al unei ambasade;
- persoană trimisă cu o misiune specială pe lîngă un stat sau un for internațional sau care transmite un mesaj umanitar sau de pace.
  • amenințare demografică - termen utilizat în politica contemporană cu referire la creșterea demografică din cadrul unui grup etnic minoritar într-o anumită țară, care este percepută ca fiind un pericol de a modifica identitatea etnică a țării (sinonim: bombă demografică).
  • American Identity Movement - vezi Identity Evropa.
  • anarhie
- stare de dezorganizare într-un stat, instituție.
- atitudine de nesupunere a individului față de stat.
- concepție politică ce susține desființarea oricărei puteri de constrângere a statului, a societății asupra omului;
- mișcare ideologică apărută în secolul al XIX-lea care susținea, în numele libertății individuale, suprimarea autorității guvernamentale, administrative sau religioase, doar cooperarea voluntară fiind admisă.
- care este contrar ordinii sociale; care nu respectă regulile de conviețuire în societate, care constituie un pericol pentru societate; de exemplu: manifestări antisociale;
- care afectează o parte a membrilor unei societăți sau societatea în întregul ei; de exemplu: măsuri antisociale.
- totalitate a serviciilor, a personalului care asigură bunul mers al unei instituții sau a unui domeniu de activitate;
- totalitate a elementelor necesare desfășurării solemne a unui eveniment, desfășurarea solemnă a acestuia.
  • aparat de stat - totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia; totalitatea angajaților acestor organe.
  • apartenență politică - asocierea sau afilierea unei persoane, unui grup sau unei organizații cu o anumită ideologie politică, partid politic, mișcare sau orientare politică și care astfel reflectă valorile, convingerile și principiile pe care persoana sau grupul le susține în sfera politică.
  • apártheid - politică de discriminare rasială practicată din 1948 până în 1991 de guvernul din Africa de Sud împotriva populației de culoare.
  • apartid(ic) - vezi apartinic.
  • apartinic - care nu face parte din nici un partid politic sau din nici o organizație politică; sinonim: apartid(ic).
  • apatrid - persoană fără cetățenie, care nu are cetățenia nici unui stat.
  • apatridie - situație în care se găsește un apatrid, stare de apatrid.
  • ape teritoriale - porțiunea de mare sau de ocean de-a lungul coastelor unui stat și care face parte din teritoriul acestuia (sinonim: mare teritorială).
  • ape interioare - râurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui stat și supuse suveranității acestuia.
  • apel - chemare, în scris sau oral, adresată unei persoane, unei colectivități sau maselor largi.
  • aplaudac - (termen peiorativ) persoană care aplaudă și este obedientă față cei ce dețin puterea.
  • apolitic - care nu se ocupă cu politica; care este în afara politicii, a confruntărilor politice; care acceptă, care susține sau care practică apolitismul.
  • apolitism - atitudine de indiferență față politică.
  • apologet - susținător fervent al unei idei, al unui sistem social, politic.
  • aracceevism - atitudine despotică, brutală a unui conducător.
  • arbitraj internațional - judecarea neînțelegerilor dintre state de către un alt stat sau instituție internațională autorizată.
  • aripă:
- fracțiune cu o anumită orientare politică din cadrul unei organizații, al unui partid;
- grupare extremă (dreaptă sau stângă) a unei organizații, a unui partid.
  • arondare - împărțire în zone locale pentru o mai bună administrație; repartizare la un anumit centru de distribuire a unor produse, a unor mărfuri, la o școală, la un centru de vot etc.
  • asasinare sau asasinat - ucidere cu premeditare, în special a unei personalități; exemple: asasinarea lui Kennedy, atentatul de la Sarajevo.
  • aservire - subordonare a unui popor, țară unor interese străine.
  • asiatism - ideologie autohtonă asiatică, care variază după cum se face referire la India sau la Japonia.
  • asistență mutuală - colaborare internațională politică, economică și militară între state, pentru realizarea unor obiective de interes comun sau pentru apărarea comună împotriva unui (eventual) atac armat.
  • asistență socială - acțiunea statului de ajutorare a cetățenilor defavorizați.
  • asociație - grupare a mai multor persoane pentru realizarea unui scop, cu sau fără caracter lucrativ.
  • atac:
- agresiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.;
- acțiune, campanie violentă și susținută (prin manifestații, greve etc.) împotriva unei situații, a unei ideologii, a unei concepții etc. sau împotriva unor persoane, grupări etc.
  • atașat:
- cel mai mic în rang dintre membrii personalului diplomatic al unei reprezentanțe diplomatice;
- consilier al șefului unei reprezentanțe diplomatice într-o problemă de specialitate.
  • atașați speciali - atașați care au rolul de consilieri ai conducătorului reprezentanței diplomatice, în probleme care țin de specialitatea acestora; astfel există: atașați militari, financiari, de presă etc.
  • atentat:
- acțiune criminală contra unei personalități, cum ar fi șef de stat sau de guvern (exemple: Atentatul asupra lui John F. Kennedy, Atentatul de la Sarajevo);
- (în sens figurat) încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei idei, a unei doctrine, a unei stări de fapt, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc.
- sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva;
- însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire, responsabilitate care ține de resortul unei funcții.
- formă de guvernare în care puterea este concentrată în mâinile unei singure persoane (vezi și absolutism, dictatură);
- lipsă de democrație în relațiile cu inferiorii ierarhici.
  • autonomie administrativă - drept propriu de administrare recunoscut unei minorități, unei regiuni etc.
  • autonomie locală - autonomie pe care statul o recunoaște unităților teritoriale mai mici (comune, județe etc.) și care cuprinde și dreptul de a adopta o orientare politică și administrativă independentă de cea a statului și a organelor sale centrale.
  • autonomie politică - dreptul unei națiuni de a se autoguverna în cadrul unui stat federal.
- formă de guvernare care implică o autoritate nelegitimă, în care normele liberale și democratice nu sunt respectate.
- supunere necondiționată față de autoritate, principiu opus libertății individuale de gândire și de acțiune.
- drept, putere de a comanda, de a da dispoziții;
- puterea sau influența deținută de o persoană sau de o instituție, prin intermediul unui sistem juridic, al unui guvern sau al altor forme de organizare socială, de a lua decizii și de a impune reguli și ordine.
  • autoritatea publică - organ de stat sau al unității administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public.
  • autorități - putere politică (și administrativă) într-un stat; totalitatea persoanelor care aparțin acestei puteri.
  • autorități locale - instituții ale statului care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului.
  • avantaj reciproc - principiu de bază al relațiilor internaționale contemporane, decurgând din egalitatea suverană a statelor, potrivit căruia raporturile dintre ele trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor naționale și internaționale, pe dezvoltarea lor de sine stătătoare, în condițiile progresului tuturor statelor.
  • avertisment - demers prin care un stat atrage atenția altui stat asupra consecințelor defavorabile pentru relațiile internaționale pe care le pot avea încălcările normelor de drept internațional de către acesta.
  • avertizor de integritate - informator, persoană care aduce la cunoștința publicului sau autorităților activități imorale sau ilegale petrecute într-un departament guvernamental, o organizație publică sau privată.
  • azil - (în Antichitate, și în dreptul canonic) inviolabilitate acordată persoanei care se refugiază într-un loc sacru (templu sau biserică); loc inviolabil, în care găseau scăpare cei refugiați.
  • azil politic - acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine, persecutate în țara sa din motive politice.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

B

[modificare | modificare sursă]
- situație în care, la alegeri, nici unul dintre candidați nu întrunește majoritatea voturilor și este necesară repetarea alegerii.
- repetare a alegerilor cu candidații plasați pe primele două locuri atunci când nici unul nu a obținut numărul necesar de voturi la primul scrutin.
  • Banca Mondială (pentru Reconstrucție și Dezvoltare) - bancă susținută cu finanțări internaționale care oferă asistență financiară și tehnică statelor defavorizate (abreviere: BIRD).
  • bancocrație - afirmare puternică a puterii politice a capitalului bancar.
  • bantustan - regiune rezervată unei populații de o anumită etnie.
  • bantustanizare - politică a regimului rasist din Republica Africa de Sud, care urmărea izolarea negrilor în bantustane.
  • baron local - termen utilizat de mass-media pentru persoane aflate într-o funcție publică importantă la nivel local și care folosesc puterea de care se bucură pentru a obține diverse avantaje.
  • Batalionul Internațional de Eliberare - grupare armată de stânga care luptă împotriva Statului Islamic, a cărei ideologie include marxism–leninismul, maoismul și anarhismul.
  • bază electorală - ansamblul de alegători care susțin în mod constant un anumit partid politic sau candidat; este formată din grupuri de oameni care, datorită intereselor, valorilor, ideologiilor sau apartenenței la un anumit grup social, economic, etnic, religios sau geografic, votează de regulă într-un mod previzibil pentru acel partid sau candidat.
  • "băieți deștepți" - termen utilizat de presă pentru a desemna oameni de afaceri care realizează beneficii uriașe într-un mod necinstit, în majoritatea cazurilor prin contracte cu statul.
  • behavioralism - direcție politologică americană, care își propune să studieze, cu mijloace multidisciplinare, comportamentul politic.
  • belicism - doctrină care susține folosirea forței pentru rezolvarea litigiilor internaționale.
  • beligerant - stat, națiune care se află în război.
  • bernsteinism - curent în social-democrația internațională, apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în Germania, care a încercat să interpreteze, de pe poziții eclectice și în spirit reformist, tezele fundamentale ale filozofiei și economiei politice ale marxismului; altă denumire: revizionism.
  • bicameral, sistem ~ - sistem politic în care organul legislativ al statului este compus din două adunări reprezentative (vezi și: unicameral, sistem ~).
  • big government - denumire peiorativă pentru politica unui guvern care mărește taxele (pentru a putea susține cheltuieli uriașe și ineficiente) și exercită puternice ingerințe în viața privată.
  • big tent - strategie prin care un partid politic își extinde sau își deschide platforma și adună o gamă largă de ideologii, perspective și grupuri de interese în cadrul partidului, cu scopul de a atrage un număr cât mai mare de susținători și voturi.
  • bilateralism - acord între două state în privința bunurilor și serviciilor pe care le schimbă între ele.
  • biopolitică:
- studiul influențelor factorilor biologici asupra politicii;
- măsuri abuzive, rasiste ale unui stat totalitar, în scopuri eugenice cum ar fi: deportarea, internarea în lagăre, sterilizarea forțată etc.
- (înțelegere, acord ~): la care participă două partide, state, țări;
- (uneori și forma bipartid) sistem de guvernare la care participă două partide.
- teorie în relațiile internaționale potrivit căreia două centre de putere polarizează în jurul lor principalele forțe mondiale;
- sistem politic în cadrul căruia partidele se grupează în două orientări politice opuse.
  • BIRD - vezi Banca Mondială (pentru Reconstrucție și Dezvoltare).
  • birocrat:
- persoană care dă o importanță exagerată formalităților în dauna fondului;
- funcționar în birourile unei administrații.
- organul executiv și conducător al muncii unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ;
- grup de membri ai unei adunări însărcinat să conducă adunarea respectivă;
- reunirea președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

C

[modificare | modificare sursă]
- consiliul de miniștri ai unui stat; guvern;
- biroul de lucru al unei persoane cu o funcție importantă în stat, într-o instituție etc.; vezi și șef de cabinet.
- parte componentă a organului legislativ din unele țări (Camera Comunelor și Camera Lorzilor în Anglia, Camera Deputaților din România, Italia, Belgia și în unele țări ale Americii Latine, Camera Reprezentanților în SUA, Australia, Sri Lanka etc.);
- persoanele care fac parte din acest organ legislativ; (prin extensie) localul în care își desfășoară activitatea această instituție parlamentară.
  • campanie electorală - efort organizat și planificat pentru a promova un candidat politic sau un partid politic și pentru a-i mobiliza pe cetățeni să voteze pentru aceștia într-un proces electoral.
  • canal diplomatic - legătura și comunicarea între două sau mai multe state prin intermediul ministerelor de externe și misiunilor diplomatice, în forme și metode specifice activității diplomatice.
  • cancelar:
- șeful guvernului în Germania și în Austria (vezi și lord cancelar);
- șeful cancelariei și al arhivei;
- calitate a unui demnitar de a ține evidența diferitelor decorații și de a propune acordarea acestora.
  • candidat în scris - candidat al cărui nume nu apare pe buletinul de vot oficial, dar care poate fi votat prin înscrierea manuală a numelui său de către alegători, având șansa de a câștiga dacă obține suficiente voturi valide în acest mod.
  • capitalism mov - abordare critică a integrării principiilor feministe în cadrul sistemului capitalist și al economiei de piață și care explorează modul în care valorile feministe sau ideile despre egalitatea de gen pot influența sau modifica sistemul economic predominant.
  • capitalism roz - modul în care unele guverne sau partide pot adopta și promova anumite aspecte ale mișcării LGBTQ sau ale diversității sexuale în scopuri propagandistice, fără a aborda problemele profunde legate de inegalitatea socială sau de drepturile minorităților sexuale; vezi și capitalism mov, capitalism verde.
- act internațional care stă la baza uneui organizații, de exemplu: Carta Organizației Națiunilor Unite;
- (în Evul mediu) denumire a unor acte prin care se acordau drepturi sau privilegii;
- formă de constituție în perioada de luptă pentru recunoașterea principiului suveranității naționale în sens burghez (de exemplu: Magna Charta Libertatum).
  • carte albă (sau galbenă, albastră) - publicație oficială a unui guvern, care conține documente referitoare la politica internă sau externă a acestuia sau la activitatea altor guverne.
  • carte neagră - publicație oficială a unui guvern care conține documente justificative privitoare la o problemă politică.
  • cartel:
- coaliție între două sau mai multe partide, organizații etc, în vederea campaniilor electorale;
- uniune monopolistă în cadrul căreia firmele participante stabilesc prețurile și condițiile de vânzare a produselor și își stabilesc piețele de desfacere, în vederea limitării dau eliminării concurenței.
  • centralism birocratic - sistem de organizare administrativă, bazat pe conducerea de la centru, excluzînd inițiativa organelor locale.
  • centralism democratic - model de organizare și luare a deciziilor în cadrul unei societăți socialiste prin care deciziile majore și directivele politice sunt formulate și implementate central, dar procesul de luare a deciziilor este conceput să fie participativ și să implice contribuții de la toate nivelurile societății.
  • centralizare administrativă - sistem administrativ caracterizat prin centralism birocratic și prin care administrația locală este condusă efectiv de puterea locală.
  • centralizare a puterii - procesul prin care autoritatea și controlul decizional sunt concentrate în mâinile unei singure entități, fie ea un individ, un grup restrâns de persoane sau o instituție centrală, în detrimentul distribuției acesteia către entități regionale sau locale.
  • centralizare politică - formă de organizare a statului în care există o singură suveranitate, un singur parlament și un singur sistem de instanțe judecătorești, iar puterile locale se subordonează puterii centrale.
  • centrism:
- orientare politică, caracterizată prin poziție de mijloc față de stânga și dreapta;
- curent oportunist care s-a manifestat în cadrul partidelor social-democrate ale Internaționalei a II-a;
- (numit Calea a treia) doctrină apărută în a doua jumătate a secolului XX la intersecția dintre liberalismul social și social-democrație; exemple: Partidul Laburist din Marea Britanie, Partidul Social Democrat din Germania.
- instituție superioară conducătoare; putere administrativă centrală (din capitală);
- poziție politică de mijloc, situată între concepțiile de dreapta și cele de stânga.
  • cenzitar, sistem de vot ~ - sistem electoral în care dreptul de vot îl au numai cetățenii care îndeplinesc anumite condiții, în primul rând în funcție de avere.
  • cenzor:
- persoană însărcinată să asigure păstrarea secretului de stat;
- (în regimurile politice totalitare) persoană însărcinată de guvern sau de altă autoritate publică să controleze publicațiile date la tipar (cărți, reviste, ziare etc); persoană oficială, specializată, care se ocupă cu cenzura.
  • cenzură - control exercitat de un stat totalitar asupra presei, oricărei publicații, emisiuni televizate, rețea de internet sau convorbiri telefonice, manifestărilor cultural-artistice, în scopul anihilării opoziției și a libertății de exprimare în general.
  • cerc muncitoresc - denumire generică pentru organizațiile politice muncitorești, cu orientare de stânga, apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea.
  • certificat de alegător - (în unele state) act prin care se constată înscrierea unui cetățean, în listele electorale și pe baza căruia acesta își exercită dreptul la vot.
  • cetățean - locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat.
  • cezarism - guvernare totalitară, sprijinită de armată.
  • chairman - președinte (al unei ședințe); moderator.
  • checks and balances - unul dintre principiile ce stau la baza democrației americane, conform căruia, asemenea principiului separației puterilor în stat, puterile statale trebuie să aibă aproximativ aceeași pondere, pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie folosită în mod abuziv.
  • ciberactivism - vezi activism pe internet.
  • circumscripție electorală - unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor.
  • civilizație - ansamblul valorilor materiale și spirituale create de o comunitate umană.
  • clasa muncitoare - grup social format din indivizi care își câștigă existența prin activități care necesită calificare redusă, în special muncă fizică (sinonim: proletariat).
  • clasă mijlocie - categorie socială formată din mici întreprinzători, comercianți, meșteșugari, funcționari, aflați, ca nivel de trai, între muncitori și aristocrați.
  • clasă socială - grup mare de oameni care au caracteristici sociale, economice sau sociologice comune (vezi și luptă de clasă).
  • clauza națiunii celei mai favorizate - prevedere inclusă în acordurile internaționale, mai ales în cele cu caracter economic, prin care părțile contractante se angajează să-și acorde reciproc facilități pe care le-au acordat sau le vor acorda în viitor unui stat terț.
  • clericalism - curent politic care consideră legitimă dominația bisericii și a clerului asupra vieții politice, sociale și culturale a unei țări.
  • clientelism - complex de relații între persoane unite din interes sau care încearcă să obțină favoritisme; politică bazată pe astfel de relații.
  • club - organizație de pe lângă o instituție sau o societate comercială unde au loc activități culturale, educative sau cu caracter ideologic.
  • Clubul de la Roma - organizație al cărei scop este să supună atenției întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei.
  • coaliție - asocierea temporară a unor state, partide sau organizații care militează pentru un scop comun.
  • coaliție guvernamentală - alianță între partide sau grupări care stabilesc o platformă politică în vederea formării executivului; altă denumire: guvern de coaliție.
  • coaliție politică - alianță temporară între două sau mai multe partide politice sau grupuri cu scopul de a forma o majoritate și de a guverna împreună; poate fi formată atât înainte, cât și după alegeri, în funcție de necesități.
  • coaliție semafor - termen folosit în politică pentru a descrie o alianță guvernamentală formată de trei partide politice, ale căror culori sunt asociate cu cele ale unui semafor: roșu, galben și verde. Culorile adesea sunt asociate cu cele ale partidelor social-democrate (roșu), liberale (galben) și ecologiste (verde).[necesită citare]
  • coerciție - ansamblul măsurilor la care se apelează pentru a determina o persoană să îndeplinească anumite obligații.
  • coexistență pașnică - doctrină politică potrivită căreia statele lumii nu trebuie să apeleze la forță pentru rezolvarea litigiilor dintre ele și să dezvolte relații reciproce pașnice.
  • COINTELPRO - program al Biroului Federal de Investigații (FBI) al Statelor Unite, care a avut ca scop investigarea, intimidarea și destrămarea organizațiilor politice disidente din Statele Unite.
  • colaborator la Securității - persoană care a furnizat informații, note și rapoarte scrise către Securitate.
  • colaboraționism - atitudinea de cooperare cu forțele de ocupație ale unei țări străine, care este o formă de trădare.
  • colaboraționist - partizan al unei politic de colaborare cu inamicul, în condițiile ocupării țării de către acesta.
  • colegiu electoral - adunare de alegători desemnați pentru a alege un deputat, un senator sau un consilier.
  • coloana a cincea:
- (în contextul Războiului Civil Spaniol) termen referitor la agenții secreți ai generalului Franco, care activau în Republica Spaniolă;
- termen care desemnează oamenii sau grupurile care sprijină în secret sau acționează împotriva propriului lor stat sau guvern, în favoarea unei alte țări, organizații sau ideologii.
  • colonialism - politică de cucerire, de ocupare a unor teritorii și de dominare a acestora prin mijloace economice, politice și militare.
- colectiv organizat care funcționează pe lângă o instituție, o adunare etc. și care are sarcina de a face propuneri, de a lua hotărâri sau de a executa mandate în cazuri speciale;
- organism sau structură a unei organizații internaționale.
  • comisie parlamentară - organism intern de lucru al Parlamentului; exemple: comisie de anchetă, comisie de mediere.
  • comisie permanentă - comisie care funcționează cu aceiași membri atunci când este convocată.
  • comitet - organism de conducere colectivă în cadrul anumitor organizații.
  • comitet de cetățeni - vezi adunare cetățenească.
- sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb;
- mișcare, ideologie care promovează acest sistem.
- acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; contract;
- acord între două sau mai multe state care reglementează relațiile dintr-un anumit domeniu.
- formă de organizare socială sau economică în care entitățile, numite "corporații," joacă un rol semnificativ în gestionarea afacerilor publice sau economice.
- doctrină social-politică și economică ce pune accent pe organizarea și colaborarea strânsă între diferitele grupuri sociale și economice, în special între guvern, sindicate și corporații.
  • corupție endemică - formă de corupție care, spre deosebire de corupția ocazională sau sporadică, este profund înrădăcinată și sistematică într-o societate sau într-o instituție.
  • criză de guvern - interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea altuia.
  • criză de regim - epocă în care un regim politic devenit instabil este pe punctul de a fi răsturnat (pe cale revoluționară sau prin lovitură de stat) și înlocuit cu altul.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

D

[modificare | modificare sursă]
- mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej;
- formă de tratat internațional.
  • decolonizare - procesul prin care popoarele și țările supuse regimurilor coloniale și-au dobândit independența.
  • decolonizarea Africii - proces desfășurat după cel de-al Doilea Război Mondial, când locuitorii coloniilor din Africa au început să ceară independența, iar puterile coloniale și-au retras administrația de aici.
  • decomunizare - înlăturarea efectelor nefaste ale comunismului.
  • decret - act oficial emis de organele superioare de stat, conținând o decizie prin care se reglementează situații generale sau individuale concrete.
  • de facto - expresie care caracterizează recunoașterea incompletă a unui stat de către alt stat, dar fără a stabili relații diplomatice (vezi și de iure).
  • defectare:
- actul prin care un individ — de obicei un oficial guvernamental, diplomat, spion sau militar — părăsește în mod voluntar țara sa și cere azil într-o altă țară, deseori adversară sau rivală, renunțând astfel la loialitatea față de statul său de origine;
- actul unui politician sau membru al unui partid politic de a părăsi acel partid, de obicei pentru a se alătura unui alt partid sau grup politic; printre motive se pot enumera: diferențe ideologice, oportunism, dispute interne.
  • defensism - atitudine a reacțiunii din Primul Război Mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război.
  • de iure - expresie care caracterizează recunoașterea deplină a unui stat de către alt stat, urmată de stabilirea relațiilor diplomatice.
  • demagog:
- liderul unui partid popular în Grecia antică;
- politician fără ascrupule, înșelător al maselor (vezi și populism).
  • demarcația frontierei - operație prin care se stabilește, la fața locului, linia de frontieră dintre două state.
  • demnitar - înalt funcționar de stat.
  • democrație - formă de organizare și conducere a unei societăți, în care poporul își exercită (direct sau indirect) puterea.
  • democrație directă - regim politic democratic în care populația („suveranul”) exercită puterea în mod direct.
  • democrație funcțională - sistem democratic care funcționează în mod eficient și sănătos, îndeplinindu-și rolurile de bază fără a fi afectat de disfuncționalități majore și conținând aspectele: instituții puternice și independente, stat de drept, transparență și responsabilitate, participare cetățenească activă, respect pentru drepturile minorităților.
  • democrație participativă - model politic în care cetățenii au un rol activ și continuu în luarea deciziilor care îi afectează direct, dincolo de simplul act de vot, implicându-se în mod constant în procesele decizionale prin diferite forme de participare, cum ar fi consultările publice, adunările cetățenești, dezbaterile publice, inițiativele legislative și referendumul; sinonim: democrație semidirectă.
  • democrație reprezentativă - regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice.
  • democrație semidirectă - vezi democrație participativă.
  • dependență - subordonare economică, politică etc. a unei țări, a unui teritoriu față de o putere străină, prin limitarea libertății naționale, a dreptului suveran de a hotărî asupra dezvoltării sale.
  • deschidere, cuvânt (sau discurs) de ~ - conferință inaugurală a unei reuniuni politice.
  • despăgubiri de război - sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate.
  • deturnare de fonduri - formă de corupție se referă la actul de a folosi în mod abuziv sau ilegal bani sau resurse care sunt destinate pentru un anumit scop public sau proiect pentru scopuri personale, private sau nelegitime.
  • deținut politic - persoană condamnată la închisoare din motive politice.
  • deviză - formulă care exprimă concis ideea călăuzitoare a unei persoane, grup, organizații.
  • dezarmare - ansamblul de măsuri în scopul lichidării sau limitării armamentului și a forțelor militare ale statelor.
  • dezbatere publică - proces prin care cetățenii, organizațiile și alte părți interesate își pot exprima opiniile, preocupările și sugestiile și astfel pot participa la luarea deciziilor publice prin discuții deschise și transparente.
  • dezumanizarea adversarului:
- strategie retorică și ideologică prin care o persoană, un grup social sau o comunitate este privată simbolic de trăsăturile umane, fiind descrisă în termeni care o plasează sub nivelul umanității⁠(d);
- portretizarea adversarilor politici ca fiind periculoși, inferiori, iraționali sau chiar ca „dușmani ai umanității”, pentru a justifica acțiuni împotriva lor și pentru a reduce empatia sau sprijinul public față de aceștia.
- activitate, îndeplinită de organele statului și de reprezentanții și agenții săi peste graniță, care asigură realizarea sarcinilor politicii externe a statului;
- ramură a științelor politice care se ocupă de relațiile internaționale;
- arta de a conduce și de a practica negocierile între state.
  • direcție - subdiviziune în sistemul de organizare a unui minister, a unui organ central etc., care conduce o anumită ramură de activitate a instituției respective.
  • discriminare:
- politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime;
- orice diferență sau preferință bazată pe rasă, religie, sex, opinie politicã, origine socială, care are ca efect alterarea egalității de șanse sau tratament a unei persoane în ceea ce privește locul de muncă sau profesia.
  • discurs de instigare la ură - formă de exprimare (prin cuvinte, imagini, gesturi sau alte mijloace) care incită la discriminare, ostilitate, violență sau ură împotriva unui grup de persoane sau a unui individ pe baza unor caracteristici precum: rasă, etnie, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică.
  • disidență - manifestare a unei persoane care este în dezacord cu puterea poitică sau are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte.
  • dispute teritoriale - conflicte între două sau mai multe state sau entități politice, care revendică același teritoriu sau care au neînțelegeri privind granițele existente și care pot conduce la conflicte diplomatice, economice sau chiar militare.
  • disparitate de putere - distribuția inegală a puterii politice în cadrul unei societăți sau organizații.
  • distorsionarea adevărului - difuzarea de informații false sau prin prezentarea selectivă a unor fapte într-un mod care susține o anumită poziție politică; este utilizată în special în campaniile electorale, unde candidații sau grupurile de interese încearcă să câștige sprijinul alegătorilor; vezi și propagandă.
  • diviziune digitală - discrepanța dintre populația (persoanele, instituțiile etc) care are (au) acces la tehnologia informațională digitală și beneficiază de avantajele acesteia, și, pe de altă parte, persoanele care nu au acces la această facilitate.
  • doctrină - totalitatea principiilor, tezelor unui sistem politic.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

E

[modificare | modificare sursă]
  • e-activism - vezi activism pe internet.
  • e-campanii - vezi activism pe internet.
  • echitate socială - concept care se referă la distribuirea justă a resurselor, oportunităților și drepturilor într-o societate, astfel încât toți indivizii să aibă acces la beneficiile societății în mod egal sau în funcție de nevoile și capacitățile lor individuale.
  • economie naturală - tip de economie în care produsul activității umane este destinat în totalitate consumului producătorului.
  • economie de piață - formă modernă a economiei, bazată de proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care producția este guvernată de legea cererii și ofertei.
  • economie dirijată - economie în care piața și mecanismele ei au fost înlocuite de planificarea tuturor activităților de către stat.
  • educație politică - procesul de informare, formare și sensibilizare a cetățenilor cu privire la sistemele politice, instituțiile de guvernare, valorile democratice, drepturile și responsabilitățile civice, cu scopul de a promova implicarea activă și responsabilă în viața publică și în procesul decizional.
  • efect de undă secundară - propagarea în mod neașteptat a efectelor unei decizii politice în alte domenii și cu consecințe negative, greu de controlat.
  • efect descurajant:
- utilizarea tacticilor sau a politicii pentru a intimida sau a descuraja adversarii politici sau criticii de a-și exprima opiniile sau de a acționa împotriva unei guvernări sau a unei puteri existente;
- impactul unei acțiuni sau politici asupra indivizilor sau grupurilor care îi determină să se abțină de la exercitarea drepturilor lor fundamentale din teama consecințelor negative.
- interzicerea de către un stat a schimburilor comerciale cu un alt stat;
- reținere de către un stat a navelor comerciale sau a mărfurilor inamicului, aflate în porturile statului respectiv.
- extindere a influenței și dominației economice și politice a unui stat asupra altuia; acaparare de teritorii străine (exemple: expansiunea SUA (1865–1918) și expansiunea teritorială a SUA);
- dezvoltare economică impetuoasă.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

F

[modificare | modificare sursă]
- ideologie apărută în Europa după Primul Război Mondial, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc., nazismul fiind o formă a sa;
- regim politic instaurat pe baza acestui curent.
- stat format prin asociația mai multor state, care își păstrează organizarea lor proprie;
- grupare a unor asociații din mai multe state sau din același stat în vederea unor scopuri comune.
- (într-un partid politic) grupare organizată care se împotrivește liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită, elaborând o altă poziție;
- grup parlamentar compus din reprezentanții aceluiași partid.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

G

[modificare | modificare sursă]
- știință politică ce studiază influența poziției geografice a unui stat asupra politicii sale;
- teorie pseudoștiințifică ce susține că politica unui stat ar fi influnețată de poziția sa geografică.
  • gerontocrație - sistem de guvernare în care puterea politică sau conducerea aparține bătrânilor.
  • georgism - concepție de economie politică ce susține că proprietatea privată a pământului generează inegalități sociale; vezi și geolibertarianism.
  • gerrymandering - practică politică prin care limitele electorale ale unui anumit district sunt manipulate în mod intenționat pentru a favoriza un anumit partid politic și acesta prin rearanjarea granițelor electorale pentru a obține un avantaj electoral injust sau pentru a diminua puterea de vot a unui anumit grup de alegători.
  • ghost skin - termen utilizat de către membrii comunităților supremaciste pentru a denota un membru care nu își susține în mod public ideologia cu scopul de a se integra în societate și a promova idei rasiste.
  • Glasnost - concept de transparență introdus de secretarul general Mihail Gorbaciov în cea de-a doua jumătate a anilor 1980 în instituțiile guvernamentale și în viața civilă din Uniunea Sovietică.
  • globalizare - fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituții și organisme politice suprastatale, printr-o politică economică și de securitate comună etc.
  • globalizarea modernă timpurie - vezi protoglobalizare.
  • greenwashing - practica unor organizații, guverne sau politicieni de a prezenta acțiunile sau politicile lor ca fiind mai ecologiste decât sunt în realitate, pentru a câștiga sprijinul publicului sau pentru a obține încrederea și voturile oamenilor prin asocierea cu cauzele sau valorile ecologiste.
  • grevă - încetarea activității în semn de protest pentru a determina patronatul să dea curs anumitor revendicări.
  • guvernanță - ansamblul de principii, procese și mecanisme prin care este exercitată și coordonată puterea și resursele într-o societate, asigurând transparență, responsabilitate, participare civică și eficiență în luarea deciziilor și implementarea politicilor.
  • guvernare - procesul prin care autoritățile exercită puterea și iau decizii pentru a conduce și administra o comunitate, o regiune sau un stat și care implică un set de activități și mecanisme prin care sunt stabilite, implementate și monitorizate politici și legi în scopul gestionării treburilor publice și asigurării ordinii și bunăstării sociale și anume: procesul decizional, instituții și structuri de putere, responsabilitate și transparență, participare și reprezentare, respectarea statului de drept.
  • guvernare deschisă - termen care se referă la transparența, participarea publică și responsabilitatea guvernelor față de cetățeni, cu scopul de a facilita un acces mai larg la informațiile publice, de a încuraja participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor și de a promova un climat de încredere între autorități și societate.
  • guvernare electronică - aplicație a tehnologiei informației pentru oferirea de servicii administrative, schimbul de informație, tranzacțiile comunicaționale, integrarea diferitelor sisteme și servicii autonome între guvern, cetățean și mediul de afaceri.
  • guvernare participativă - proces prin care cetățenii și grupurile interesate sunt implicați în procesul decizional și în implementarea politicilor publice, deci autoritățile publice și cetățenii colaborează în vederea dezvoltării și implementării politicilor și programelor care afectează comunitatea.
  • guvernator - persoană care conduce, în numele șefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

H

[modificare | modificare sursă]
- regiune învecinată cu o posesiune colonială;
- termen care indică starea de aservire a unei țări față de altele cu o economie mai dezvoltată;
- zonă imediată și apropiată de aprovizionare cu mărfuri a unui oraș.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

I

[modificare | modificare sursă]
  • imunitate diplomatică - totalitate drepturilor de care se bucură reprezentanții și misiunile diplomatice, familiile acestora și personalul administrativ în țara în care au fost acreditați.
  • imunitate parlamentară - starea juridică a membrilor parlamentului, care nu pot fi arestați sau trimiți în judecată fără încuviințarea instituției din care fac parte.
  • inamic - statul beligerant adversar și tot ceea ce aparține acestuia.
  • inamic al poporului (sau de clasă) - denumire utilizată în comunism pentru opozanții politici; altă denumire: dușman al poporului.
  • inamovibilitate - situația juridică a unor anumite categorii profesionale (cum ar fi magistrații) ai căror membri nu pot fi destituiți sau mutați în mod arbitrar (cum ar fi în situația schimbării partidelor adflate la putere).
  • incident de frontieră - vezi: conflict de frontieră.
  • incident diplomatic - eveniment sau o acțiune care provoacă tensiuni sau conflicte între două sau mai multe state, afectând relațiile lor diplomatice; aceste incidente pot varia de la neînțelegeri minore la dispute grave, care pot amenința cooperarea politică, economică sau militară dintre țări; altă denumire: incident internațional.
  • incident internațional - vezi: incident diplomatic.
  • independență - situație a unui stat care beneficiază de libertate politică, economică, națională.
  • Indicele de Dezvoltare Durabilă al Societății - nivelul global de dezvoltare durabilă a 151 de țări, utilizat pentru monitorizarea progresului acestora în parcursul lor către o dezvoltare durabilă, pentru stabilirea priorităților în acest domeniu, în scopuri educative, pentru cercetări și dezvoltări ulterioare.
  • informații publice - date și documente deținute de instituții și autorități publice, care sunt accesibile cetățenilor conform legii și pot fi consultate, utilizate și diseminate, cu scopul asigurării transparenței, responsabilității și implicării cetățenilor în guvernare.
  • Inițiativa celor Trei Mări - platformă politică a țărilor membre UE din Europa Centrală și de Est, al cărei scop este stimularea cooperării în regiune, accelerarea proceselor de modernizare a infrastructurii și consolidarea independenței energetice.
  • Inițiativa Central Europeană - forum de cooperare regională în Europa Centrală și de Est, fondat în 1989.
  • inițiativa cetățenească - formă de democrație directă prin care cetățenii pot propune direct proiecte de lege, politici publice sau modificări legislative, fără a depinde de inițiativa unui partid politic sau a unui organ guvernamental; este o formă de participare activă a cetățenilor în procesul decizional, având ca scop influențarea directă a cadrului legislativ sau politic.[necesită citare]
  • instabilitate (politică) - situație în care guvernul, instituțiile politice sau sistemul politic al unui stat sunt instabile, imprevizibile sau vulnerabile la schimbări bruște și adesea necontrolate; poate conduce la dificultăți în guvernare, conflicte interne, crize economice și sociale, și, în cazuri extreme, la violență sau chiar la răsturnarea guvernului.
  • instituție centrală - organizație sau entitate principală care deține autoritatea supremă într-un stat și responsabilitatea pentru luarea deciziilor și gestionarea unei anumite funcții sau a unui domeniu specific; exemple: guvernul național, banca centrală, agențiile naționale.
  • instituție publică - organizație sau entitate creată și finanțată de stat, care are rolul de a presta servicii publice, de a implementa politici guvernamentale și de a administra diferite domenii ale vieții sociale, economice, culturale și politice în interesul public; exemple: ministerele, primăriile, agențiile de stat, școlile și universitățile publice, spitalele publice.
  • instrument de ratificare - document special prin care se ratifică un tratat internațional.
  • insurecție - formă de luptă deschisă împotriva unui regim, cu participarea maselor populare.
  • integritate - termen care se referă la comportamentul etic al persoanelor implicate în politică, funcționarilor publici și a altor actori politici; implică respectarea principiilor de onestitate, corectitudine, transparență și responsabilitate în exercitarea funcțiilor publice și în interacțiunea cu cetățenii și alte părți interesate.
  • integritate teritorială - menținerea granițelor unui stat, fără modificări impuse de alte state.
- mișcare de eliberare a teritoriilor aflate sub ocupație străină.
- mișcare politică șovină care urmărește anexarea unor teritorii străine, în care conaționalii sunt minoritari.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Î

[modificare | modificare sursă]
  • împroprietărire - act al statului prin care se atribuie unei persoane un teren, o casă etc.
  • Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului - departament al Secretariatului Națiunilor Unite care lucrează pentru promovarea și protejarea drepturile omului care sunt garantate de dreptul internațional și stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948.
  • Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați - agenție a Națiunilor Unite mandatată să protejeze și să ofere ajutor refugiaților și ajută la repatrierea acestora sau reinstalarea într-o altă țară; altă denumire: Agenția ONU pentru Refugiați.
  • îndoctrinare - acțiunea de convingere a cuiva privind adevărul unei doctrine; inițierea într-o doctrină.
  • înghețare a relațiilor diplomatice - suspendarea temporară a interacțiunilor oficiale între două state, fără a întrerupe complet legăturile diplomatice, ca urmare a unor tensiuni politice, conflicte sau neînțelegeri grave, contactele și cooperarea dintre țări fiind reduse la minimum.
  • însărcinat cu afaceri - agent diplomatic cu rangul cel mai mic.
  • însărcinat cu afaceri ad-interim - dimplomatul cu rangul cel mai mare dintr-o reprezentanță diplomatică care înlocuiește șeful reprezentanței în absența acestuia.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

J

[modificare | modificare sursă]
  • Jihadul Islamic Palestinian - organizație islamistă palestiniană fondată în 1981, al cărui obiectiv este distrugerea Statului Israel și fondarea unui stat palestinian suveran și islamic.
  • joc de imagine - metode utilizate de politicieni pentru a-și îmbunătăți imaginea publică în ochii alegătorilor sau în mass-media și care poate implica manipularea sau prezentarea selectivă a informațiilor pentru a crea o imagine favorabilă sau pentru a ascunde aspecte negative.
  • jumătate de adevăr - prezentarea selectivă a informațiilor sau la utilizarea unei părți adevărate a unei probleme pentru a sprijini sau a susține un anumit argument sau poziție politică, ignorând sau distorsionând alte aspecte relevante pentru a crea o percepție sau înțelegere incorectă sau incompletă a situației.
  • juntă militară (în America Latină):
- grup insurgent care cucerește puterea locală.
- guvernare instaurată în urma unei lovituri de stat.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

K

[modificare | modificare sursă]


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

L

[modificare | modificare sursă]
- loc de internare a prizonierilor de război (lagăr de prizonieri de război) sau unde sunt închiși, în regimurile totalitare, cei considerați ostili regimului.
- totalitatea statelor, a oamenilor care militează pentru aceleași scopuri sau idei social-politice (exemplu: lagărul socialist).
- adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane din timpul Evului Mediu;
- organul reprezentativ al puterii în statele germane;
- organul legislativ al landurilor germane.
  • lassalleanism - curent oportunist din Germania secolului al XIX-lea, care susținea posibilitatea trecerii de la capitalism la socialism prin activitate parlamentară pașnică și cu sprijinului statului burghez.
  • legație - reprezentanță diplomatică inferioară în rang unei ambasade (vezi și drept de legație).
  • lege:
- regulă imperativă stabilită de autoritatea supremă a unui stat;
- act normativ elaborat de Parlament.
- starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat;
- (la plural) drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea cuvântului, a presei etc.);
- autonomie față de orice putere străină a unui popor, stat, oraș etc.
  • ligă - uniune, asociație sau coaliție de state, de orașe, de societăți sau de persoane fizice ori juridice, constituită în vederea realizării unui obiectiv comun.
  • limbă diplomatică - limbă pe care o adoptă statele pentru redactarea unor tratate, pentru deliberări în cadrul unor organisme internaționale etc.
  • limbă oficială - limba în care se redactează actele oficiale ale unei conferințe sau cele care emană de la un organism internațional.
  • listă civilă - sumă pe care o poate cheltui anual monarhul și familia sa, conform constituției.
  • listă electorală - document oficial care conține numele și alte informații relevante despre cetățenii care au dreptul de a vota la alegerile locale, naționale sau europene; este esențială pentru organizarea corectă a alegerilor, deoarece asigură că doar persoanele eligibile pot participa la vot.
  • listă electorală permanentă - listă electorală care include toți cetățenii care au drept de vot și care sunt înscriși în registrele oficiale ale autorităților; este actualizată periodic pentru a reflecta schimbările demografice, cum ar fi mutările, decesurile sau noile înscrieri în registrul electoral.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

M

[modificare | modificare sursă]
  • majoritate absolută - obținerea a mai mult de jumătate din totalul voturilor sau mandatelor disponibile într-un organ de decizie, cum ar fi un parlament și în care un partid politic sau o coaliție trebuie să dețină cel puțin 50% + 1 din totalul voturilor sau locurilor.
  • majoritate calificată - majoritate care presupune un procent mai mare decât 50%, de obicei stabilit la 2/3 sau 3/4, necesar pentru a adopta decizii speciale, cum ar fi modificarea constituției sau luarea unor măsuri excepționale.
  • majoritatea instabilă - situație în care guvernarea se bazează pe un număr de mandate suficient pentru a forma o majoritate, dar această majoritate este fragilă și vulnerabilă la schimbări, dezacorduri sau retrageri de sprijin din partea unor parteneri politici, ceea ce poate duce la dificultăți în adoptarea legilor și la o guvernare ineficientă sau chiar la crize politice.
  • majoritate parlamentară - ansamblul partidelor și grupărilor politice care dețin mai mult de jumătate din locurile din parlament.
  • majoritatea simplă (sau relativă) - situația în care un partid, un candidat sau o propunere obține mai multe voturi sau mandate decât orice alt partid, candidat sau opțiune concurentă, dar nu neapărat mai mult de jumătate din totalul voturilor sau mandatelor disponibile.
  • majoritate stabilă - configurație parlamentară în care un partid sau o coaliție de partide deține un număr suficient de mandate pentru a guverna eficient, fără riscul constant de a pierde sprijinul în timpul voturilor importante, cum ar fi cele pentru adoptarea legilor, bugetului sau moțiunilor de cenzură și care asigură continuitatea guvernării și previne blocajele politice.
  • Minister al Afacerilor Externe (sau Ministerul de Externe) - minister care aplică linia politică a statului respectiv în problemele privitoare la relațiile internaționale.
  • Minister de Interne - minister în resortul căruia se găsește întreaga administrație de stat din interiorul unei țări.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

N

[modificare | modificare sursă]
  • naționalitate conlocuitoare - comunitate de oameni cu aceleași caractere naționale, locuind pe teritoriul unui stat multinațional.
- neconformare la linia politică a unui partid sau stat;
- politică externă a unui stat care nu aderă la blocuri sau grupări militare.
- comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție; adresă, înștiințare.
- comunicare (scrisă) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme, face anumite propuneri, protestează asupra lezării unor interese etc


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

O

[modificare | modificare sursă]
- știre sau comunicat ce emană de la o autoritate, fără a avea însă un caracter oficial;
- calificativ dat organelor de presă, agențiilor de știri etc. care exprimă punctul de vedere al unui guvern, fără ca acesta să fie însă oficial; acestea au o strânsă legătură cu autoritățile, redau linia lor politică, însă formal nu depind de ele și, în ultimă instanță, nu le angajează.
  • oligarh - termen folosit în special pentru persoanele din statele fost-comuniste care s-au îmbogățit rapid (uneori prin metode contestabile) și dețin influență în spațiul politic; vezi și mogul de presă.
  • oligarhie - formă de guvernare în care puterea politică este deținută de un număr mic de persoane.
  • ONG - vezi organizație neguvernamentală.
  • ONU - vezi Organizația Națiunilor Unite.
  • oportunism - comportamentul unui politician sau al unui grup politic care își schimbă principiile, pozițiile sau acțiunile în funcție de circumstanțele momentului pentru a obține avantaje personale sau politice, adesea fără a ține cont de consecvența ideologică sau de integritatea morală.
  • opoziție - partidele politice, grupurile sau indivizii care nu fac parte din guvernul aflat la putere și care, de obicei, critică și monitorizează activitatea acestuia, punându-l sub presiune pentru a fi mai responsabil și mai transparent.
  • orânduire de stat - organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale.
  • orânduire socială - treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică.
  • ordonanță - act emis de Guvern cu autorizația Parlamentului și care dobândește valoare de lege după ce este ratificată de acesta din urmă.
  • organ:
- grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane;
- instrument, mijloc de acțiune politică, de comunicare; publicație, ziar.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

P

[modificare | modificare sursă]
- stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau războaie între state, popoare, populații;
- acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.
- organ legislativ din unele țări, compus din una sau din două camere și constituit din reprezentanți ai diferitelor partide politice aleși, total sau parțial, prin votul cetățenilor;
- sesiune, ședință de lucru în care se întrunește acest organ.
  • parteneriat strategic⁠(d) - relație de cooperare pe termen lung între două sau mai multe state, bazată pe interese comune și încredere reciprocă, în domenii precum securitatea⁠(d), apărarea⁠(d), economia, diplomația și tehnologia, fără a implica o alianță formală sau o integrare politică completă.
  • participare civică - implicarea activă a cetățenilor în procesul democratic și în viața comunității lor, cu scopul de a influența deciziile publice, de a promova schimbări sociale și de a contribui la binele comun.
  • partid - grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune (cum ar fi cele ale unei categorii sociale) și al cărui scop este câștigarea controlului asupra aparatului de conducere.
  • partid etnic - organizație politică ce reprezintă interesele specifice ale unui grup etnic sau național din cadrul unei societăți; își bazează ideologia și platforma pe problemele, cultura, istoria, și identitatea unui anumit grup etnic și urmărește să protejeze și să promoveze drepturile și interesele acelui grup.
  • partid istoric - denumire pentru fiecare din partidele care s-au succedat la conducerea României până în 1945.
  • partid statal - partid unic ce reunește toate forțele politice conforme din țară.
  • partid-umbrelă - termen folosit pentru a descrie un partid politic care reunește sub aceeași organizație și platformă ideologică o gamă largă de grupuri și perspective politice diverse, cu scopul de a atrage și reprezenta un număr cât mai mare de cetățeni, indiferent de orientările lor specifice.
- știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective;
- suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice.
  • politici identitare - analiză politică bazată pe ideea că oamenii prioritizează nevoile și interesele specifice identității lor rasiale, religioase, etnice, sexuale, sociale sau culturale asumate și preferă alianțe politice doar cu cei din același grup în locul implicării în relații politice tradiționale.
  • politizare - procesul prin care un subiect, o problemă, o instituție sau un grup social devine influențat de considerente politice sau este transformat într-o chestiune politică, ceea ce poate implica mobilizarea opiniei publice, implicarea partidelor politice sau a actorilor politici în discuții și decizii legate de acel subiect.
  • politologie - disciplină care se ocupă cu analiza formelor de putere exercitate în state și instituții; altă denumire: știință politică.
  • poliție politică - organ de represiune specific totalitarismului, îndreptat împotriva oponenților puterii.
  • populism - curent politic care pune accent pe înțelegerea și reprezentarea intereselor și aspirațiilor populației în opoziție cu elitele politice, economice și culturale, având caracteristicile: focalizare pe popor, critică a elitei, stil retoric simplificat, soluții simpliste la probleme complexe, anti-establishment.
  • propagandă albă - strategie de comunicare care urmărește să promoveze anumite idei, politici sau interese, prezentând informații verificabile și corecte în mod deschis și transparent, fără a recurge la manipulare sau la difuzarea de informații false.
  • propagandă neagră - tehnică de manipulare care implică difuzarea deliberată a informațiilor false, denigratoare sau defăimătoare despre un anumit individ, grup, organizație sau cauză în scopul discreditării lor.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

R

[modificare | modificare sursă]
- aplicarea unor metode categorice, extremiste în rezolvarea unor probleme;
- sistem politic care preconizează reforma completă a instituțiilor.
  • radicalizare - procesul de adoptare a unor idei din ce în ce mai negative despre un anumit grup de persoane, idei care justifică acțiuni violente îndreptate împotriva acestora.
  • rasism - teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane, emisă cu scopul de a constitui o justificare pentru dominarea și subjugarea unor popoare.
  • ratificare - semnarea de către un stat a unui document internațional.
  • rațiune de stat - principiu conform căruia statul poate lua anumite măsuri în interes general, trecând peste interesul particular, individual.
  • răscoală - vezi revoltă.
  • război - conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice.
  • război civil - luptă armată dusă în scopul cuceririi puterii, supremației politice într-un stat.
  • război de agresiune - război care încalcă tratatele, garanțiile sau acordurile internaționale, fiind considerat crimă împotriva păcii.
  • război de eliberare națională - luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului.
  • război de gherilă - luptă dusă de detașamente armate în spatele frontului armatei dușmane; formă a războiului popular, împotriva unui regim politic și a armatelor sale oficiale; altă denumire: război de partizani.
  • război de partizani - vezi război de gherilă.
  • război psihologic - stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația.
  • război rece - stare de încordare, de tensiune în relațiile dintre unele state (în special dintre SUA și URSS după 1950).
  • război total - luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații.
- împotrivire politică și economică a unei clase sociale aflate în declin față de orice manifestare a progresului social;
- (prin extensie) totalitatea celor care susțin aceasta împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi.
  • Realpolitik - politica sau diplomația bazată în principal pe considerentele circumstanțelor date, mai degrabă decât pe noțiuni ideologice explicite sau premise morale și etice.
  • recepție - reuniune, banchet cu caracter festiv (în cercurile oficiale).
  • redwashing - termen care se referă la practica unui guvern sau a unei organizații de a folosi simboluri, discursuri sau acțiuni pentru a se prezenta într-o lumină pozitivă în ceea ce privește valorile socialiste, comuniste sau de stânga, fără a reflecta cu adevărat acele valori; vezi și purplewashing, pinkwashing.
  • refugiat politic - persoană care cere azil politic în altă țară.
  • referendum - (sau plebiscit) consultare populară asupra unui proiect de lege de o importanță deosebită.
  • reformă - transformare politică, socială, culturală în cadrul unei societăți, dar care nu modifică structura generală a acesteia (vezi și revoluție).
  • reformă electorală - schimbarea sistemului electoral și a celui de vot, de la cel cenzitar la votul universal.
  • reformă monetară - reorganizarea sistemului monetar al unei țări deteminată, de regulă, de deprecierea monedei naționale.
  • refugiat - persoană care a fost nevoită să-și părăsească țara din diverse motive.
  • regalist - susținător al regelui, monarhist.
  • regim (politic) - sistem de organizare și de conducere a vieții politice, economice, sociale a unui stat.
  • regim autoritar - regim politic caracterizat prin restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești, prin diminuarea prerogativelor instituțiilor democratice, în favoarea conducătorului statului.
  • regim comunist - regim politic totalitar instaurat mai întâi în fosta Rusie țaristă (1917), apoi în țările din estul Europei.
  • regim democratic - regim politic care se bazează pe voința poporului, respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separația puterilor în stat.
  • regim parlamentar - regim politic în care puterea legislativă este preponderentă, guvernul (puterea executivă) având obligația să răspundă în fața acesteia.
  • regim prezidențial - regim politic unde există o separare a puterilor, președintele ales de popor având puterea executivă, el nerăspunzând în fața parlamentului.
  • regim totalitar - regim politic care suprimă drepturile și libertățile democratice, folosindu-se de constrângere și de propagandă ideologică. Exemple: comunismul, nazismul.
  • republică - formă de guvernare în care conducerea este exercitată de un organ suprem al puterii de stat sau de un președinte ales ori numit; țară, stat care are o astfel de formă de guvernământ.
  • resortisant - persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, unui teritoriu aflat sub administrația altui stat (care îi oferă protecție).
  • responsabilitate - obligația pe care o au oficialii și instituțiile publice de a acționa în conformitate cu legile și regulamentele, de a lua decizii în interesul public și de a răspunde pentru acțiunile și deciziile lor, ceea ce implică faptul că acești oficiali pot fi trași la răspundere și sancționați dacă nu își îndeplinesc corect atribuțiile sau dacă abuzează de puterea conferită.
  • reședință - sediul unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate sau clădire în care se află acest sediu.
  • revizionism - vezi bernsteinism.
  • revoltă - formă deschisă, spontană, neorganizată de rezistență, nesupunere a unor grupuri umane împotriva puterii de stat; altă denumire: răscoală.
  • revoluție - transformare, într-o perioadă scurtă de timp și în profunzime, a caracterului politic, social sau cultural al unei societăți (vezi și reformă).
  • revoluție industrială - proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției.
  • revoluție tehnico-științifică - proces care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
  • rezident, ministru ~ - reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.
  • rezistență fără lider - strategie aplicată de mișcările de rezistență prin care grupuri mici și independente sau indivizi contestă o instituție consacrată precum o lege, un sistem economic, ordinea socială sau guvernul.
  • rezoluție - hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective.
  • rotație guvernamentală - schimbarea și restructurarea componenței guvernului unui stat prin înlocuirea sau redistribuirea membrilor unui cabinet guvernamental și a funcțiilor acestora.
  • ruscism - concepție aparținând naționalismului rus, specifică regimului autoritar al lui Putin și caracterizată prin șovinism, imperialism și nostalgie pentru fosta URSS; este motivația principală pentru Invazia Rusiei în Ucraina (2022).


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

S

[modificare | modificare sursă]
  • S14 - mișcare naționalistă radicală din Ucraina.
  • "salvator național" - expresie care se referă la un lider sau o figură politică percepută ca fiind capabilă să salveze o națiune dintr-o situație critică sau dificilă; există și riscuri asociate cu centralizarea puterii și dependența excesivă de o singură persoană.
  • sancțiune:
- aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie;
- sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție.
  • satyagraha - formă de activism politic, non-violent, introdus de Mahatma Gandhi.
  • schelet în dulap⁠(d) - expresie care se referă informații compromițătoare sau secrete despre un politician sau un candidat la alegeri care, dacă sunt dezvăluite, pot avea un impact negativ semnificativ asupra imaginii și reputației acestuia.
  • scindare - separare, fracționare a unei colectivități, a unei organizații etc. în grupuri sau elemente care intră în opoziție, în conflict.
  • scrutin - operație electorală care constă în depunerea voturilor într-o urnă, în deschiderea urnei pentru a tria și a număra voturile, precum și în proclamarea rezultatului votării.
  • scrutin de listă - mod de alegere în care, dintre candidații înscriși pe buletinul de vot, alegătorul are dreptul de a vota mai mulți candidați, potrivit numărului de deputați stabilit pentru circumscripția electorală respectivă.
  • scrutin individual (sau uninominal) - votare în care pe fiecare buletin e trecut numele unui singur candidat.
  • scrutin public - votare care se face prin ridicare de mâini sau prin aprobări orale.
  • segregare rasială⁠(d) - separarea fizică, socială și economică a indivizilor sau grupurilor de diferite rase în funcție de caracteristici rasiale, prin impunerea unor reguli, legi sau practici care restricționează interacțiunea, conviețuirea și accesul egal la resurse și oportunități între grupuri rasiale diferite.
  • sindicat galben - sindicat care nu este independent, fiind condus din umbră de angajator în scopuri diversioniste.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Ș

[modificare | modificare sursă]


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

T

[modificare | modificare sursă]
  • terorism - utilizarea violenței și a intimidării pentru a se obține avantaje politice sau pentru a se crea un climat de insecuritate.
  • tigru de hârtie⁠(d) - termen care descrie o țară sau o entitate politică care, deși pare puternică și influentă, este în realitate slabă și ineficientă.
  • tokenism - termen care desemnează o politică și practică socială de a efectua gesturi simbolice, chiar ostentative, pentru incluziunea membrilor grupurilor minoritare în cadrul celui majoritar, pentru a se evita acuzațiile de discriminare.
  • totalitarism - regim politic în care puterea aparține unei persoane sau unui grup mic de persoane (vezi și dictatură).
  • tradiționalism - orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției; atașament (exagerat) față de tradiție.
  • transparență - atitudine a unui organism (de stat), a unui partid, sau a unei persoane care presupune prezentarea obiectivă a informațiilor de interes general, indiferent de implicațiile acestora.
  • transparență instituțională - disponibilitatea și deschiderea instituțiilor publice de a oferi acces liber la informațiile privind activitățile, deciziile, politicile și procesele lor, concept esențial într-o democrație funcțională, deoarece permite cetățenilor să înțeleagă și să evalueze modul în care sunt gestionate resursele publice și cum sunt luate deciziile care îi afectează.
  • transparență radicală - practica de a face publice în mod deschis⁠(d) și accesibil toate informațiile și procesele decizionale ale guvernului sau ale instituțiilor publice, inclusiv cele care erau anterior confidențiale, cu scopul de a promova responsabilitatea, de a crește încrederea publicului și de a permite cetățenilor să aibă acces deplin la informațiile care le afectează viața.
  • tutelă internațională - sistem de administrare a unor teritorii dependente care înlocuiește sistemul teritoriilor sub mandat.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

U

[modificare | modificare sursă]


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

V

[modificare | modificare sursă]
  • valiză diplomatică - modalitate de transport a corespondenței și actelor diplomatice care sunt transportate dintr-o țară în alta, fiind scutite de control vamal.
  • veto:
- dreptul șefului statului de a nu da curs unui proiect de lege votat de parlament;
- (în organizațiile internaționale) dreptul unui membru de a se opune adoptării unei hotărâri.
  • viceprimar - oficial ales sau numit care asistă primarul în conducerea administrației locale și, în absența acestuia, poate prelua atribuțiile și responsabilitățile primarului.
  • vid de putere - situație în care autoritatea și controlul politic sunt slăbite sau absente, ceea ce creează un gol în structura de conducere a unei țări, regiuni sau organizații și având drept cauză: căderea unui guvern, conflicte politice interne, tranziția de putere sau colapsul instituțiilor statului.
  • violență de stat - folosirea autorității guvernamentale legitime pentru a provoca vătămări și suferințe inutile unor grupuri, indivizi și state.
  • voluntariat - activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material.
  • vot - exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere; opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
  • vot alb - vezi vot de protest.
  • vot cu bile - formă de vot secret prin care votantul își exprimă opțiunea cu ajutorul a două bile, introducând bila albă în urna albă și bila neagră în urna neagră pentru vot pozitiv sau invers pentru vot negativ.
  • vot de încredere (sau de neîncredere) - vot prin care parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia.
  • vot de protest - vot exprimat în alegerile electorale pentru a demonstra nesatisfacția alegătorului cu privire la alegerea candidaților sau refuzul sistemului politic; alte denumiri: vot nul, vot alb; vezi și abținere.
  • vot electronic - vezi vot prin Internet.
  • vot nul - vezi vot de protest.
  • vot obligatoriu - sistem electoral în care cetățenilor li se impune prin lege participarea la alegeri.
  • vot plural - sistem electoral în care un individ are dreptul de a vota de mai multe ori într-o singură alegere; considerat nedemocratic, a fost abolit în majoritatea sistemelor electorale moderne.
  • vot preferențial - sistem de vot în care alegătorii, în loc să voteze un singur candidat, creează un clasament al candidaților.
  • vot prin Internet (sau vot electronic) - sistem electoral care utilizează un dispozitiv electronic conectat la Internet pentru a înregistra, număra sau transmite voturile.
  • vot uninominal majoritar cu două tururi - sistem de vot majoritar uninominal, care implică alegerea în două tururi a unui candidat.
  • vot universal - drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori și cu discernământ; altă denumire: sufragiu universal.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

W

[modificare | modificare sursă]


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

X

[modificare | modificare sursă]
  • xenofobie - atitudine de ură și respingere față de ceea ce este străin.


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Z

[modificare | modificare sursă]


   ↑  0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z  ↓

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Collins Dictionary
  2. ^ Digi24.ro: Siloviki, derjavnik, sovok. Ce înseamnă acești termeni care s-au întipărit în vocabularul geopolitic al Rusiei
  3. ^ Viktor Orbán și vocabularul politic învechit: "cârtițe", "idioți utili" și "tactica salamului"

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Dicționar diplomatic, Editura Politică, București, 1979.

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Glosar_de_termeni_politici&oldid=16723177